Pentru proaspeții părinți, toate gesturile pe care le fac bebelușii lor sunt privite atent, aceștia întrebându-se, de multe ori, de ce copiii zâmbesc în somn sau se crispează. Din acest motiv, părinții vor ca cei mici să beneficieze de condiții optime pentru odihnă. Un pat comod, jucării care emit sunete relaxante, toate fac parte din arsenalul bebelușilor, a căror unică ocupație este reprezentată de somn și hrană. Află, din rândurile de mai jos, dacă bebelușii pot să viseze sau nu și ce este de făcut atunci când cei mici au un somn agitat.

Sleeping-Baby-Fotolia_44952066.jpg

Cum se formează visele bebelușilor?

Deși pare greu de crezut, specialiștii au demonstrat faptul că bebelușii pot să viseze chiar mai mult decât adulții, încă din săptămâna 20 de sarcină. Pentru nou-născuți, fazele somnului ocupă aproape jumătate din durata totală a orelor de somn, în timp ce la adulți, acestea ocupă o treime din somnul nocturn.

Desigur, este greu de specificat dacă bebelușii au imagini în vis, însă acestea se instalează în prima parte a orelor de somn, atunci când bătăile inimii sunt intense, iar ochii se mișcă rapid. Spre dimineață, atunci când corpul se regenerează, iar creierul își recapătă toate capacitățile mentale, are loc perioada de somn fără vise, un moment de relaxare și odihnă totală pentru organism.

Somnul cu vise reprezintă o etapă benefică și importantă pentru bebeluși, deoarece contribuie la modelarea memoriei și la favorizarea unui proces de formare a personalității.

Ce visează bebelușii?

Chiar dacă nu este ușor de estimat ce anume visează bebelușii, deoarece aceștia nu se pot exprima în cuvinte, se consideră că visele lor sunt legate de modul în care bebelușii percep lumea exterioară, în acțiuni și imagini, fără limbaj. Totodată, coșmarurile intervin în jurul vârstei de aproximativ 3 ani, atunci când un copil cunoaște noțiunea de frică și are o imaginație bogată.

De cele mai multe ori, cei mici visează că se află în preajma unui pericol iminent, fiind urmăriți de un animal sau de o persoană. Până la vârsta de 1-2 ani, copiii nu pot vorbi, deci nu au capacitatea de a povesti ce au visat, însă nici după această vârstă nu este ușor să afli care este limita dintre ficțiune sau realitate în ceea ce privește visele unui copil. În primii ani de viață, copiii pot visa cadre care au legătură cu nevoile lor primare de somn și hrană. În plus, copiii pot visa și chipul mamei sau a altor membri din familie.

Începând cu vârsta de 3 ani, cei mici îți pot spune ceea ce au visat în timpul nopții, însă prin descrieri scurte și ușor neclare. După 4 ani, atunci când cei mici intră și mai mult în contact cu lumea exterioară, pot avea vise mai complexe, care să conțină numeroase imagini. Visele copiilor sunt scurte chiar și după vârsta de 5 ani, atunci când copiii încep să vizualizeze imagini enigmatice, întocmai ca în cazul adulților.

Cum te comporți când bebelușii au un somn agitat?

Ținând cont de informațiile prezentate, deși bebelușii au un somn agitat și scot diverse sunete sau se mișcă energic, nu înseamnă că au un vis urât sau intens. Aceștia se pot liniști în doar câteva minute și este indicat să nu îi trezești din somn, deoarece le poți perturba și mai mult clipele de odihnă. Există și ipoteza conform căreia bebelușii să fie cu adevărat agitați în timpul orelor de odihnă. În aceste momente, tot ce trebuie să faci este să le vorbești calm și duios, bebelușii putând fi liniștiți în primul rând datorită vocii mamei. Cu o simplă mângâiere din partea părinților, cei mici se vor liniști în perioadele în care sunt agitați și se pot bucura de momente în care să se simtă în siguranță.

Dacă ți s-a întâmplat să îți auzi copilul plângând în timpul nopții, în funcție de vârstă, acesta se poate trezi speriat sau transpirat, din cauza unui coșmar. Aceste vise intense reprezintă teamă și fricile copilului, care includ în special teama sa de a fi abandonat.

cosmopolitan.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Aniston și-a amintit despre copilărie, începutul carierei sale de la Hollywood și a povestit despre cel mai mare vis al ei.

