Are doar 2 ani, dar este supusa unor chinuri groaznice


    Cazul unei fetite din India a atras atentia presei internationale. Potrivit Dailymail.co.uk, Shama, o copila de doar doi ani sufera de o boala rara. Medicii i-au spus, in termeni populari, "boala soparlei".

img_2459111_thumbs_600x400_4202041.jpg

In realitate, afectiunea de ihtioza lamelara afecteaza unul din 600.000 de persoane din lume, iar simptomele sunt cumplite.

4202021.jpg

Pielea bolnavilor devine aspra si uscata si incepe sa semenea cu cea a unei soparle. Micuta Shama se confrunta zi de zi cu senzatii de mancarime si arsuri, iar leziunile grave de pe piele o predispune la numeroase infectii.

4202031.jpg

Orice virus ii poate fi fatal fetei, al carei sistem imunitar devine tot mai slabit, iar din acest motiv, micuta trebuie sa fie foarte atenta la mediul inconjurator in care traieste.

perfecte.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • maria981s
      De maria981s
      La naștere, micuța a cântărit doar 500 de grame.
      Mama fetiței, Courtneym, a împărtășit o fotografie cu fiica ei la doar 3 săptămâni de la naștere, atunci când a deschis ochii pentru prima dată.
      Era atât de mică, încât i-a intrat pe mânuță verigheta mamei sale, cea care a insistat să fie resuscitată după naștere.
      „Mă simt binecuvântată că am această minune de copil”, a declarat mama fetiței.

      Lyla are acum patru ani și este un copil normal, fără nicio problemă medicală.
      stiri.md
    • maria981s
      De maria981s
      Ce rol are bunica din partea mamei în viața copilului?

      Genele sunt unități de bază ereditare alcătuite din ADN. Potrivit geneticii, bunicii împart în medie 25% din ADN-ul lor cu nepoții. Moștenim genele și de la bunicii de sex masculin și de la cele de sex feminin, dar oamenii de știință spun că bunica maternă are un grad mai mare de influență în cazul nepoților. Bunicile materne au o legătură mai strânsă cu nepoții, dat fiind faptul că acestea au născut mamele care i-au adus pe ei pe lume. În multe familii, bunicile materne tind să preia mai multe responsabilități și să petreacă mai mult timp cu nepoții. Nu numai conexiunea psihologică face ca rolul bunicilor materne să fie atât de important, ci și moștenirea genetică. Teoriile științifice au demonstrat că există o legătură puternică între bunica din partea mamei și nepoți.
      Una dintre teorii suține că diferența modului în care bunicile paterne și cele materne sunt legate de nepoții lor poate fi explicată prin conexiunea cromozomului X. Bunicile materne împărtășesc 25% din cromozomul X cu nepoții lor de orice sex, în timp ce bunicile transferă un cromozom X nepoatelor, dar nu și nepoților lor.Acest lucru face ca bunicile paterne să împărtășească 50% din cromozomul X cu nepoatele și 0% cu nepoții.

      O altă teorie sugerează că așa-numita incertitudine paternă poate influența foarte mult stimularea bunicilor de a avea grijă de nepoții lor. Incertitudinea partenă implică faptul că membrii masculini ai familiei s-ar putea să fie mereu nesiguri când vine vorba de creșterea copiilor, deoarece aceștia nu au născut la rândul lor. Pe termen lung, acest lucru poate diminua angajamentul rudelor paterne, inclusiv al bunicilor din partea tatălui. În același timp, o femeie este întotdeauna sigură pe ea pentru că a dat naștere, ceea ce face ca legătura maternă să fie cea mai puternică din familie de-a lungul generațiilor.
      Alte teorii sugerează rolul unic al bunicii din partea mamei. O teorie sugerează că, dintre cei patru bunici pe care îi avem, suntem cel mai mult conectați cu bunica din partea mamei. Potrivit teoriei, genele pot sări o generație și pot fi transmise direct de la bunicii noștri, ceea ce poate fi dovedit prin faptul că unii oameni seamănă mai mult cu bunicii decât cu părinții lor. În afară de materialul biologic, se crede că mamele le transmit și emoții fiicelor lor, care le transmit ulterior copiilor lor. 
      Cu toate acestea, oamenii sunt diferiți, iar legăturile și relațiile sunt de asemenea diferite. Putem aprecia înțelepciunea și dragostea bunicilor indiferent de legătura genetică.
      eva.ro
    • maria981s
      De maria981s
      Rashed Saif Belhasa și-a deschis porțile de la casa și zoo pentru emisiunea World's Weirdest Homes. Aceasta se difuzează pe un post tv din Anglia. După cum spune și numele emisiunii, subiectele ei sunt cele mai ciudate, mari sau inedite locuințe din lume.
      Povestea copilului miliardar care are zoo acasă
       

      Rashed Saif Belhasa are cont pe Instagram cu numele Money Kicks. Este urmărit de peste 1,5 milioane de utilizatori. Tânărul care locuiește în Emiratele Arabe Unite are o proprietate imensă. Evident, a fost construită de tatăl lui cu banii munciți de el.

