Bebelușii și animalele de casă


    Pun aici un articol luuuung despre asta pentru că multă lume îmi scrie să mă întrebe ce să facă, și din ce-am observat, pe Internet nu prea sînt articole bine documentate pe subiect. Multe femei însărcinate sînt presate de familie să renunțe la pisică sau la cățel ca nu cumva să aibă de suferit fie ele însele, fie proaspăta făptură, de pe urma animalului de casă. Din tot soiul de motive, majoritatea nejustificate. Le luăm pe rînd și vorbim despre fiecare, ca să puteți lua o decizie informată și să puteți argumenta la rîndul vostru cînd vă încolțește vreo mamă-soacră prea stresată.

perros-y-bebes-725x345.jpg

Presupun că aveți un animal de casă pentru că iubiți animalele și la un moment dat ați decis că aveți nevoie de un prieten necuvîntător. Nu intră în discuție persoanele care au cumpărat o pisicuță ca să aibă ce da de mîncare pitonului, ok?  Să ai un animal de casă e nemaipomenit, dincolo de micile neplăceri cauzate de ocazionale accidente lichide pe canapeaua cea nouă sau de nevoia de a scoate patrupedul la plimbare la minus zece grade înainte de răsăritul soarelui. Animalele de casă iubesc, vindecă, umplu timp și paturi goale, zîmbesc uneori, spun povești, țin de cald și de urît, sînt bune, curate, calde, recunoscătoate, loiale. O bucurie la casa omului.

perro-con-bebe-e1447472315674.jpg

Eu am crescut înconjurată de animale și le mulțumesc alor mei pentru asta. Am avut întotdeauna în casă pești, canari sau papagali, pisici, ocazional căței adunați de pe stradă, hamsteri și iepuri. De cinci ani am o pisică extraordinară, pe care o iubesc ca pe primul meu copil. Cînd am rămas însărcinată cu Sofia, au început și panicile neamurilor. Păi o trimiți în provincie, nu? Că lasă păr. Și poate face pipi pe bebeluș. Și dacă o să fie alergică fetița la părul de pisică? Și tot așa. Eu nu și nu, pisica rămîne! E drept c-am tuns-o înainte să nasc, mai mult așa, de gura lumii, dar în afară de asta, am făcut ce-am putut ca viața ei alături de noi să rămînă la fel de bună ca înainte de venirea pe lume a puiului nostru de om.

Cum s-o alung? E parte din familia mea. Și soțul meu lasă păr uneori, dar să mor de mi-a trecut prin cap să-l trimit înapoi la maică-sa pînă-și rezolvă problema capilară. Îmi iubesc pisica, și ea mă iubește pe mine. N-o să o abandonez doar pentru că mă multiplic, păi ea ce vină are? În plus, nu prea văd motive de pentru care aș renunța la blănoasa mea. Văd în schimb o grămadă de motive pentru care e important s-o păstrez. Iată-le mai jos:

1. O iubesc și mă iubește, aici e casa ei, sîntem o familie cu ea cu tot
2. O va iubi și pe fetița mea, îi va fi partener de joacă, îi va ține de urît, îi va zîmbi și-o va mîngîia
3. O va învăța să fie responsabilă și bună cu animalele

Dacă, din fericire pentru toată lumea, ați decis să păstrați animăluțul, iată ce puteți face pentru ca întîlnirea lui cu bebelușul și adaptarea unuia la celălalt să decurgă lin și plăcut pentru toată lumea. Animalele sînt incredibil de empatice, sînt șanse foarte mari ca pisica sau cățelul familiei să simtă că ești însărcinată înainte să citești pe bățul subțire cele două linii roz. Vei observa că animăluțul devine mai tandru, mai atent, mai protector, se va cuibări în preajma pîntecului tău și te va urma peste tot mai temeinic ca înainte.

copiii-si-animalele-de-casa.jpgDupă ce ați amenajat camera copilului, poate n-ar fi rău să învățați animalul să evite zona cu totul, sau măcar patul bebelușui (în primele zile de viață, cînd sistemul imunitar al micuțului e încă nepregătit, ar fi bine să îi țineți la distanță). Explicați-i blînd de ce se impune această nouă regulă și îndepărtați calm animalul de camera sau zona cu pricina. Puteți chiar să mutați castronul de apă și mîncare și cuibul de somn al micului patruped într-un loc aflat la înălțime, pentru ca cel mic să nu fie tentat de boabele maronii cînd o lua-o la plimbare în patru labe.

Smotociți bine animalul, e bine să îl învățați din vreme cu mîngîieri ceva mai smucite. Copiii mici nu știu să-și arate afecțiunea sau entuziasmul în feluri exclusiv gentile, așa că e bine ca pisica sau cățelul familiei să fie obișnuit cu eventuale trageri de coadă, placări neașteptate, smotociri de mustăți și așa mai departe. Asta nu înseamnă că e ok să lăsați copilul să chinuie animalul, doamne-ferește. Dar e posibil ca din prea mult drag, bebelușul să fie ceva mai repezit cu patrupedul, și pentru că dintre cei doi, multă vreme, patrupedul va fi cel mai înțelep și mai tolerant, cel mai sigur e să lucrați cu el din vreme, să-l pregătiți. Astfel vă asigurați că animăluțul nu va reacționa violent cînd bebelușul purcede la joacă. Oricum, o perioadă lungă animalul va fugi de cel mic, abia după 1 an joaca de-a prinselea va implica parteneri egali.

Cu cîteva săptămîni înainte de a naște, puneți pe youtube filmulețe cu copii plîngînd sau țipînd. Astfel ajutați animalul să se obișnuiască și cu noile sunete ce vor fi destul de frecvente în primele luni.

După ce se naște copilul, n-ar fi rău ca tatăl să aducă de la maternitate o hăinuță sau un scutec purtat de el, ca patrupedul să se obișnuiască treptat cu mirosul puiului ce urmeaz să sosească în casă.

Odată instalată acasă împreună cu bebelușul, nu goni animalul din preajma voastră. E normal să fie curios. Lasă-l să se apropie, să vă observe, să miroasă bebelușul. Nu e recomandat totuși să lași animalul să-l lingă pe cel mic, saliva lui poate conține bacterii absolut inofensive pentru adulți, dar care în organismul lipsit de apărare al nou-născutului să provoace infecții.

E foarte important ca micul animal să nu se simtă exclus, pedepsit, neiubit. El poate înțelege și accepta faptul că nu mai e prioritatea familiei, dar lipsa de iubire și atenție îl poate determina să aibă reacții violente sau dimpotrivă, să se deprime. Pisica noastră a dormit în șifonier în primele două luni de viață ale Sofiei.

Chiar dacă micuțul o să vă umple timpul în primele luni, încercai să nu neglijați animăluțul. Asigurați-vă nu doar că are mereu de mîncare și apă proaspătă, ci mai ales că își primește zilnic porția de iubire, joacă, alint.

Și copilul trebuie învățat cum să se poarte cu animăluțul. Cel mai simplu faceți asta:
1. Ținînd animalul aproape în timp ce bebelușul mănîncă sau se joacă.
2. Vorbindu-i bebelușului tot timpul despre ce face animalul, cum doarme el, cum se joacă și de ce arată și se comportă altfel decît mama și tata.
3. Arătîndu-i bebelușului cum să-l mîngîie, să-l alinte, să-l hrănească, fără să fie violent sau neatent.
4. Citindu-i copilului povești sau jucînd cu el jocuri care implică prezența unei pisici sau a unui cățel.