      Aceasta a mărturisit că reușește mereu să rămână pozitivă, chiar și atunci când lucrurile o iau razna și zice că această trăsătură se datoarează părinților ei.
      „Cred că acest lucru se datorează faptului că am crescut într-o familie imperfectă. Au fost momente când nu mă simțeam tocmai în siguranță, am văzut cum adulții nu erau buni unii cu alții. Și, la un moment dat mi-am dat seama că eu nu vreau să fiu ca ei, nu mai vreau să trăiesc ceea ce am trăit cândva. Nu-mi doream ca cei din preajma mea să simtă ce am simțit eu în trecut. Deci, cred că, în această privință trebuie să le mulțumesc părinților”, spune Aniston.

      Ea a recunoscut că acum poate fi ușor indispusă de cruzimea pe care o manifestă oamenii, inclusiv de cea care rezultă din activitatea mass-media.
      „Pornind televizorul, ascultând știri, citind ziare – pot deveni foarte tristă și chiar foarte furioasă. Lăcomia umană, comportamentul dezonorabil și lipsa de recunoștință, asta mă dezamăgește. Într-un cuvânt, mă simt rău atunci când oamenii se comportă dezgustător, rănesc alte persoane și abuzează de animale”, spune Jennifer.

      Fiind înrebată de marele ei vis, aceasta l-a descris succint.
      „Aud valurile oceanului, îl văd pe el, aud zâmbete, văd cum aleargă copiii, aud chiar și gheața din pahar și simt mirosul ce vine de la mâncarea care se pregătește. Acesta este imaginea mea despre viitor”, a recunoscul actrița.

      ea.md
    • maria981s
      De maria981s
      Oamenii au nevoie de ceva pentru a se dezvolta: de un scop sau de o viziune a cum ar trebui să arate viața lor. Îți iubești copiii și îți dorești cele mai bune lucruri pentru ei, dar fără o viziune sau un vis, aceștia se vor bloca. Au nevoie de o direcție și de tine, pentru a-i ajuta să viseze. Iată câteva visuri pe care ar trebui să le ai pentru copiii tăi!
      Ce ar trebui să-ți dorești să aibă copiii tăi?
      1. Să crească și să ajungă o persoană integră
      Visarea nu te va ajuta în acest caz. Este momentul să faci planuri și să le urmezi. Din fericire, planurile încep de la tine. Tu ești modelul copilul tău. Demonstrează că ai etică în munca pe care o faci, fii un exemplu al adevărului, al bunătății și al ceea ce este corect. Ajută o persoană în vârstă, ai grijă de animalul de companie, fă diferite sarcini și implică-i și pe cei mici. Când copiii vor vedea exemplul pe care îl oferi, mai mult de jumătate din sarcina ta este completă.

      2. Conștientizează-i potențialul
      Orice părinte își dorește să aibă un copil fericit. Iar acest lucru poate fi obținut din conștientizarea potențialului. Nu permite niciun compromis să stea în calea copilului tău. Încurajează-l să facă tot posibilul. Demonstrează-i cât de fericit poate fi dacă iubește pe deplin, dacă lucrează cu drag, dacă se distrează pe măsură și dacă îi ajută pe ceilalți.
      3. Unitatea familiei este importantă
      Atunci când visezi la o familie pentru copilul tău, îți apreciezi și propria familie. Familiile puternice sunt componenta structurală esențială a unei societăți sănătoase. Este esențial să ne apreciem nu numai propria familie, ci și viitoarea familie puternică a copiilor. Învață-l pe cel mic să fie loial, iubitor, bun, generos prin modelarea acestuia.