      Tânărul de 16 ani are, acasă, propria lui grădină zoologica. În ea adăpostește 500 de animale sălbatice ca tigrii, lei, pantere, leoparzi, maimuțe, girafe și urși. Conform Dailymail.co.uk, grădina lui zoologică este vizitată de multe veddete. Ba mai mult, câteva animale le și poartă numele.

      Money Kicks are încălțăminte de 1 milion de dolari



      Conform presei internaționale, Moeny Kicks are și o cameră ce ascunde o comoară de 1 milion de dolari. Este vorba de o încăpere în care tânărul își ține toți pantofii. Pasionat de încălțăminte, Rashed Saif Belhasa a investit 1 milion de dolari, tot din banii tatălui, în încălțăminte scumpă.
      clickpentrufemei.ro
    • maria981s
      De maria981s
      Moda jucăriilor multe și scumpe a luat avânt odată cu miile de oferte ce fură ochii copiilor, pe ecrane și în magazine. Surprinzător este că părinții sunt primii care dau startul goanei după cadouri. Până la urmă, este vorba despre fericirea celor mici, nu-i așa? Totul începe inocent, cu dorința fiecărui părinte de a-și surprinde odrasla și a-i auzi exclamațiile de încântare. Dar, înainte să-ți dai seama, te trezești încercând să-ți faci loc printr-o avalanșă de păpuși, mașinuțe și piese de lego. Cei mici sunt plictisiți, casa arată ca după război și nimeni nu este fericit!
      Sună cunoscut? Nu sunteți singuri; majoritatea familiilor au prea multe jucării. Dar ceea ce mulți părinți bine intenționați nu înțeleg este că, în realitate, mai multe jucării înseamnă mai puțină joacă. Studii recente au arătat că atunci când au jucării prea numeroase, copiii sunt mai ușor de distras, iar calitatea jocului scade. Cercetătorii de la Universitatea Toledo din Ohio au recrutat 36 de copii de doi- trei ani și i-au invitat să se joace pe rând într-o cameră, timp de jumătate de oră, mai întâi cu patru jucării, apoi cu 16 jucării. Ei au observat că cei mici sunt mult mai creativi când au mai puține jucării la dispoziție, găsesc mai multe întrebuințări pentru fiecare jucărie și se joacă pe perioadă mai îndelungată. Cercetătorii au concluzionat că ar fi mult mai bine pentru copii să folosească un număr redus de jucării, acest lucru stimulând creativitatea și crescând capacitatea de concentrare și de finalizare a jocului. 
      Prea multe jucării duc la deficit de atenție