Pînă aici, numai de bine. Dar dacă totuși prezența animalului e periculoasă pentru bebeluș? Haideți să trecem împreună prin principalele motive de îngrijorare, iar dacă mai sînt și altele, la care nu m-am referit și care vă preocupă, vă invit să le menționați în comentarii, și eu promit să mă documentez la pediatru, veterinar și la buna mea prietenă care crește pisici, pentru ca în final să vă pot da un răspuns documentat.

Care sînt motivele pentru care ai putea lua în calcul să renunți la animalul de casă atunci cînd ai un copil?

Depositphotos_catel_copil.jpg 

Te temi să nu iei toxoplasmoză.

Bine-ar fi ca înainte să rămîi însărcinată să îți faci analiza anticorpilor de toxoplasmoză, ca să afli dacă ai avut (și deci nu mai poți contracta infecția) sau nu, caz în care e musai să te păzești bine. Toxoplasma în timpul sarcinii poate duce la infectarea fătului, situație gravă care poate provoca malformații ale creierului și orbire. Mulți dintre noi am avut toxoplasmă (care se poate manifesta ca o enterocolită, sau poate trece fără simptome evidente) fără să ne aducem aminte, pentru că infecția trece de la sine.
Dacă totuși nu ai imunitate naturală, nu e cazul să renunți la animalul de casă. Există șanse mult mai mari să faci toxoplasmoză în urma consumării de carne de vită crudă (într-un biftec tartar care găzduiește parazitul, de exemplu) sau a unei salate verzi nespălate. Pentru ca animalul tău să se infecteze cu toxoplasmă, trebuie să ingereze fecale de ierbivore contaminate, iar tu să vii în contact direct cu fecalele animalului tău. Un lanț puțin probabil, spun eu.
Ca să te asiguri că ești în siguranță, deparazitează animalul la 63 luni (chiar dacă nu iese niciodată din casă), nu te apropia de litieră și evită consumul de carne crudă și legume sau fructe care nu au fost temeinic spălate. Nu bea apă din surse neverificate.
În plus, poți duce animalul la un cabinet veterinar pentru o analiză de toxoplasmoză, primești rezultatul pe loc și costă în jur de 60-70 de lei. Dacă rezultatul e pozitiv, micuțul va primi tratament și va fi necesară o carantină pe durata bolii.

1. Animalul poate ataca bebelușul

Chiar dacă face pipi la litieră și știe să dea laba, e totuși un animal, nu? Dacă, într-o criză de gelozie, cîinele îl mușcă pe micuț?
Nu-i nevoie de studii să acceptăm că majoritatea proaspeților părinți petrec mult mai puțin timp cu animalele lor de casă, e normal să fie așa. Și unele animale pot reacționa violent la asta.

În principiu, dacă ai grijă ca adaptarea patrupedului la noile condiții să se facă lin, sînt șanse mici ca astfel de incidente să se petreacă. Dacă totuși animalul de casă are o istorie de acte violente (știu pisici care mușcă toți oaspeții casei, de exemplu), poate n-ar fi rele cîteva ședințe de dresaj. Și dacă evaluarea dresorului spune că animalul este mai degrabă violent decît docil, poate n-ar fi rău să plasați patrupedul la un bunic sau la un prieten pînă copilul crește și se poate apăra de atacul unei pisicuțe nervoase.

2. Animalele lasă păr, bebelușul poate înghite sau inspira firele de păr, am văzut la televizor cazuri de chisturi provocate de fire de păr ingerate

Cazurile în care un fir de păr inhalat sau ingerat poate provoca probleme de sănătate sînt foarte rare. În plus, puteți gestiona situația părului lăsat de animale astfel încît ea să nu afecteze bebelușui. Periați pisica des. Aspirați suprafețele textile la care au acces și bebelușul, și animalul. Hrăniți animalul cu mîncare sănătoasă, un animal bine hrănit nu va lăsa păr decît în anumite perioade din an, cînd puteți fi extra atenți cu curățenia. Nu lăsați animalul să doarmă în patul copilului. Nu lăsați copilul să doarmă în coșul pisicii.

3. Animalele poartă paraziți cu care îi pot contamina pe cei mici

Teoretic, un animal care nu iese din casă nu se poate îmbolnăvi de paraziți. Pisicile care nu ies din apartament nici nu trebuie deparazitate. Cățeii și pisicile care ies la plimbare (chiar și ocazional) trebuie deparazitați intern o dată la 6 luni (o pastilă pe gît și gata), și cu asta v-ați luat de grijă. Sigur că e obligatoriu ca bebelușul să nu aibă acces la litiera pisicii, va băga în gură tot, inclusiv… ce nu e tocmai comestibil. Va intra des în contact cu saliva animalului de casă, dar atîta vreme cît acesta e deparazitat, toată lumea e în siguranță.

99945575.jpg

4. Dacă puiul de om e alergic la pisică/cîine?

Eu una sînt alergică la pisici. Ultimul test în acest sens mi l-am făcut acum doi ani. Cu toate astea, am pisici de cînd mă știu și n-am fost alergică la ele decît cîteva zile. La contactul cu alte pisici, strănut și-mi curg ochii, dar cu a mea conviețuiesc fără probleme (îmi mai dau lacrimile de drag, dar asta nu se pune).
Statisticile oficiale spun că procentul de persoane care suferă de alergie la pielea uscată pe care animalele de casă o lasă, la urina sau la saliva acestora, e de 10%. Majoritatea acestor alergii se dezvoltă în timp, ceea ce înseamnă că procentul copiilor care suferă de alergii la animalele de casă e foarte mic. Dacă totuși copilul tău face parte din această categorie, nu e cazul să disperi. Simptomele sînt evidente și apar în prezeța animalului de casă, chiar și în lipsa contactului fizic. Printre simptome se numără reacții cutanate, ochi umflați și roșii, strănut, mîncărimi la nivelul nasului și ochilor, dificultați la respirare. Nu e cazul să renunțați la patrupedul familiei. Fiți stricți cu curățenia în casă, aspirați și scuturați des așternuturile, aerisiți de cîteva ori pe zi indiferent de anotimp. Periați zilnic animalul. Spălați-vă copilul pe mîini după contactul cu patrupedul.

5. De gelozie, pisica o să marcheze toată casa și nu mai scăpăm de miros

Rareori animalul de casă își face nevoile în alt loc decît propria litieră. Cînd totuși se întîmplă asta, fiți siguri că nu e pentru că s-a încurcat. Nici pentru că se răzbună. Cel mai adesea e vorba despre anxietate, pe care animalele și-o rezolvă marcînd teritoriul, acoperind mirosul care-l sperie cu propriul miros. Nu-l pedepsiți pe micuț, e suficient de speriat. Iubiți-l și treceți peste incident, cumpărați de la pet shop soluții de scos mirosul (deși majoritatea nu funcționează, așa că mai bine aruncați obiectul stricat și luați unul nou :D). Da, uneori nu poți schimba ușor obiectul marcat, nouă pisica ne-a udat binișor saltele cele noi din spumă cu memorie și pernele din puf de gîscă… Da, încă mai miros, dar pe ea o iubim, așa că ne-a trecut supărarea.