      4. Îndeplinește un scop
      Știi deja cât de important este să ai o ocupație care îți oferă satisfacție. Visează același lucru pentru copilul tău și asigură-te că cel mic are parte de cadre universitare bune, abilități sociale și o etică profesională puternică. Dar nu confunda remunerația cu recompensele. Este important să îl înveți pe cel mic să facă diferența între cele două.
      5. Ai încredere
      Există o corelație puternică între satisfacția din viață și găsirea credinței. Îți dorești să se descurce bine copiii tăi, să devină cea mai bună versiune a lor și să găsească o însemnătate în tot ceea ce fac. Acest tip de visare implică o relație permanentă de încredere în propriile forțe. Găsirea acestei încrederi este vitală pentru bunăstarea viitoare a copiilor. Iar tu ești din nou cel mai bun exemplu pe care îl pot avea copiii.
      eva.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Să îi faci corect baie unui bebeluș nu este lucru ușor, mai ales când ai de-a face cu unul aflat în primele zile de viață. 
      Nu de puține ori, fără să ne dăm seama, putem face tot felul de greșeli, care pot pune în pericol sănătatea bebelușului. 
      Iată care sunt cele mai frecvente greșeli ce pot fi comise când îi faci baie unui bebeluș:
      Intri în panică tu însăți și îl provoci și pe bebeluș să intre în această stare
      Deși primele băi ale bebelușului sunt considerate adevărate „teste" de către părinți, specialiștii spun că în realitate lucrurile nu ar trebui să stea chiar așa.  Astfel, spun ei, pentru ca al tău bebeluș să fie în sigurață, este necesar să fii foarte atentă și să ai un loc foarte curat și sigur în care să-l îmbăiezi.De aceea, este esențial să rămâi calmă, să respiri și să te gândești că orice părinte trece prin așa ceva. 
      Rămânând calmă, nu numai că vei putea să-ți ții mai bine bebelușul și să-l speli așa cum trebuie, dar nici nu-i vei transmite tensiunile tale. În caz contrar, riști să-ți agiți bebelușul și posibilitatea să-l scapi va fi mai mare.
      Te întorci cu spatele când bebelușul se află în cădiță
      Aceasta este una dintre cele mai grave greșeli pe care le poți comite când îi faci baie unui bebeluș.
      Dacă se întâmplă să intervină ceva care să te facă să întrerupi îmbăierea bebelușului, nu mai sta pe gânduri, scoate-l din apă și învelește-l într-un prosop. Riscul ca un bebeluș să se înece este foarte mare când rămâne nesupravegheat chiar și pentru câteva secunde. În plus, exceptând acest pericol extrem, există și posibilitatea ca bebelușul să se sperie când este lăsar singur, să înceapă să se agite și să se lovească. 
      Specialiștii ne atrag atenția și asupra următorului aspect: chiar dacă bebelușul este îmbăiat într-o cădiță gonflabilă, nu este cazul să-l lăsăm nesupravegheat. Pericolele menționate mai sus sunt oricum prezente.
      Uiți să verifici cu atenție temperatura apei în care îți vei îmbăia bebelușul
      O altă greșeală gravă pe care o poți face la îmbăierea bebelușului este să nu te asiguri că apa are temperatura potrivită. Dacă aceasta va fi prea caldă, există riscul de apariție a inflamațiilor sau chiar arsurilor. În schimb, dacă apa este prea rece, bebelușul poate răci foarte ușor.
      Cu alte cuvinte, ceea ce pentru tine este cald poate fi fierbinte pentru bebeluș. Pentru siguranța sa este ideal să aibă parte de o baie caldă, dar nu  aproape fierbinte.
      Lași apa curgând în timp ce bebelușul este în cadă
      Specialiștii ne recomandă, tot pentru a evita ca apa ce vine în contact cu corpul bebelușului să fie prea fierbinte sau prea rece, să nu lăsăm jetul de apă să curgă în timp ce ne spălăm bebelușul.
       Explicația este următoarea: apa poate avea fluctuații de temperatură când ne așteptăm mai puțin, ceea ce poate fi periculos pentru bebeluș.
      Cea mai bună soluție este să potrivim apa înainte de băița bebelușului și după aceea să-l punem pe acesta în apă.
      Îți îmbăiezi bebelușul prea des
      Studii recente au arătat că bebelușii îmbăiați prea des pot fi mai predispuși să aibă o piele mai uscată, mai inflamată și mai puțin elastică decât aceia ce nu sunt îmbăiați foarte des. Practic, ei vor fi mai expuși riscului de a se confrunta cu eczeme și alergii la nivelul cutanat.
      Un studiu apărut în cadrul „The Journal of Allergy and Clinical Immunology" a demonstrat că bebelușii care sunt îmbăiați la 2-3 zile și vor fi unși cu o substanță emolientă, vor avea o piele mai sănătoasă și mai puține eczeme decât aceia cărora nu li s-a aplicat o asemenea îngrijire. Studiul a avut un eșantion de 124 de bebeluși, jumătate dintre ei fiind îmbăiați zilnic și nu au fost unși cu vreun emolient, în timp ce restul au fost îmbăiați la 2-3 zile și zilnic au fost unși pe piele cu o substanță emolientă, fără miros. După 6 luni, s-a observat că aceia din prima categorie au fost de două ori mai expuși apariției iritațiilor.
      În concluzie, pentru ca bebelușul tău să aibă o piele sănătoasă și catifelată, este necesar să eviți următoarea greșeală: să-i faci baie zilnic și să uiți să-l ungi cu o substanță emolientă.
      Optezi pentru săpunuri și șampoane parfumate
      Pentru sănătatea bebelușului în ansamblu este indicat să nu apelezi la săpunuri sau șampoane parfumate. 
      Deși poți fi tentată să achiziționezi asemenea produse, medicii ne sfătuiesc să renunțăm la așa ceva, în condițiile în care pielea bebelușilor este mai delicată și mai sensibilă decât ne închipuim. În același timp, aromele artificiale pot fi produse de substanțe foarte periculoase pentru micuții noștri.
      Cu atât mai mult cu cât bebelușii au mirosul lor natural, nu este necesar să-i parfumăm. Cel mai important va fi să folosim săpunuri și uleiuri de calitate, organice, fără parabeni și mirosuri artificiale.
      De asemenea, va trebui să avem grijă ca toate pliurile pielii bebelușului să fie perfect curate, alături de mânuțe, piciorușe și spate. 
      Nu uita să folosești și uleiuri de după baie care să fie cât mai naturale și evită-le total pe cele care conțin chimicale.
      Folosești spumă de baie
      Chiar dacă ai impresia că spuma de baie poate fi distractivă pentru bebeluș, specialiștii sunt de părere că este o greșeală să o folosim când ne îmbăiem bebelușul. Spuma de baie este plină de conservanți și coloranți, ceea ce poate cauza iritații pielii sensibile a bebelușului, mai ales în zona scutecului.
      Dacă totuși vrei să folosești spumă de baie pentru bebeluș, încearcă să apelezi la una cât mai naturală.
      În cazul în care apare vreo iritație pe pielea bebelușului în urma utilizării spumei de baie, renunță total la ea și folosește un săpun special pentru bebeluși.
      Îți lași bebelușul să atingă robinetele
      Să-i dai voie bebelușului să atingă robinetele de la cadă este periculos, întrucât este posibil să se ardă în cazul în care, la un moment dat, s-ar întâmpla să curgă apă prea fierbinte.
      Pentru a fi sigură că bebelușul va fi ferit de acest risc, ideal este să apelezi la niște protecții speciale pentru robinet.

