Care este abordarea ta de parenting?


    Dr. Daniel Siegel, unul dintre cei mai apreciați oameni de știință ai secolului XXI, ne îndeamnă să fim conștienți, în calitate de părinți, de propria atitudine – atunci când copiii se implică în comportamente inadecvate. Iar pentru a ne identifica propria filozofie de parenting, coautorul cărții Inteligența parentală ne încurajează să răspundem cât mai sincer la următoarele întrebări:

12-2-777x437.jpg

Care este descrierea mea personală privind conceptul de parenting?

Mai exact, ne este de ajutor să identificăm felul în care se manifestă mintea noastră și apoi să vedem ce arată oamenii de știință că înseamnă asta, precum și care sunt descoperirile lor, pentru a ne extinde perspectiva și a ne înțelege mai clar comportamentele proprii. Ești genul de părinte care în situații critice încearcă să se calmeze ori genul care devine reactiv și recurge la amenințări, intimidări sau pedepse?

Cât de mult funcționează strategiile existente în abordarea mea parentală?

Este o abordare prin care să devină evident cu timpul că le ești de ajutor copiilor tăi, că aceștia învață lucruri pozitive și constructive din acțiunile tale, că dai dovadă de respect și umanitate față de ființa lor? Sau, mai degrabă, în urma indicațiilor tale haosul devine și mai mare, situația escaladează și tu ajungi să nu mai controlezi deloc rezultatul, (eventual) simțindu-te cel mai indezirabil părinte de pe planetă.

Sunt împăcat cu abordarea mea de parenting?

Această întrebare se referă la eficiența abordării noastre și la nivelul personal de satisfacție. Și răspunsul îl aflăm mai ales dacă analizăm ce s-a întâmplat după ce-a fost nevoie de intervenția noastră și de o dovadă de inteligență parentală. Dacă abordarea proprie ne ajută să exprimăm iubirea față de copil și să recurgem la o ajustare a comportamentului nesănătos al acestuia, s-ar putea ca eficiența ei să fie crescută. De asemenea, părinții inteligenți nu încetează a se întreba cum anume ar putea aduce și mai multă siguranță și încredere în interacțiunea adult-copil.

Sunt copiii mulțumiți de mine ca părinte?

Toți copiii vor căuta, într-un fel sau altul, un contact cu adultul care-i are în grijă, atunci când le este greu sau nu se simt în siguranță. Iar cei care se simt iubiți nu vor ezita să-și exprime liber față de acesta atât afecțiunea și recunoștința, cât și dificultatea în care se găsesc la un moment dat. Gesturile mărunte și spontane sunt adesea cele mai evidente dovezi că ne facem treaba suficient de bine ca părinți.

Prin ce se aseamănă și prin ce diferă strategia mea de parenting de cea a părinților mei?

pravila-dlya-mam.jpg

În cele mai multe cazuri, fără o analiză a trecutului personal, ne este greu să le oferim copiilor noștri ceea ce noi nu am primit în copilărie. E necesar să nu confundăm copilul din fața noastră cu cel din interiorul nostru (copilul invizibil). Astfel, este înțelept să reanalizăm povestea copilăriei noastre din perspectiva adultului care am devenit, reamintindu-ne cum ne disciplinau părinții, care dintre nevoile noastre erau satisfăcute și care erau ignorate. Să vedem, pe de-o parte, ce repetăm din ceea ce am promis că nu vom face niciodată și, pe de altă parte, care sunt strategiile de supracompensare prin care încercăm să fugim de părinții noștri (străduindu-ne, în mod exagerat și probabil nu mereu cu șanse de reușită, să fim diferiți de aceștia).

Abordarea mea le permite copiilor să-și ceară scuze când au greșit și să repare eventualele rupturi relaționale pe care le-au provocat?

Cel mai bun model pentru a contura comportamentul unui copil este modelul parental. Copiii cărora părinții le cer scuze când au greșit ei înșiși, ca adulți, sunt copii care învață probabil una dintre cele mai importante lecții de viață: este imposibil să nu greșești, dar cu îndrăzneală și răbdare poți repara erorile comise. Este important ca fiecare copil să știe că părintele său este suficient de deschis și dornic de reconectare, după un moment de interacțiune dificilă.

Folosesc situațiile grele de viață ca pe niște oportunități de evoluție personală sau resping realitatea refugiindu-mă în imaginar?