Recomandarea mea e să nu abandonați animalele de casă cînd vă pregătiți să deveniți părinți. Conviețuirea cu ele e un lucru minunat pentru familia extinsă! Amintiți-vă numai cît de mult vă doreați un animal numai al vostru cînd erați mici! Și ce frustrant era cînd mama sau tata vă spuneau NU SE POATE. Faceți bucuria asta copilului vostru, lăsați-l să crească iubit de și iubind un animal de casă!

printesaurbana.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

jenazuzika

Postat

Прикольные фотки, особенно та, на которой три щенка облепили малыша)))))

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Cum se formează visele bebelușilor?
      Deși pare greu de crezut, specialiștii au demonstrat faptul că bebelușii pot să viseze chiar mai mult decât adulții, încă din săptămâna 20 de sarcină. Pentru nou-născuți, fazele somnului ocupă aproape jumătate din durata totală a orelor de somn, în timp ce la adulți, acestea ocupă o treime din somnul nocturn.
      Desigur, este greu de specificat dacă bebelușii au imagini în vis, însă acestea se instalează în prima parte a orelor de somn, atunci când bătăile inimii sunt intense, iar ochii se mișcă rapid. Spre dimineață, atunci când corpul se regenerează, iar creierul își recapătă toate capacitățile mentale, are loc perioada de somn fără vise, un moment de relaxare și odihnă totală pentru organism.
      Somnul cu vise reprezintă o etapă benefică și importantă pentru bebeluși, deoarece contribuie la modelarea memoriei și la favorizarea unui proces de formare a personalității.
      Ce visează bebelușii?
      Chiar dacă nu este ușor de estimat ce anume visează bebelușii, deoarece aceștia nu se pot exprima în cuvinte, se consideră că visele lor sunt legate de modul în care bebelușii percep lumea exterioară, în acțiuni și imagini, fără limbaj. Totodată, coșmarurile intervin în jurul vârstei de aproximativ 3 ani, atunci când un copil cunoaște noțiunea de frică și are o imaginație bogată.
      De cele mai multe ori, cei mici visează că se află în preajma unui pericol iminent, fiind urmăriți de un animal sau de o persoană. Până la vârsta de 1-2 ani, copiii nu pot vorbi, deci nu au capacitatea de a povesti ce au visat, însă nici după această vârstă nu este ușor să afli care este limita dintre ficțiune sau realitate în ceea ce privește visele unui copil. În primii ani de viață, copiii pot visa cadre care au legătură cu nevoile lor primare de somn și hrană. În plus, copiii pot visa și chipul mamei sau a altor membri din familie.
      Începând cu vârsta de 3 ani, cei mici îți pot spune ceea ce au visat în timpul nopții, însă prin descrieri scurte și ușor neclare. După 4 ani, atunci când cei mici intră și mai mult în contact cu lumea exterioară, pot avea vise mai complexe, care să conțină numeroase imagini. Visele copiilor sunt scurte chiar și după vârsta de 5 ani, atunci când copiii încep să vizualizeze imagini enigmatice, întocmai ca în cazul adulților.
      Cum te comporți când bebelușii au un somn agitat?
      Ținând cont de informațiile prezentate, deși bebelușii au un somn agitat și scot diverse sunete sau se mișcă energic, nu înseamnă că au un vis urât sau intens. Aceștia se pot liniști în doar câteva minute și este indicat să nu îi trezești din somn, deoarece le poți perturba și mai mult clipele de odihnă. Există și ipoteza conform căreia bebelușii să fie cu adevărat agitați în timpul orelor de odihnă. În aceste momente, tot ce trebuie să faci este să le vorbești calm și duios, bebelușii putând fi liniștiți în primul rând datorită vocii mamei. Cu o simplă mângâiere din partea părinților, cei mici se vor liniști în perioadele în care sunt agitați și se pot bucura de momente în care să se simtă în siguranță.
      Dacă ți s-a întâmplat să îți auzi copilul plângând în timpul nopții, în funcție de vârstă, acesta se poate trezi speriat sau transpirat, din cauza unui coșmar. Aceste vise intense reprezintă teamă și fricile copilului, care includ în special teama sa de a fi abandonat.
      cosmopolitan.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Să îi faci corect baie unui bebeluș nu este lucru ușor, mai ales când ai de-a face cu unul aflat în primele zile de viață. 
      Nu de puține ori, fără să ne dăm seama, putem face tot felul de greșeli, care pot pune în pericol sănătatea bebelușului. 
      Iată care sunt cele mai frecvente greșeli ce pot fi comise când îi faci baie unui bebeluș:
      Intri în panică tu însăți și îl provoci și pe bebeluș să intre în această stare
      Deși primele băi ale bebelușului sunt considerate adevărate „teste" de către părinți, specialiștii spun că în realitate lucrurile nu ar trebui să stea chiar așa.  Astfel, spun ei, pentru ca al tău bebeluș să fie în sigurață, este necesar să fii foarte atentă și să ai un loc foarte curat și sigur în care să-l îmbăiezi.De aceea, este esențial să rămâi calmă, să respiri și să te gândești că orice părinte trece prin așa ceva. 
      Rămânând calmă, nu numai că vei putea să-ți ții mai bine bebelușul și să-l speli așa cum trebuie, dar nici nu-i vei transmite tensiunile tale. În caz contrar, riști să-ți agiți bebelușul și posibilitatea să-l scapi va fi mai mare.
      Te întorci cu spatele când bebelușul se află în cădiță
      Aceasta este una dintre cele mai grave greșeli pe care le poți comite când îi faci baie unui bebeluș.
      Dacă se întâmplă să intervină ceva care să te facă să întrerupi îmbăierea bebelușului, nu mai sta pe gânduri, scoate-l din apă și învelește-l într-un prosop. Riscul ca un bebeluș să se înece este foarte mare când rămâne nesupravegheat chiar și pentru câteva secunde. În plus, exceptând acest pericol extrem, există și posibilitatea ca bebelușul să se sperie când este lăsar singur, să înceapă să se agite și să se lovească. 
      Specialiștii ne atrag atenția și asupra următorului aspect: chiar dacă bebelușul este îmbăiat într-o cădiță gonflabilă, nu este cazul să-l lăsăm nesupravegheat. Pericolele menționate mai sus sunt oricum prezente.
      Uiți să verifici cu atenție temperatura apei în care îți vei îmbăia bebelușul
      O altă greșeală gravă pe care o poți face la îmbăierea bebelușului este să nu te asiguri că apa are temperatura potrivită. Dacă aceasta va fi prea caldă, există riscul de apariție a inflamațiilor sau chiar arsurilor. În schimb, dacă apa este prea rece, bebelușul poate răci foarte ușor.
      Cu alte cuvinte, ceea ce pentru tine este cald poate fi fierbinte pentru bebeluș. Pentru siguranța sa este ideal să aibă parte de o baie caldă, dar nu  aproape fierbinte.
      Lași apa curgând în timp ce bebelușul este în cadă
      Specialiștii ne recomandă, tot pentru a evita ca apa ce vine în contact cu corpul bebelușului să fie prea fierbinte sau prea rece, să nu lăsăm jetul de apă să curgă în timp ce ne spălăm bebelușul.
       Explicația este următoarea: apa poate avea fluctuații de temperatură când ne așteptăm mai puțin, ceea ce poate fi periculos pentru bebeluș.
      Cea mai bună soluție este să potrivim apa înainte de băița bebelușului și după aceea să-l punem pe acesta în apă.
      Îți îmbăiezi bebelușul prea des
      Studii recente au arătat că bebelușii îmbăiați prea des pot fi mai predispuși să aibă o piele mai uscată, mai inflamată și mai puțin elastică decât aceia ce nu sunt îmbăiați foarte des. Practic, ei vor fi mai expuși riscului de a se confrunta cu eczeme și alergii la nivelul cutanat.
      Un studiu apărut în cadrul „The Journal of Allergy and Clinical Immunology" a demonstrat că bebelușii care sunt îmbăiați la 2-3 zile și vor fi unși cu o substanță emolientă, vor avea o piele mai sănătoasă și mai puține eczeme decât aceia cărora nu li s-a aplicat o asemenea îngrijire. Studiul a avut un eșantion de 124 de bebeluși, jumătate dintre ei fiind îmbăiați zilnic și nu au fost unși cu vreun emolient, în timp ce restul au fost îmbăiați la 2-3 zile și zilnic au fost unși pe piele cu o substanță emolientă, fără miros. După 6 luni, s-a observat că aceia din prima categorie au fost de două ori mai expuși apariției iritațiilor.
      În concluzie, pentru ca bebelușul tău să aibă o piele sănătoasă și catifelată, este necesar să eviți următoarea greșeală: să-i faci baie zilnic și să uiți să-l ungi cu o substanță emolientă.
      Optezi pentru săpunuri și șampoane parfumate
      Pentru sănătatea bebelușului în ansamblu este indicat să nu apelezi la săpunuri sau șampoane parfumate. 
      Deși poți fi tentată să achiziționezi asemenea produse, medicii ne sfătuiesc să renunțăm la așa ceva, în condițiile în care pielea bebelușilor este mai delicată și mai sensibilă decât ne închipuim. În același timp, aromele artificiale pot fi produse de substanțe foarte periculoase pentru micuții noștri.
      Cu atât mai mult cu cât bebelușii au mirosul lor natural, nu este necesar să-i parfumăm. Cel mai important va fi să folosim săpunuri și uleiuri de calitate, organice, fără parabeni și mirosuri artificiale.
      De asemenea, va trebui să avem grijă ca toate pliurile pielii bebelușului să fie perfect curate, alături de mânuțe, piciorușe și spate. 
      Nu uita să folosești și uleiuri de după baie care să fie cât mai naturale și evită-le total pe cele care conțin chimicale.
      Folosești spumă de baie
      Chiar dacă ai impresia că spuma de baie poate fi distractivă pentru bebeluș, specialiștii sunt de părere că este o greșeală să o folosim când ne îmbăiem bebelușul. Spuma de baie este plină de conservanți și coloranți, ceea ce poate cauza iritații pielii sensibile a bebelușului, mai ales în zona scutecului.
      Dacă totuși vrei să folosești spumă de baie pentru bebeluș, încearcă să apelezi la una cât mai naturală.
      În cazul în care apare vreo iritație pe pielea bebelușului în urma utilizării spumei de baie, renunță total la ea și folosește un săpun special pentru bebeluși.
      Îți lași bebelușul să atingă robinetele
      Să-i dai voie bebelușului să atingă robinetele de la cadă este periculos, întrucât este posibil să se ardă în cazul în care, la un moment dat, s-ar întâmpla să curgă apă prea fierbinte.
      Pentru a fi sigură că bebelușul va fi ferit de acest risc, ideal este să apelezi la niște protecții speciale pentru robinet.