      Îi pui la dispoziție niște jucării pentru baie care nu sunt sigure
      Bebelușilor le place să aibă la dispoziție tot felul de jucării când sunt în cadă, dar unele dintre ele pot fi periculoase. Spre exemplu, ar fi o mare greșeală dacă îi vei da bebelușului tău jucării confecționate din burete. Astfel, acestea se umplu rapid de apă și pot colecta bacterii și vor facilita formarea mucegaiului.
      Ele pot fi cu atât mai dăunătoare cu cât bebelușul va încerca să le bage în gură.
      Mult mai sigur pentru sănătatea bebelușului va fi să-i dai jucării confecționate din cauciuc sau din plastic.Dacă vrei totuși să-i oferi jucării din burete ai grijă și curăță-le regulat în apă fierbinte și apă oxigenată.
      Freci pielea bebelușului prea energic
      Poți fi obișnuită să procedezi așa când te speli tu, dar nu uita că pielea bebelușului este mult mai sensibilă decât a noastră. În cazul său, nu va fi necesar să aplici o presiune mare când îl dai cu săpun sau când îl ștergi.
      Mult mai bine va fi să-l masezi ușor întrucât, în caz contrar, pielea sa va deveni mai aspră și mai predispusă apariției crustelor sau iritațiilor de tot felul.
      Nu-ți ștergi suficient bebelușul după ce acesta a făcut baie
      O altă greșeală majoră legată de baia bebelușului este să nu-l ștergi de apă suficient. Fie că este vorba de grabă, fie că este vorba despre lipsa de experiență, apa rămasă pe corpul bebelușului îi poate fi foarte dăunătoare. Medicii ne avertizează că este foarte posibil ca bebelușul să se confrunte cu o infecție la urechi sau cu o infecție fungică. 
      ceasta din urmă poate surveni mai ales în locurile umede și calde, precum subsuorile sau fundulețul. De aceea va trebui să ai grijă ca mai ales aceste zone să fie foarte bine șterse de apă.