Oricine este părinte sau a văzut cel puțin o dată un adult dornic să-și exercite inteligent responsabilitățile parentale știe că parentingul nu este floare la ureche. Că uneori este extrem de greu și alteori extrem de frumos. Că în anumite situații îți vine să-ți iei un concediu de cel puțin un an de la meseria de mamă sau tată și în altele abia aștepți să-ți strângi din nou copilul la piept. Desigur că provocările sunt la tot pasul, iar în astfel de situații putem să ne exersăm starea de prezență conștientă (pentru a reuși să acceptăm fără vinovăție tot ceea ce simțim și gândim sau tot ceea ce ni se întâmplă). Ori, dimpotrivă, putem să luptăm împotriva realității prezente, insistând să credem că vom avea câștig de cauză. Inteligența parentală este ceva ce noi ne putem cultiva în fiecare moment, dacă alegem intenționat să răspundem tuturor situațiilor de viață în baza unor valori adoptate și respectate conștient, fără să reacționăm lăsându-ne purtați de haosul emoțiilor sau vâltoarea gândurilor automate. E mai sănătos să trăim viața pe care-o avem, nu pe cea pe care credem c-am fi putut s-o avem și nici măcar pe cea pe care credem c-o meritam. 

Ei, cum te simți acum, că ai răspuns la aceste întrebări? Care sunt emoțiile și gândurile tale? Este indicat doar să le observi, fără să le judeci sau să le împarți în bune și rele. Adevărul este că facem tot ce putem cu informațiile pe care le deținem din cele două surse pe care viața ni le-a dat: propria educație (influențată de tradiții moștenite și de cultura anilor de-atunci) și parentingul actual (bazat pe cercetări științifice recente și pe cultura prezentului). Când înțelegem că se poate mai bine, îndrăznim să facem anumite transformări.

Iar dacă am greșit în trecut, acum obiectivul nu este acela de a ne afunda în mustrări de conștiință, ci de a crea noi oportunități de dezvoltare sănătoasă – pentru ca fiii și fiicele noastre să se poată simți cu adevărat în siguranță alături de noi.

 

paginadepsihologie.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Astfel, din cele circa 160 de grădinițe din municipiul Chişinău, activează doar 149, cu un contingent de 34509 de copii.
      În instituțiile de educație timpurie din municipiul Chișinău sunt necesari 382 de educatori, 275 de ajutori de educatori și dădace, 60 de bucătari și 41 de spălători de veselă. Până în prezent, doar 31 de cadre didactice au acceptat să se angajeze la grădinițe.
      Totodată, în cele 145 de instituții de învățământ primar și secundar municipale, conform datelor preliminare, studiază aproximativ 88 de mii de elevi. În clasa I, în acest an, au mers 9392 de elevi, care au fost repartizați în 345 clase. Potrivit Primăriei Chișinău, de la începutul anului 2018 au plecat peste hotare 1340 de elevi. Circa 200 dintre aceștia au revenit în țară, susțin autoritățile municipale.  
       
      moldpres.md
    • Calandrella
      De Calandrella
      Am ales câteva uniforme mai ciudate şi i-am întrebat pe oameni dacă le sunt pe plac şi dacă elevii ar purta-o, transmite Știri.md cu referire la prime.md.
      În timpul regimului sovietic, fiecare elev era obligat să poarte uniformă şcolară. Fetele, rochie de culoare maro, șorț şi fundiţe în păr, iar băieţii cămaşă albă, pantaloni clasici şi sacou. Nu trebuia să lipsească cravata roșie și steluța de octombrel.
      Moda, însă diferă de la țară, la țară. Să știți că în Marea Britanie, Scoția, băieții vin îmbrăcați în fuste la școală, iar în regatul Bhutan copiii se îmbracă într-un costum național tradițional, care se aseamănă cu un kimono. Moldovenilor acestea, însă li se par bizare.
      Nici în Sri Lanka se pare că părinții nu cheltuie prea mulți bani pe uniforme, aici, fetele și băieți poartă tricouri, fuste, șorți și..merg desculț la școală.
      Doamna Ana își aduce aminte cu nostalgie de anii de școală, atunci când mergea la lecții îmbrăcată în uniformă. 
      De aceeași părere sunt și alți moldoveni. Deocamdată, în țara noastră uniformele nu sunt obligatorii.
       