      Îi pui la dispoziție niște jucării pentru baie care nu sunt sigure
      Bebelușilor le place să aibă la dispoziție tot felul de jucării când sunt în cadă, dar unele dintre ele pot fi periculoase. Spre exemplu, ar fi o mare greșeală dacă îi vei da bebelușului tău jucării confecționate din burete. Astfel, acestea se umplu rapid de apă și pot colecta bacterii și vor facilita formarea mucegaiului.
      Ele pot fi cu atât mai dăunătoare cu cât bebelușul va încerca să le bage în gură.
      Mult mai sigur pentru sănătatea bebelușului va fi să-i dai jucării confecționate din cauciuc sau din plastic.Dacă vrei totuși să-i oferi jucării din burete ai grijă și curăță-le regulat în apă fierbinte și apă oxigenată.
      Freci pielea bebelușului prea energic
      Poți fi obișnuită să procedezi așa când te speli tu, dar nu uita că pielea bebelușului este mult mai sensibilă decât a noastră. În cazul său, nu va fi necesar să aplici o presiune mare când îl dai cu săpun sau când îl ștergi.
      Mult mai bine va fi să-l masezi ușor întrucât, în caz contrar, pielea sa va deveni mai aspră și mai predispusă apariției crustelor sau iritațiilor de tot felul.
      Nu-ți ștergi suficient bebelușul după ce acesta a făcut baie
      O altă greșeală majoră legată de baia bebelușului este să nu-l ștergi de apă suficient. Fie că este vorba de grabă, fie că este vorba despre lipsa de experiență, apa rămasă pe corpul bebelușului îi poate fi foarte dăunătoare. Medicii ne avertizează că este foarte posibil ca bebelușul să se confrunte cu o infecție la urechi sau cu o infecție fungică. 
      ceasta din urmă poate surveni mai ales în locurile umede și calde, precum subsuorile sau fundulețul. De aceea va trebui să ai grijă ca mai ales aceste zone să fie foarte bine șterse de apă.