      Voi știați până acum cât de multe greșeli putem face atunci când ne îmbăiem bebelușul?
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Dintotdeauna m-a fascinat capacitatea de învățare a bebelușilor și copiilor, așa că m-am întrebat: Cum percep ei lumea? Ce gândesc? Ce preferințe au? Știu ei ce este bun sau rău?
      Cu douăzeci de ani în urmă, cercetătorii nu aveau răspunsuri la toate aceste întrebări. În ultimii zece ani, ei au început să dezlege misterele minții bebelușilor. Aceștia ne oferă informații foarte importante despre natura noastră umană, înainte ca ea să fie influențată major de interacțiunea pe care individul o are cu societatea și cultura în care trăiește.
      Au bebelușii un simț al moralității?
      Cum putem ști dacă bebelușii au un simț al moralității? Paul Bloom și Karen Wynn, doi cercetători la Yale University, soț și soție, au realizat o serie de experimente, pentru a investiga acest lucru. Ei au studiat preferința bebelușilor pentru un obiect, măsurând timpul pe care îl petrec privind obiectul. În viața de zi cu zi, bebelușii privesc mai mult timp obiecte pe care le percep ca fiind interesante sau surprinzătoare, în comparație cu obiectele pe care le percep ca fiind neinteresante sau previzibile.
      Cum percep bebelușii interacțiunile sociale?
      Într-un experiment, cercetătorii le-au arătat bebelușilor desene animate cu personaje. Aceste personaje erau figuri geometrice care aveau ochi. Într-un episod, un cerc roșu încerca să urce un deal abrupt și un pătrat galben venind în spatele lui, îl împinge în sus, pentru a-l ajuta să urce dealul. În alt episod, un triunghi verde apare în fața cercului și îl împinge pe acesta în jos, împiedicându-l să urce. Pentru a vedea cum se așteaptă bebelușii ca cercul să se poarte cu pătratul care l-a ajutat și cu triunghiul care l-a împiedicat, ei le-au arătat bebelușiilor filme în care cercul iniția o interacțiune socială cu pătratul sau cu triunghiul. Atunci când cercul aborda triunghiul, bebelușii de 9 și 12 luni priveau mai mult imaginea. Acest lucru ne indică faptul că bebelușii sunt surprinși de interacțiunea cercului cu triunghiul care l-a împiedicat să urce dealul. Așadar, bebelușii au așteptări în ceea ce privește interacțiunea socială.
      Pentru a evalua preferința bebelușilor față de personajul bun sau de cel rău, cercetătorii au repetat experimentul, însă de această dată, la final, au adus cele două personaje, triunghiul și pătratul. Bebelușul avea sarcina de a alege unul dintre personaje. Pentru a nu-i influența decizia, părintele ținea ochii închiși, iar experimentatorul nu știa ce filmuleț a văzut bebelușul. Bebelușii de 6 și 10 luni au ales, în majoritatea cazurilor, personajul care îl ajuta pe cerc. Alegerea personajului bun ne arată faptul că bebelușul îl preferă pe acesta. Copiii de 18 luni incluși în experiment au putut răspunde întrebărilor de genul: Cine este personajul bun? și Cine este personajul rău? Așadar, aceștia au răspuns într-un mod similar adulților.