      În perioada copilăriei mici se dezvoltă capacitatea de concentrare și atenția, dar copilul nu este încă obișnuit să se lase absorbit într-o activitate unică și să aprofundeze ceea ce face. Sunt cei dintâi pași în consolidarea modului în care se raportează la lume, relației cu obiectele și construirii facultăților sale mentale. Acțiunile și îndrumarea părinților sunt esențiale în această perioadă. Mulți părinți se plâng de capacitatea de concentrare scăzută a copiilor în perioada de școală, dar, în realitate, educarea atenției începe de timpuriu. Un număr mare de jucării înseamnă tot atâția stimuli, care distrag copilul, astfel încât atenția lui devine superficială și instabilă. Un mediu prea bogat în stimuli este total contraindicat pentru copiii cu tendințe hiperkinetice, care nu se pot focaliza mai multă vreme pe o singură activitate. Este mult mai bine ca părinții să opteze pentru un număr mic de jucării preferate, pe care să le ruleze pe rând și să orienteze copilul către jocuri cu caracter educativ, care îi stimulează anumite abilități. Cu cât folosește mai puține jucării, cu atât copilul învață să ducă până la capăt o sarcină, întrucât nu mai sunt factori care să-l perturbe și să-l facă să abandoneze activitatea începută. 
      Copiii care folosesc mai puține jucării sunt mai creativi
      Copiii au calitatea de a transforma orice obiect într-o jucărie. In funcție de etapa de dezvoltare, un copil trece de la simpla explorare a obiectului la jocul simbolic, în care orice lucru capătă utilizări noi și surprinzătoare: un scaun poate deveni o navă cosmică, o eșarfă întruchipează un ocean, o nuia se transformă în baghetă magică. Orice copil este un izvor de creativitate, dacă este îndrumat corespunzător. Unele jucării stimulează creativitatea copilului, cum sunt jocurile de construcție, materialele de modelaj (plastilină, lut) sau cele care urmăresc să valorifice simțul artistic (instrumente de desen) . Totuși, foarte multe jucării sunt oarecum de „unică folosință", întrucât copilul le abandonează foarte repede, mai ales dacă atenția lui este permanent atrasă de noi obiecte. Interesul pentru o singură jucărie durează foarte puțin, iar creativitatea copilului este inhibată, fiind înlocuită de tendința de a trece de la un lucru la altul. Creșa fără jucării (The Toy-free Nursery) a fost un experiment realizat în anii `90 de cercetători din Germania, în cadrul căruia toate jucăriile au fost înlăturate din cadrul unei creșe pe o perioadă de trei luni. După câteva săptămâni, copiii și-au adaptat total jocul, devenind foarte creativi și mult mai comunicativi unul cu celălalt. Concluzia experimentului a fost că lipsa jucăriilor a stimulat inventivitatea copiilor, i-a învățat să privească mai atent în jur și i-a făcut să-și întărească legăturile și să fie mult mai deschiși pentru jocul de grup. 
      Atașamentul față de o jucărie -un semn al relației mai calde cu ceilalți

       
      Este evident că un copil ajunge rareori să aprecieze cu adevărat o jucărie, când sunt nenumărate alte opțiuni la dispoziție. Când copiii au prea multe jucării, în mod natural, au mai puțină grijă de ele. Ei nu vor învăța să le aprecieze, dacă le pot înlocui în orice moment. Mai mult decât atât, pretențiile și așteptările lor vor crește neîncetat, punându-i în dificultate pe părinți. Un copil care investește afectiv o jucărie, ca și orice lucru din jur, se dezvoltă din punct de vedere emoțional și relațional. Copiii sunt foarte impresionabili la vârste mici. Primele lor experiențe au un impact semnificativ și durabil în viața lor. Un număr mic de jucării preferate sunt mult mai utile pentru dezvoltarea lor decât saci întregi de lucruri ignorate. Folosită inteligent, o jucărie poate deveni o punte de relaționare cu ceilalți, o modalitate prin care copilul transferă sentimente, își calmează teama și intră în legătură. Toate aceste lucruri minunate se pierd, atunci când cel mic trece de la o jucărie la alta și nu dă valoare niciuneia. În plus, o anumită jucărie poate funcționa ca substitut al unei relații de atașament cu o persoană importantă din viața copilului (mama, tatăl, bunicii) și îi poate conferi siguranță când aceștia lipsesc. 
      Jocul copiilor este o sursă inestimabilă de informații
      Puțini părinți sunt cu adevărat atenți la jocul copilului lor. Jocul nu este o joacă, el dă posibilitatea părintelui să citească în sufletul celui mic ca într-o carte deschisă. Aducând mereu copiilor jucării noi și urmărindu-i doar reacția imediată și încântarea, adultul însuși se comportă copilărește și pierde ocazia de a afla „secretele" fiului sau fiicei sale. Fricile copilului, furia nemărturisită și tendințele violente, traumele, tristețea, toate pot fi mărturisite în cadrul unui simplu joc, dacă părinții fac o prioritate din cunoașterea propriului copil. Jocul are și rolul de organizare internă a copilului, iar fiecare obiect din exterior, cu care cel mic vine în contact este și un obiect din lumea lui interioară. Nici un părinte nu își dorește ca psihicul copilului său să fie dominat de dezordine și neatenție, iar prea multe jucării risipesc concentrarea copiilor. În mijlocul atâtor stimuli, copilul nu va putea fi atent la el însuși și nici la lumea înconjurătoare. Jucăriile vor fi simple obiecte de consum, în loc să permită copilului să petreacă un timp cu adevărat semnificativ și să se dezvolte din punct de vedere emoțional și cognitiv. 
      Trucuri pentru părinți