      Voi știați până acum cât de multe greșeli putem face atunci când ne îmbăiem bebelușul?
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Dintotdeauna m-a fascinat capacitatea de învățare a bebelușilor și copiilor, așa că m-am întrebat: Cum percep ei lumea? Ce gândesc? Ce preferințe au? Știu ei ce este bun sau rău?
      Cu douăzeci de ani în urmă, cercetătorii nu aveau răspunsuri la toate aceste întrebări. În ultimii zece ani, ei au început să dezlege misterele minții bebelușilor. Aceștia ne oferă informații foarte importante despre natura noastră umană, înainte ca ea să fie influențată major de interacțiunea pe care individul o are cu societatea și cultura în care trăiește.
      Au bebelușii un simț al moralității?
      Cum putem ști dacă bebelușii au un simț al moralității? Paul Bloom și Karen Wynn, doi cercetători la Yale University, soț și soție, au realizat o serie de experimente, pentru a investiga acest lucru. Ei au studiat preferința bebelușilor pentru un obiect, măsurând timpul pe care îl petrec privind obiectul. În viața de zi cu zi, bebelușii privesc mai mult timp obiecte pe care le percep ca fiind interesante sau surprinzătoare, în comparație cu obiectele pe care le percep ca fiind neinteresante sau previzibile.
      Cum percep bebelușii interacțiunile sociale?
      Într-un experiment, cercetătorii le-au arătat bebelușilor desene animate cu personaje. Aceste personaje erau figuri geometrice care aveau ochi. Într-un episod, un cerc roșu încerca să urce un deal abrupt și un pătrat galben venind în spatele lui, îl împinge în sus, pentru a-l ajuta să urce dealul. În alt episod, un triunghi verde apare în fața cercului și îl împinge pe acesta în jos, împiedicându-l să urce. Pentru a vedea cum se așteaptă bebelușii ca cercul să se poarte cu pătratul care l-a ajutat și cu triunghiul care l-a împiedicat, ei le-au arătat bebelușiilor filme în care cercul iniția o interacțiune socială cu pătratul sau cu triunghiul. Atunci când cercul aborda triunghiul, bebelușii de 9 și 12 luni priveau mai mult imaginea. Acest lucru ne indică faptul că bebelușii sunt surprinși de interacțiunea cercului cu triunghiul care l-a împiedicat să urce dealul. Așadar, bebelușii au așteptări în ceea ce privește interacțiunea socială.
      Pentru a evalua preferința bebelușilor față de personajul bun sau de cel rău, cercetătorii au repetat experimentul, însă de această dată, la final, au adus cele două personaje, triunghiul și pătratul. Bebelușul avea sarcina de a alege unul dintre personaje. Pentru a nu-i influența decizia, părintele ținea ochii închiși, iar experimentatorul nu știa ce filmuleț a văzut bebelușul. Bebelușii de 6 și 10 luni au ales, în majoritatea cazurilor, personajul care îl ajuta pe cerc. Alegerea personajului bun ne arată faptul că bebelușul îl preferă pe acesta. Copiii de 18 luni incluși în experiment au putut răspunde întrebărilor de genul: Cine este personajul bun? și Cine este personajul rău? Așadar, aceștia au răspuns într-un mod similar adulților.

      Fac bebelușii diferența între bine și rău?
      Pentru a testa capacitatea bebelușilor de a distinge între bine și rău, cercetătorii au folosit jucării de pluș. În acest scenariu, un cățeluș încerca să deschidă o cutie și un tigrișor a venit să îl ajute. După aceasta, bebelușul vedea o scenă în care o jucărie se comporta frumos cu tigrișorul, iar altă jucărie se comporta urât. La final, bebelușii de 8 luni trebuiau să aleagă între jucăria care se comporta frumos și cea care se comporta urât. Ei au ales jucăria care s-a comportat frumos.
      Dacă, însă, tigrișorul îl împiedica pe cățeluș să deschidă cutia, iar apoi o anumită jucărie se comporta urât cu tigrișorul și o altă jucărie se comporta frumos, bebelușul alegea jucăria care s-a comportat urât cu tigrișorul ce împiedicase cățelușul să deschidă cutia. Acest lucru ne arată faptul că, deși bebelușii preferă personajele bune în general, atunci când un personaj este rău și ulterior apare ocazia de a pedepsi comportamentul său nedorit, ei vor prefera personajul care pedepsește.
      Această serie de studii foarte creative ne arată faptul că bebelușii preferă binele în defavoarea răului și au un simț al corectitudinii. Este fundamentul moral pe care îl avem încă din primele luni de viață și pe care avem responsabilitatea, ca adulți, să îl modelăm.
      Copilul va lua decizii morale, dacă societatea în care trăiește valorizează binele și dreptatea, în defavoarea răului și injustiției. Dacă noi, ca societate, luptăm pentru dreptate, copiii vor învăța și ei să lupte pentru dreptate. Însă, dacă societatea în care trăim nu procedează așa, este datoria noastră, ca adulți, să o transformăm în ceva mai bun, mai drept și mai moral.
       