      Fac bebelușii diferența între bine și rău?
      Pentru a testa capacitatea bebelușilor de a distinge între bine și rău, cercetătorii au folosit jucării de pluș. În acest scenariu, un cățeluș încerca să deschidă o cutie și un tigrișor a venit să îl ajute. După aceasta, bebelușul vedea o scenă în care o jucărie se comporta frumos cu tigrișorul, iar altă jucărie se comporta urât. La final, bebelușii de 8 luni trebuiau să aleagă între jucăria care se comporta frumos și cea care se comporta urât. Ei au ales jucăria care s-a comportat frumos.
      Dacă, însă, tigrișorul îl împiedica pe cățeluș să deschidă cutia, iar apoi o anumită jucărie se comporta urât cu tigrișorul și o altă jucărie se comporta frumos, bebelușul alegea jucăria care s-a comportat urât cu tigrișorul ce împiedicase cățelușul să deschidă cutia. Acest lucru ne arată faptul că, deși bebelușii preferă personajele bune în general, atunci când un personaj este rău și ulterior apare ocazia de a pedepsi comportamentul său nedorit, ei vor prefera personajul care pedepsește.
      Această serie de studii foarte creative ne arată faptul că bebelușii preferă binele în defavoarea răului și au un simț al corectitudinii. Este fundamentul moral pe care îl avem încă din primele luni de viață și pe care avem responsabilitatea, ca adulți, să îl modelăm.
      Copilul va lua decizii morale, dacă societatea în care trăiește valorizează binele și dreptatea, în defavoarea răului și injustiției. Dacă noi, ca societate, luptăm pentru dreptate, copiii vor învăța și ei să lupte pentru dreptate. Însă, dacă societatea în care trăim nu procedează așa, este datoria noastră, ca adulți, să o transformăm în ceva mai bun, mai drept și mai moral.
       