      Tot mai multe familii au început să adopte o atitudine minimalistă legat de jucăriile copiilor, concentrându-se pe calitate în loc de cantitate. Poți face ca jocul celor mici să devină mai valoros și mai semnificativ, urmând câteva reguli simple:
      Scapă de lucrurile inutile
      Dacă vrei să preiei controlul asupra dezordinii permanente din camera copilului, este vremea să eliberezi spațiul. Renunță mai întâi la jucăriile care nu mai sunt potrivite pentru vârsta copilului tău. Cu siguranță, vei găsi pe cineva care să se bucure de ele, în loc să le ții înghesuite în stive sau să te împiedici de ele pe covor. Dacă ai mai multe versiuni dintr-o jucărie, poate că e bine să păstrezi doar una. Îndepărtează toate lucrurile inutile, precum jucăriile stricate, puzzle-urile incomplete, jocurile cu piese lipsă. Pe măsură ce camera se luminează, vei descoperi acele obiecte cu care copilul chiar se joacă regulat și vei constata că sunt surprinzător de puține.
      Fă jucăriile vizibile
      Te-ai săturat să vezi sacii de jucării împrăștiați pe covor? După ce ai redus numărul lor, prin îndepărtarea celor pe care nu le mai folosește nimeni, ar fi bine să le reorganizezi, astfel încât să fie la vedere și copiii să-și aleagă jucăria dorită, fără a le mai răscoli pe toate celelalte. În loc să le pui în saci, coșuri și cutii, poate că ar fi mai bine să le așezi pe categorii, eventual pe niște rafturi amenajate special. Poți împărți camera în spații destinate unei anumite activități, de exemplu o masă pentru jocuri de construcție și ora de pictură sau o casă de păpuși unde să se adune toate favoritele fetiței tale.
      Cumpără mai puține jucării
      Cea mai bună manieră de a controla invazia jucăriilor este să cumperi din start cât mai puține. Încearcă să controlezi impulsul pe care îl simți de sărbători, de a veni acasă cu un munte de cadouri, mai ales că ai constatat an de an că, după ce trece febra sărbătorilor, multe dintre ele nu mai sunt băgate deloc în seamă. Orientează-te după o veche zicală înțeleaptă: cumpără-i copilului ceva ce-și dorește; ceva ce are nevoie; ceva cu care să se joace și ceva să citească. Nu uita că jucăriile ar trebui să fie mai degrabă instrumente pentru dezvoltarea copilului tău, astfel încât alege lucruri care să încurajeze gândirea creativă, jocul cu ceilalți copii și imaginația. Jocurile de construcție si cele de echipă sunt indicate, ca și cele care permit copiilor să intre în diferite roluri și să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale (costume, măști, etc.).
      Nu uita: tu ești „jucăria" preferată a copilului tău
      Adesea, părinții nu pun joaca printre priorități și pierd astfel ocazia să petreacă cel mai valoros timp cu copiii. Pentru că suntem din ce în ce mai ocupați, folosim adesea jucăriile pentru a înlocui prezența noastră, pentru a-i da copilului măcar o compensație aparentă. Dar această strategie este înșelătoare și s-ar putea ca, într-o zi, să ne trezim dorind să ne jucăm cu copilul și să constatăm că vremea în care o puteam face a trecut deja. În loc să aglomereze cutiile de jucării, părinții pot alege să petreacă mai mult timp cu cei mici și să participe la joaca lor. Chiar și o singură jucărie este atunci suficientă, dacă îi aduce mai aproape pe copii de părinți.
      qbebe.ro
    • maria981s
      De maria981s
      O întâlnire cu regina Elisabeta a II-a fost copleșitoare pentru un băiețel. Când a fost prezentat suveranei, puștiul s-a lăsat pe vine și a pornit de-a bușilea spre cea mai apropiată ieșire.
      În timpul retragerii a murmurat totuși un „la revedere”.
      Regina a venit în vizită la Coram, cea mai veche fundație pentru copii din Marea Britanie, aflată sub patronajul coroanei din 1739, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.
      Dacă Nathan a fost biruit de emoție, alți copii au fost mai curajoşi. Un băiețel i-a dăruit o carte, iar o fetiță a ajutat-o pe suverană să pună globulețe în bradul de Crăciun.
      Printre cei care au întâmpinat-o pe suverană a fost și un bătrân de 102 ani. Venerabilul domn a fost tratat în cadrul fundaţiei acum aproape un secol.
      protv.ro
  •