      paginadepsihologie.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Decodificarea si indeplinirea solicitarilor ce stau la baza plansului bebelusului constituie una dintre cele mai mari incercari pentru parinti, mai ales la cei aflati la primul copil. Parintii se intreaba deseori cum este cel mai bine sa reactioneze fata de plansul copilului: sa ii raspunda imediat sau dupa o anumita perioada de timp, sa il ignore total, sa ii distraga atentia sau sa-l pedepseasca pentru acest comportament?
      Exista mai multe tipuri de plans, printre care plansul de baza, asociat cel mai adesea cu foamea, cel de durere, de oboseala, plictiseala, disconfort sau cel care reflecta nevoia de a descarca tensiunea acumulata. Acestea au caracteristici acustice diferite, iar cu timpul parintii invata sa le diferentieze intuitiv in primele saptamani de la nastere.
      Plansul este unul dintre comportamentele pe care parintii le gasesc greu de gestionat deoarece genereaza emotii puternice chiar si unui adult care nu are copii. Ritmul inimii si rezistenta electrica a pielii se modifica la adulti atunci cand asculta plansul unui copil mic, drept urmare a unui program biologic al tuturor fiintelor umane de indeplinire a nevoilor urmasilor, program al carui scop suprem este supravietuirea speciei.
      Foarte scurta istorie a plansului bebelusilor
      Pana in anii 1960, cand cercetatorii s-au concentrat pe studierea primului an din viata copilului, plansul a constituit o mare neintelegere pentru adulti. In Europa Evului Mediu, oamenii credeau ca bebelusii care plangeau foarte mult erau posedati de diavol si chemau un preot sa-i exorcizeze pe acestia. Ulterior, aceasta atitudine s-a schimbat, insa plansul a fost in continuare etichetat drept un comportament negativ, semn al rasfatului, asa ca parintii erau indrumati sa nu-si consoleze copiii, ba chiar sa-i pedepseasca pentru a-i impiedica sa se manifeste in acest fel pe viitor. Chiar si in zilele noastre, multe carti de parenting ofera sfaturi asemanatoare, autorii lor considerand ca cei mici plang pentru a-si manipula parintii si au nevoie sa invete sa se consoleze singuri. Ca un contracurent al secolelor de sfaturi daunatoare privind cresterea copilului, teoria atasamentului dezvoltata de John Bowlby si imbratisata de numerosi parinti moderni sugereaza ca adultii sa raspunda imediat oricarui scancet al copilului cu un gest iubitor, pentru a-l linisti pe acesta. Nici aceasta abordare, oricat de afectuoasa ar fi, nu recunoaste adevarata natura a plansului si functia lui extrem de importanta. In plus, pune o presiune enorma pe parinti, facandu-i direct responsabili de oprirea acestui comportament greu de tolerat.
      Plansul si sanatatea bebelusului
      Pentru a rezolva aceasta dilema, este necesara intelegerea nevoilor, dar si emotiilor bebelusului, considera Aletha Solter, specializata in psihologia dezvolatii, recunoscuta la nivel international ca expert in atasament, trauma si disciplina non-punitiva. Plansul este, la orica varsta, un mecanism natural de eliberare de stres, care le da voie celor mici sa se vindece de efectele unor experiente frustrante sau chiar infricosatoare traite anterior. Asadar, copiii mici nu folosesc plansul doar pentru a se elibera de un disconfort fizic sau fiziologic, ci si emotional. Analizele biochimice pe doua tipuri de lacrimi, a celor induse emotional si a celor induse de inhalarea unei cepe taiate, au demonstrat ca in prima categorie se regasesc mediatori chimici ai sistemului nervos, care se acumuleaza in exces in timpul evenimentelor stresante. Acest lucru inseamna ca plansul joaca un rol esential in refacerea echilibrului acestor substante. De asemenea, exista studii care au gasit o corelatie intre plans si sanatatea fizica. Cu cat oamenii isi exprima mai des emotiile prin plans si au o atitudine pozitiva fata de acest comportament, cu atat mai mult dispun de o stare buna de sanatate.
      Aceasta perspectiva stiintifica elibereaza adultii si, in mod special parintii, de datoria de a pune capat plansului care nu are legatura cu satisfacerea nevoilor copilului, prin cautarea unor mijloace de control cum sunt: suzeta, leganatul, cantatul sau supraalimentarea. Plansul este o nevoie de baza a fiintei umane inca de la nastere si intelegerea corecta a lui poate avea consecinte benefice asupra dezvoltarii copilului si ulterior a adultului.
      Toti bebelusii au parte de un anumit nivel de stres in viata lor, indiferent de cat de multa afectiune primesc de la persoanele care ii ingrijesc, iar plansul ii ajuta sa se vindece de acest stres. Nu este usor pentru un adult, care a indeplinit toate nevoile fizice si fiziologice ale celui mic sa asculte cum acesta plange in continuare deoarece declanseaza propriul stres nerezolvat. Reprimarea plansului este un obicei extrem de nociv pentru sanatatea fiintei umane, obicei care din pacate s-a transmis din generatie in generatie. Deoarece adultii nu pot accepta plansul ca descarcare emotionala a bebelusului si incearca sa-l calmeze imediat de fiecare data, cel mic dezvolta anumite tipare rigide de comportament pentru a se opri sau chiar abtine din a-si exprima emotiile. Rezultatul include probleme emotionale sau/si de comportament sau chiar boli cauzate de stres.
      Plansul si dermatita atopica
      In momentul in care am inteles ca prin plans copilul meu se elibereaza de stres, viata lui si, implicit a noastra, ca familie, s-a imbunatati considerabil. Atunci cand a fost diagnosticat cu dermatita atopica si am aflat ca aceasta este o boala cauzata de o anxietate de separare, mi-am dat seama ca trebuie sa il las sa-si exprime emotiile fara sa incerc sa il calmez eu. Bineinteles, dupa ce m-am asigurat ca nevoile lui de baza sunt indeplinite. De asemenea, am stat mereu alaturi de el cand a plans si l-am tinut in brate sau i-am oferit o privire calda si zambitoare. Rezultatul a fost uimitor. La scurt timp, copilul meu s-a reglat emotional si dermatita atopica si-a pierdut din intensitate. Impreuna cu tratamentul homeopat, care l-a ajutat sa se regleze si mai mult pe plan fizic si emotional, copilul meu a reusit sa invinga o boala care, in medicina alopata, nu are vindecare, ci doar suprimare a simptomelor prin intermediul unor medicamente periculoase pe termen lung si creme extrem de scumpe si inutile.
      Mult succes, dragi actuali si viitori parinti, in a descifra si accepta plansul copilului vostru, fara sa va activati emotional. Este o sarcina extrem de grea si putini ii fac fata, insa merita din plin. Ea este benefica atat pentru copilul din fata voastra, cat si pentru cel interior.
      povestidemama.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      De multe ori plansul bebelusului este inconsolabil, dar totusi daca acesta este plimbat, leganat sau scos la plimbare, se poate linisti, cel putin pe moment. Pentru ca un bebelus primeasca diagnosticul de colici, este nevoie ca el sa ia bine in greutate si sa aiba o stare de sanatate buna, cu exceptia colicilor. Acestea fiind spuse, chiar daca bebelusul ia bine in greutate, uneori se poate ca el sa planga totusi de foame (urmareste mai jos).
      Notiunea de colici a fost extrapolata pentru a desemna aproape orice stare de neliniste sau plans la un bebelus. Acest lucru nu e surprinzator avand in vedere ca nu cunoastem cu exactitate ce sunt colicile. Nu exista tratament pentru colici, desi multe medicamente sau strategii de comportament au fost incercate, fara beneficii demonstrate. Bineinteles, fiecare cunoastem pe cineva al carui copil a fost „vindecat” de colici printr-un tratament sau altul si mai ales, aproape fiecare tratament pare sa functioneze, cel putin pentru o scurta perioada de timp.
      Bebelusul alaptat care sufera de colici