      stiri.md
    • Calandrella
      De Calandrella
      Grădinița numărul 106 din capitală rămâne închisă din cauza că nu este bucătar, iar administrația nu reușește să găsească unul. În municipiul Chișinău activează 159 de grădinițe. Potrivit Direcției educație, nouă rămân închise. Șase dintre ele pentru că sunt încă în reparație, iar trei – deoarece nu au bucătari.
      O mamă le propune părinților o soluție salvatoare: micuții să vină la grădiniță cu mâncarea la pachet.
      Ce părere aveți, părinți, despre această inițiativă?
       
      unica.md
    • Calandrella
      De Calandrella
      Potrivit medicilor, el nu a fost vaccinat şi s-a întors recent din Rusia, transmite Știri.md cu referire la publika.md.
      În total, numărul cazurilor din acest an a crescut până aproape de 200. 
      Raioanele afectate de boală sunt Ceadîr-Lunga, Vulcănești, Ungheni, Taraclia, Cahul, Hâncești, Cantemir, Ocnița, precum şi municipiul Chișinău.
      Conform ANSP, pe întreg teritoriul țării se menține cod portocaliu privind riscul de răspândire a rujeolei. Virusul este foarte contagios, iar o persoană infectată poate îmbolnăvi alte 18. Primele simptome sunt febra, erupții pe față și iritații la ochi.
       
      stiri.md
    • Calandrella
      De Calandrella
      1. Băi calde
      Când copiii sunt destul de mari pentru a fi presați de buricul mamei, ei pot simți schimbările de temperatură, tocmai de aceea o baie fierbinte le produce disconfort și poate fi periculoasă. Pe de altă parte, o baie călduță, te relaxează atât pe tine cât și pe făt. De asemenea, sunetul apei care curge este unul liniștitor și pentru a-l face și mai bine, toarnă apa direct pe buricul tău și vei simți anumite reacții.
      2. Mângâierea burticii
      Receptorii de atingere se dezvoltă după aproape 8 săptămâni, iar după 20 de săptămâni copii sunt suficient de mari pentru a simți atingerile din exterior, așa că se pot bucura de mângâierea burții. Acesta este un mod excelent de a crea acea legătură specială cu copilul, iar tații pot fi implicați și ei în proces. Folosește uleiuri de masaj și creme neutre, care să-ți lase pielea catifelată și ascultă muzică relaxantă.
      3. Ascultarea vocii materne
      La 25-26 de săptămâni copiii încep să răspundă la zgomotele exterioare și vocea ta o pot auzi mai clar decât orice altceva, astfel încât învață s-o recunoască. De asemenea, ea le aduce confort și îi asigură că totul este în regulă. Un mod eficient de a dezvolta o relație bună cu copilul este să-l obișnuiești cu vocea ta citindu-i cu voce tare sau doar vorbind cu el.
      4. Muzica
      Muzica prenatală are mai multe beneficii. În cazul mamei, aceasta produce serotonină și încurajează eliberarea de endorfine, care se transmit și copilului, iar în cazul celui mic, muzica stimulează simțurile și ajută la dezvoltarea creierului. Pune muzică la un nivel potrivit, deoarece aceasta se va auzi și înăuntrul tău.
      5. Antrenamente fizice
      Cheia pentru alegerea exercițiilor corecte este că ar trebui să fie efectuate cu aprobarea medicului, să fie moderate ca intensitate și să nu provoace nici un fel de disconfort. În timpul acestei perioade cele mai bune tipuri de exerciții sunt cele de extindere, efectuate în poziție ortostatică sau în poziția șezând.
      6. Odihna
      Perioada ta de odihnă este perioada lui de distracție, când el se agită, deoarece nici una dintre activitățile tale zilnice nu intervine cu programul lui. Atunci începe să devină acrobat și să experimenteze noi mișcări. Aceste mișcări durează destul de puțin, deci vei avea timp să te relaxezi. Cu cât mai aproape de finalul sarcinii ești cu atât mai mari vor fi pauzele de dormit ale bebelușului, așa că vei putea observa anumite tipare în interiorul tău.
      7. Râsul tău
      Ultrasunetele au arătat că fătul începe să sară când mama râde și se creează un efect ca de trambulină, din cauza contracției mușchilor. Tot atunci sunt eliberați hormonii fericirii, deci asigură-te că ai suficiente momente pozitive în viața ta.
      Sarcina este momentul când ai parte de tot felul de emoții și trebuie să profiți de ele, deoarece cu cât mai bine te simți cu atât mai sănătos și fericit va fi micuțul tău.
       
      unica.md
  •