      paginadepsihologie.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Decodificarea si indeplinirea solicitarilor ce stau la baza plansului bebelusului constituie una dintre cele mai mari incercari pentru parinti, mai ales la cei aflati la primul copil. Parintii se intreaba deseori cum este cel mai bine sa reactioneze fata de plansul copilului: sa ii raspunda imediat sau dupa o anumita perioada de timp, sa il ignore total, sa ii distraga atentia sau sa-l pedepseasca pentru acest comportament?
      Exista mai multe tipuri de plans, printre care plansul de baza, asociat cel mai adesea cu foamea, cel de durere, de oboseala, plictiseala, disconfort sau cel care reflecta nevoia de a descarca tensiunea acumulata. Acestea au caracteristici acustice diferite, iar cu timpul parintii invata sa le diferentieze intuitiv in primele saptamani de la nastere.
      Plansul este unul dintre comportamentele pe care parintii le gasesc greu de gestionat deoarece genereaza emotii puternice chiar si unui adult care nu are copii. Ritmul inimii si rezistenta electrica a pielii se modifica la adulti atunci cand asculta plansul unui copil mic, drept urmare a unui program biologic al tuturor fiintelor umane de indeplinire a nevoilor urmasilor, program al carui scop suprem este supravietuirea speciei.
      Foarte scurta istorie a plansului bebelusilor
      Pana in anii 1960, cand cercetatorii s-au concentrat pe studierea primului an din viata copilului, plansul a constituit o mare neintelegere pentru adulti. In Europa Evului Mediu, oamenii credeau ca bebelusii care plangeau foarte mult erau posedati de diavol si chemau un preot sa-i exorcizeze pe acestia. Ulterior, aceasta atitudine s-a schimbat, insa plansul a fost in continuare etichetat drept un comportament negativ, semn al rasfatului, asa ca parintii erau indrumati sa nu-si consoleze copiii, ba chiar sa-i pedepseasca pentru a-i impiedica sa se manifeste in acest fel pe viitor. Chiar si in zilele noastre, multe carti de parenting ofera sfaturi asemanatoare, autorii lor considerand ca cei mici plang pentru a-si manipula parintii si au nevoie sa invete sa se consoleze singuri. Ca un contracurent al secolelor de sfaturi daunatoare privind cresterea copilului, teoria atasamentului dezvoltata de John Bowlby si imbratisata de numerosi parinti moderni sugereaza ca adultii sa raspunda imediat oricarui scancet al copilului cu un gest iubitor, pentru a-l linisti pe acesta. Nici aceasta abordare, oricat de afectuoasa ar fi, nu recunoaste adevarata natura a plansului si functia lui extrem de importanta. In plus, pune o presiune enorma pe parinti, facandu-i direct responsabili de oprirea acestui comportament greu de tolerat.
      Plansul si sanatatea bebelusului
      Pentru a rezolva aceasta dilema, este necesara intelegerea nevoilor, dar si emotiilor bebelusului, considera Aletha Solter, specializata in psihologia dezvolatii, recunoscuta la nivel international ca expert in atasament, trauma si disciplina non-punitiva. Plansul este, la orica varsta, un mecanism natural de eliberare de stres, care le da voie celor mici sa se vindece de efectele unor experiente frustrante sau chiar infricosatoare traite anterior. Asadar, copiii mici nu folosesc plansul doar pentru a se elibera de un disconfort fizic sau fiziologic, ci si emotional. Analizele biochimice pe doua tipuri de lacrimi, a celor induse emotional si a celor induse de inhalarea unei cepe taiate, au demonstrat ca in prima categorie se regasesc mediatori chimici ai sistemului nervos, care se acumuleaza in exces in timpul evenimentelor stresante. Acest lucru inseamna ca plansul joaca un rol esential in refacerea echilibrului acestor substante. De asemenea, exista studii care au gasit o corelatie intre plans si sanatatea fizica. Cu cat oamenii isi exprima mai des emotiile prin plans si au o atitudine pozitiva fata de acest comportament, cu atat mai mult dispun de o stare buna de sanatate.
      Aceasta perspectiva stiintifica elibereaza adultii si, in mod special parintii, de datoria de a pune capat plansului care nu are legatura cu satisfacerea nevoilor copilului, prin cautarea unor mijloace de control cum sunt: suzeta, leganatul, cantatul sau supraalimentarea. Plansul este o nevoie de baza a fiintei umane inca de la nastere si intelegerea corecta a lui poate avea consecinte benefice asupra dezvoltarii copilului si ulterior a adultului.
      Toti bebelusii au parte de un anumit nivel de stres in viata lor, indiferent de cat de multa afectiune primesc de la persoanele care ii ingrijesc, iar plansul ii ajuta sa se vindece de acest stres. Nu este usor pentru un adult, care a indeplinit toate nevoile fizice si fiziologice ale celui mic sa asculte cum acesta plange in continuare deoarece declanseaza propriul stres nerezolvat. Reprimarea plansului este un obicei extrem de nociv pentru sanatatea fiintei umane, obicei care din pacate s-a transmis din generatie in generatie. Deoarece adultii nu pot accepta plansul ca descarcare emotionala a bebelusului si incearca sa-l calmeze imediat de fiecare data, cel mic dezvolta anumite tipare rigide de comportament pentru a se opri sau chiar abtine din a-si exprima emotiile. Rezultatul include probleme emotionale sau/si de comportament sau chiar boli cauzate de stres.
      Plansul si dermatita atopica
      In momentul in care am inteles ca prin plans copilul meu se elibereaza de stres, viata lui si, implicit a noastra, ca familie, s-a imbunatati considerabil. Atunci cand a fost diagnosticat cu dermatita atopica si am aflat ca aceasta este o boala cauzata de o anxietate de separare, mi-am dat seama ca trebuie sa il las sa-si exprime emotiile fara sa incerc sa il calmez eu. Bineinteles, dupa ce m-am asigurat ca nevoile lui de baza sunt indeplinite. De asemenea, am stat mereu alaturi de el cand a plans si l-am tinut in brate sau i-am oferit o privire calda si zambitoare. Rezultatul a fost uimitor. La scurt timp, copilul meu s-a reglat emotional si dermatita atopica si-a pierdut din intensitate. Impreuna cu tratamentul homeopat, care l-a ajutat sa se regleze si mai mult pe plan fizic si emotional, copilul meu a reusit sa invinga o boala care, in medicina alopata, nu are vindecare, ci doar suprimare a simptomelor prin intermediul unor medicamente periculoase pe termen lung si creme extrem de scumpe si inutile.
      Mult succes, dragi actuali si viitori parinti, in a descifra si accepta plansul copilului vostru, fara sa va activati emotional. Este o sarcina extrem de grea si putini ii fac fata, insa merita din plin. Ea este benefica atat pentru copilul din fata voastra, cat si pentru cel interior.
      povestidemama.ro
  •