      Lasand la o parte colicile pe care orice bebelus le poate suferi, exista 3 situatii cunoscute in care un bebelus alaptat poate sa prezinte simptome de neliniste, suferinta sau colici. Din nou, consideram ca discutam despre un bebelus care ia adecvat in greutate si e sanatos.
      Alaptarea din ambii sani la fiecare masa sau alaptarea dintr-un singur san la o masa.
      Laptele matern se modifica pe parcursul unei mese. In general, una dintre modificarile pe care le sufera laptele in timpul alaptatului este reprezentată de faptul ca nivelul de grasimi din lapte creste cu cat bebelusul suge mai mult din san. Daca mama muta bebelusul automat de la un san la altul in timpul unei mese, inainte ca bebelusul sa fi „terminat” un san, se poate ca la o astfel de masa sa ajunga la bebe doar un continut scazut de grasimi. Acest lucru poate avea ca si consecinta faptul ca  bebelusul primeste mai putine calorii la o masa, de aici rezultand cererea mai frecventa la san. Daca bebelusul suge mult lapte (pentru a face fata numarului scazut de calorii pe care il primeste), e posibil sa regurgiteze. Datorita continutului relativ scazut de grasimi din lapte, stomacul il digera foarte rapid si o cantitate mare de zahar din lapte (lactoza) ajunge brusc in intestine. Enzimele care digera lactoza (lactaza) nu fac fata unei cantitati atat de mari de lactoza deodata iar bebelusul va avea simptomele intolerantei la lactoza: plans, gaze, defecare exploziva, apoasa sau verde. Acest lucru se poate petrece chiar in timpul alaptarii. Acesti bebelusi nu sunt intoleranti la lactoza, ei au probleme cu lactoza din cauza informatiilor despre alaptare pe care femeile le primesc. Acesta nu este un motiv sa se treaca bebelusul pe formula de lapte praf fara lactoza.
      Este de asemenea foarte important sa intelegem ca un bebelus care face miscari de suctiune la san nu bea neaparat si lapte. El poate sa stea la san sugand, dar asta nu e neaparat echivalent cu faptul ca bea lapte. El poate suge in gol, fara sa inghita si astfel sa nu primeasca suficient lapte bogat in grasimi.
      Nu alaptati la program. Multe mame din intreaga lume au reusit sa alapteze cu succes fara sa se uite la ceas. Problemele in alaptare sunt mai des intalnite in societatile unde fiecare are un ceas si mai putin intalnite acolo unde ceasurile sunt rare. Mama ar trebui sa isi alapteze bebelusul la un singur san atata timp cat bebelusul chiar primeste lapte din sanul respectiv (urmariti videoclipurile de pe nbcionling.org), pana cand bebelusul isi da singur drumul sau adoarme la san sau suge in gol chiar daca mama face compresii ale sanului. Folositi compresii ale sanului  pentru a incuraja bebelusul sa bea lapte nu doar sa suga. Respectati protocolul de management al aportului de lapte (se gaseste pe siteul nbcionling.org). A se nota ca un copilas poate fi la san de 2 ore dar de fapt sa bea lapte doar de 2 minute. Aceasta este explicatia pentru compresii. Daca, dupa ce „termina” primul san, bebelusul mai vrea sa suga, ofera-i celalalt san. Nu impiedica bebelusul sa suga si la celalalt san daca ii este inca foame. Acesta nu este un indemn ca bebelusul sa fie alaptat dintr-un singur san la o masa. S-ar putea sa poti sa faci asta, si e in regula, dar nu toate mamele pot sa faca astfel. S-ar putea sa ti se para usor dimineata, cand simti sanii mai plini (cele mai multe mame simt asta) dar nu si seara, cand ti se pare ca ai mai putin lapte (la fel cum majoritatea mamelor simt acest lucru). Daca totusi insisti sa il alaptezi dintr-un singur san la o masa, s-ar putea sa ai un bebelus cu „colici” seara, cand de fapt e doar flamand. La urmatoarea masa, pune bebelusul la urmatorul san si procedeaza la fel ca mai sus. Corpul tau se va acomoda cu usurinta noii metode de hranire si in scurt timp nu vei avea sanii angorjati sau de dimensiuni diferite. Dar tine minte: punand bebelusul sa suga de la un singur san, daca reusesti asta, va scadea productia de lapte, asa ca ceea ce functioneaza acum (sa alaptezi dintr-un singur san la o masa) s-ar putea sa nu mai functioneze odata ce productia de lapte scade. Asadar, nu tine copilul doar la un san ci „termina” un san iar apoi, daca bebelusul mai doreste, ofera-i-l si pe al doilea (vezi sectiunea F). Nu e o idee buna sa alaptezi bebelusul doar dintr-un singur san, ca regula generala. Da, asigurandu-ne ca bebelusul „termina” un san inainte sa i-l oferim pe al doilea poate ajuta daca avem un caz de crestere redusa in greutate sau in ameliorarea simptomelor colicilor, dar regulile si alaptarea nu fac echipa buna. Daca bebelusul nu inghite, daca nu primeste cu adevarat lapte, nu exista motive sa fie tinut la san fara sa inghita lapte perioade lungi de timp. „Termina” primul san si abia apoi ofera-i bebelusului al doilea san daca doreste sa mai suga.
      De unde stii daca bebelusul a „terminat” un san? Bebelusul nu mai inghite, chiar daca folosesti compresii ale sanilor. Asta nu inseamna ca e nevoie sa desprinzi bebelusul de la san daca nu mai inghite lapte un minut sau doua (s-ar putea sa urmeze un nou flux de lapte, asa ca da-i putin timp), dar daca e evident ca bebelusul nu mai inghite, desprinde-l usor de la san si, daca mai doreste, ofera-i celalalt san. De unde stii daca bebelusul inghite? 
      Daca bebelusul da singur drumul la san inseamna ca a „terminat” partea respectiva? Nu neaparat. Frecvent bebelusii dau drumul sanului cand fluxul de lapte e mai lent sau uneori cand apare reflexul de curgere a laptelui si bebelusul, surprins de fluxul rapid de lapte, se trage la o parte. Mai ofera-i acelasi san, daca mai doreste sa suga, dar daca bebelusul nu mai inghite in mod evident chiar si cand compresezi, schimba sanul.
      In unele cazuri, e de preferat ca bebelusul sa fie hranit doua sau mai multe mese la acelasi san inainte de a trece la celalalt san, unde va sta din nou doua sau mai multe mese, atata timp cat bebelusul a dat singur drumul la san. Punand bebelusul la un san care a fost tocmai „golit” il determina pe acesta sa se agite, sa se traga la o parte de la san sau sa adoarma fara sa fie satul. Aceasta problema se agraveaza daca bebelusul nu se ataseaza corect la san. O atasare buna este cheia alaptarii fara probleme. Reflex puternic de ejectie a laptelui
      Un bebelus care primeste prea mult lapte foarte repede, poate deveni agitat si iritat la san si se poate ca acest lucru sa fie asociat cu colicile. De obicei, bebelusul ia foarte bine in greutate. De obicei, bebelusul incepe sa suga la san si dupa cateva secunde sau minute, tuseste, se ineaca, se chinuie la san. Se poate sa isi dea drumul de la san si, frecvent, laptele va tasni din san ca dintr-un spray. Dupa aceasta, bebelusul se intoarce in general la san, dar poate fi agitat si secventa se va repeta. Se poate ca el sa fie nemultumit cand fluxul de lapte e foarte puternic si nerabdator cand fluxul incetineste. Aceasta perioada poate fi una foarte obositoare pentru toata lumea. Uneori, bebelusul poate chiar sa refuze sanul, dupa cateva saptamani de viata, in jurul varstei de 3 luni, cel mai des. Ce poti sa faci?

      Incearca sa il atasezi cat mai bine la san. Aceasta problema se agraveaza cand bebelusul nu e bine atasat la san. O atasare buna este cheia alaptarii de succes. Indiferent cine iti lauda atasarea la san, incearca sa o imbunatatesti. Gandeste-te in felul acesta: daca barbia ta e adancita in piept atunci cand vrei sa bei, ai fi coplesita foarte usor de un flux prea puternic. Daca doresti sa bei ceva foarte repede, iti vei arunca capul pe spate, barbia in aer si ai putea face fata unui flux puternic de lichid. Aceasta este pozitia in care ar trebui sa se afle capul bebelusului in timp ce suge – barbia adancita in sanul tau, capul lasat usor pe spate, nasul lui la departare de san si barbia lui departe de propriul sau piept. Aceasta pozitie il va ajuta sa faca fata fluxului puternic al reflexului de ejectie a laptelui.  Daca nu o faci deja, incearca sa iti alaptezi bebelusul la un singur san la o masa. In unele situatii, schimbarea sanilor doar dupa 2-3 mese la acelasi san poate ajuta. Daca sanul nefolosit se angorjeaza, mulge putin lapte doar cat sa te simti confortabil. Tine minte, daca bebelusul doreste si al doilea san, mama ar trebui sa i-l ofere. Alapteaza bebelusul inainte ca el sa fie flamand. Nu amana alaptarea oferind apa (Nota traducatorului: sau ceai) – un bebelus alaptat nu are nevoie de altceva in afara de lapte matern nici in caz de canicula – sau suzeta. Un bebelus flamand va „ataca” sanul si poate provoca un reflex de ejectie foarte puternic. Alapteaza-ti bebelusul la primele semne de foame. Daca e semi-adormit, cu atat mai bine. Alapteaza-ti bebelusul intr-un mediu cat mai calm si relaxant cu putinta. Muzica tare, lumina puternica nu ajuta la o hranire confortabila. Bebelusii mai mari devin usor de distras de la supt cand fluxul devine mai lin. Folosind compresii usoare la inceput, apoi tot mai ferme ca sa se mentina viteza de curgere a laptelui constanta, poti „convinge” bebelusul sa stea putin mai mult la san, deoarece bea mai bine. Alaptarea stand intinsa la orizontala functioneaza foarte bine uneori. Daca alaptarea stand intinsa pe o parte nu ajuta, incearca sa stai intinsa pe spate, cu bebelusul pozitionat deasupra ta sau incearca sa te lasi tare pe spate pe un scaun. Forta gravitationala ajuta la scaderea intensitatii fluxului de lapte. Tine minte, bebelusul poate sa fie nemultumit de fluctuatiile fluxului de lapte, deci e posibil sa fie nevoie sa stai intinsa pe spate la inceputul unei mese si apoi sa te ridici la loc pe masura ce fluxul laptelui incetineste. Bebelusilor le place pozitia intinsa pe o parte, tind sa nu se agite asa mult cand vine fluxul puternic si sa adoarma. Bebelusului s-ar putea sa nu ii placa fluxul puternic al laptelui la inceput, dar sa devina agitat si cand fluxul incetineste. Daca tu consideri ca bebelusul e agitat din cauza unui flux prea incet, te va ajuta sa folosesti compresii ale sanului ca sa mentii un flux potrivit.  Daca toate cele de mai sus nu au imbunatatit situatia:
      In unele ocazii, oferind bebelusului lactaze din comert (enzime care metabolizeaza lactoza), 2-4 picaturi dupa fiecare alaptare sau intre doi sani consecutivi, ii poti ameliora simptomele. Este disponibil fara reteta, dar destul de scump si functioneaza doar in unele situatii. Este greu de inteles de ce ar functiona, avand in vedere ca enzimele sunt digerate in stomacul bebelusului, dar uneori pare ca functioneaza. Un mamelon de silicon poate ajuta, dar foloseste-l doar daca nimic altceva nu a dat roade si numai daca ai avut parte de ajutor competent fara rezultate bune. Aceasta este penultima varianta de preferat. A se nota ca mameloanele de silicon sunt doar in cazuri foarte rare solutia in cazul unei probleme in alaptare si ca in majoritatea situatiilor mameloanele pot inrautati problema. Ca ultima solutie, de preferat dacat trecerea pe formula de lapte praf, ofera-i bebelusului lapte muls cu ajutorul unei cani sau cu biberonul daca bebelusul nu accepta cana. Adaugand lactaza laptelui muls poate, de asemenea, ajuta. Proteine straine in laptele mamei
      Uneori, proteinele prezente in dieta mamei ajung in laptele produs de aceasta si pot afecta bebelusul. Cel mai frecvent apare proteina din laptele de vaca dar si alte proteine se pare ca se pot secreta in laptele unor mame. Faptul ca aceste proteine sau alte substante apar in laptele matern nu e de obicei un lucru ingrijorator. Intr-adevar, este in general bine ca bebelusul sa se desensibilizeze la aceste proteine. Intreaba despre acest lucru daca ai nelamuriri.
      Asadar, in tratamentul bebelusului care sufera de colici, un pas ar fi ca mama sa nu mai consume lactate sau alte alimente, ci doar un singur tip de mancare pe rand. Produsele lactate includ: laptele, cascavalul, branzeturile, iaurtul, inghetata si orice altceva ce contine lapte, de exemplu dressinguri pentru salate cu proteine din zer sau caseina. Verifica etichetele produselor deja preparate sa vezi daca acestea contin lapte sau produse solide din lapte. Cand proteina din lapte a fost modificata (denaturata), ca urmare a gatirii, ar trebui sa nu fie probleme.
      Daca eliminarea unor alimente din dieta mamei nu functioneaza, mama poate sa incerce enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), incepand cu o tableta la fiecare masa, ca sa descompuna in intestine proteinele, astfel devenind mai putin probabil ca ele sa fie absorbite de corp intregi si sa ajunga in lapte. Bineinteles, sansele ca pancreasul mamei sa produca enzime insuficiente sunt foarte mici (exceptie fiind daca exista un diagnostic de fibroza chistica, de exemplu), dar s-a dovedit ca proteine nedescompuse pot fi absorbite in corpul mamei care alapteaza si secretate in laptele acesteia iar adaugarea de enzime poate scadea cantitatea proteinelor nedescompuse care ajung in corp sau in lapte.
      Nota: Intoleranta la proteina din lapte nu are nicio legatura cu intoleranta la lactoza, o cu totul alta problema. De asemenea, o mama intoleranta la lactoza ar trebui totusi sa isi alapteze bebelusul.
      Metoda sugerata:
      Se elimina toate produsele lactate pentru o perioada de 7-10 zile; Daca nu apare o imbunatatire in starea bebelusului, mama poate reintroduce lactatele in dieta sa. Daca apare o imbunatatire in starea de sanatate a bebelusului, mama poate reintroduce incet produsele lactate, daca acestea faceau parte din dieta sa in mod normal. (Nu e nevoie sa se bea lapte pentru a produce lapte, deci daca laptele nu era in mod normal in dieta mamei, nu e nevoie de el pe perioada alaptarii). Unii bebelusi nu vor tolera absolut niciun produs lactat in dieta mamei. Majoritatea vor tolera cateva astfel de produse. Mama va invata de la propriul bebelus ce cantitate de lactate va putea fi tolerata fara reactie adversa. Daca esti ingrijorata de cantitatea necesara de calciu pe care o primesti, calciul se poate asigura fara a fi consumate produse lactate. Discuta cu doctorul tau sau cu un dietetician. Dar 7-10 zile fara produse lactate nu vor cauza nicio problema de nutritie. De altfel, exista dovezi ca alaptarea poate proteja mama impotriva aparitiei osteoporozei, chiar daca aceasta nu ia calciu suplimentar. Bebelusul va primi tot ce are nevoie, de asemenea. Ai grija sa nu elimini prea multe alimente din dieta ta, subit. Toti cunoastem persoane care au vazut imbunatatiri in starea bebelusului daca au renuntat la: broccoli, carne de vita, banane, paine etc. Poti sa ajungi sa mananci doar orez gol.. Dietele noastre sunt prea complexe ca sa fim siguri ce anume, daca chiar e ceva, din dieta noastra afecteaza bebelusul.
      O ultima sugestie. Unii bebelusi sunt infometati chiar daca iau bine in greutate. Acest lucru se poate petrece din mai multe motive, unele mentionate in Information Sheet. Inca un mod in care bebelusul poate sa fie flamand dar totusi sa ia bine in greutate e limitarea accesului la san; de exemplu, alaptezi bebelusul 10-20 de minute de la fiecare san. Daca ai mult lapte, bebelusul poate sa ia bine in greutate dar totusi sa ii fie foame. Asa ca nu limita accesul bebelusului la san (nu alapta la program!).
      Fii rabdatoare, aceasta problema se rezolva in timp indiferent ce faci. Formula de lapte praf nu e raspunsul la aceasta problema, dar, din cauza fluxului mai regulat, unii bebelusi se pare ca se simt putin mai bine daca sunt trecuti pe formula. Dar formula nu e lapte matern si alaptarea e mult mai mult decat lapte. De fapt, bebelusul se va simti mai bine si de la lapte matern dat cu biberonul, din cauza fluxului constant. Chiar daca nimic nu ajuta, timpul rezolva lucrurile, de obicei. Zilele si noptile pot sa para eterne, dar saptamanile vor zbura.
      alapteaza.wordpress.com
  •