Are doar 2 ani, dar este supusa unor chinuri groaznice


    Cazul unei fetite din India a atras atentia presei internationale. Potrivit Dailymail.co.uk, Shama, o copila de doar doi ani sufera de o boala rara. Medicii i-au spus, in termeni populari, "boala soparlei".

img_2459111_thumbs_600x400_4202041.jpg

In realitate, afectiunea de ihtioza lamelara afecteaza unul din 600.000 de persoane din lume, iar simptomele sunt cumplite.

4202021.jpg

Pielea bolnavilor devine aspra si uscata si incepe sa semenea cu cea a unei soparle. Micuta Shama se confrunta zi de zi cu senzatii de mancarime si arsuri, iar leziunile grave de pe piele o predispune la numeroase infectii.

4202031.jpg

Orice virus ii poate fi fatal fetei, al carei sistem imunitar devine tot mai slabit, iar din acest motiv, micuta trebuie sa fie foarte atenta la mediul inconjurator in care traieste.

perfecte.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Către sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, Mark Thomas și logodnica sa, Kathryn Wilson, au mers împreună cu fiica lor în vârstă de 4 ani, Evelyn, la restaurantul „Frankie & Benny's" din Burtonwood, Warrington. 
      Pentru fiica lor, părinții au comandat un mocktail numit „Fruity Sunrise". În loc de acesta, micuța a primit însă un cocktail în care se pusese vodcă și șnaps, numit „F&B On The Beach".
      Evelyn a apucat să bea din cocktail cam 1/3, după care a nu a mai vrut. Inițial părinții au crezut că este vorba despre mofturile specifice unui copil de 4 ani, dar curând și-au dat seama că era ceva mai serios decât atât. 
      Astfel, cei doi și-au văzut fiica în ipostaze total neobișnuite pentru ea. De pildă, Evelyn a început să danseze, a cerut să meargă la toaletă, dar acolo a început să se strâmbe în oglindă și să râdă, iar în final părinții au sesizat că fetița nu mai mergea în linie dreaptă.
      Între timp, lângă ei apare chelnerița, care a mărturisit că, din greșeală, copilul a primit un cocktail adevărat și nu un mocktail. 
      Când au auzit așa ceva, părinții au încercat să ia primele măsuri pentru ca fiica lor să-și revină. Au încercat să-i dea pâine prăjită cu usturoi sau înghețată, dar după ce au văzut că Evelyn le refuză s-au îngrijorat și au sunat la spital. Îngrijorarea lor a fost cu atât mai mare cu cât în săptămâna precedentă fetița a fost sub un tratament cu antibiotice puternice. 
      Ajunși la spital, copilului i-au fost făcute mai multe teste, s-a observat că nu poate merge în linie dreaptă și părinților li s-a spus că este încă sub influența alcoolului ingerat. În plus, li s-a precizat faptul că va avea durerile de cap caracteristice unei stări de mahmureală. Evelyn nu a rămas internată.
      Ceea ce s-a spus la spital s-a confirmat curând, copilul plângându-se de dureri de cap. Mama sa a rămas a doua zi acasă pentru a avea grijă de Evelyn, astfel încât aceasta să beneficieze de un aport suficient de lichide pentru a-și reveni din starea de mahmureală.
      Reacția conducerii restaurantului în care s-a produs evenimentul au recunoscut că este vorba despre o eroare umană și că vor face tot posibilul să nu se mai întâmple așa ceva.
      Tatăl fetiței a primit un voucher cu o masă gratuită la restaurantul respectiv, dar el a considerat gestul ca „inacceptabil”, considerând că se procedează așa cu clienții care au fost nemulțumiți de mâncare, nu când este vorba despre ceea ce i s-a întâmplat fiicei lui.
      De asemenea, Mark a precizat că nu vor mai merge la restaurantul „Frankie & Benny's", insistând asupra ideii că personalul ar avea nevoie de training, astfel încât să știe clar cum să prepare mocktail-urile. 
       
       
      Nu în ultimul rând, acesta a insistat și asupra ideii că restaurantul ar trebui să achiziționeze pahare speciale pentru a le servi mocktail-uri copiilor, evitându-se situații precum aceea pe care au trăit-o ei. 
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      O spun cu atâta convingere, pentru că știu din experiență că unele momente din viața de mamă începătoare pot fi dificile. Și mă refer la situațiile în care bebelușul meu plângea mai mult decât de obicei, era agitat, nu avea un somn liniștit, iar eu trăiam un soi de neputință, îngrijorare, uneori, panică, toate născute din multă dragoste și grijă pentru puiul meu. Mi-aduc aminte cum mă uitam adânc în ochișorii lui și încercam să citesc ce anume are să-mi spună. De multe ori, nu aflam răspunsul și mărturisesc sincer că plângeam și eu cu el....
      Ei bine, răspunsul poate fi în descoperirea pe care am făcut-o de curând și pe care vreau să o împărtășesc cu tine. Săptămânile minune! The Wonder Weeks este traducerea adaptată după titlul original olandez, Oei, ik groei! (Hei, eu cresc!), al cărții cuplului Frans Plooij și Hetty van de Rijt. Cartea vorbește despre dezvoltarea cognitivă a bebelușilor, care nu este liniară, ea producându-se în salturi. Conform acestei teorii, bebelușii fac, în primii doi ani de viață, 10 salturi în dezvoltarea lor mentală, primele 8 fiind traversate în doar primul an. Iar, când fac un salt, pot deveni confuzi și speriați, emoții care se manifestă în diferite comportamente.
      Înainte de a detalia rezultatele cercetării lor, vreau să subliniez calitatea umană și profesională a autorilor, ceea ce este foarte important pentru mine. Aleg să mă las influențată de o teorie sau alta numai dacă ea este enunțată de oameni cu misiune, așa cum îmi place mie să spun, și dacă este argumentată logic și conform unor cercetări amănunțite. Iar Frans Plooij și Hetty van de Rijt m-au convins. După căsătoria lor, în 1971, cei doi soți, amândoi absolvenți de Psihologie educațională, Antropologie și Biologie comportamentală, au plecat în Tanzania și au studiat în Parcul Național Gombe comportamentul cimpanzeilor. Ajunși înapoi în Europa, în 1973, au lucrat în departamentul de cercetare privind dezvoltarea și integrarea comportamentului animalelor al Universității Cambridge, England. Analizând teancurile de date și având experiența observării comportamentului cimpanzeilor în Africa, au ajuns la noțiunea de perioade de regresie, făcând referire la acele perioade mai dificile ale puilor, când aceștia tind să se agațe mult mai mult de mamă. Studiul lor și activitatea de cercetare și observare a puilor de animale s-a întins pe mulți ani, iar, ulterior obținerii titlului de doctor, și-au propus să studieze comportamentul uman și au observat mamele și bebelușii lor. Studiile numeroase au demonstrat că, la fel ca puii de animale, puii de om traversează aceleași perioade dificile în dezvoltarea lor, exact în același mod, având o mai mare nevoie de apropierea și afecțiunea mamei. Convingerile lor, demonstrate riguros ștințific, au prins formă în cartea publicată în anul 1992, Săptămânile minune!
      Iar săptămânile minune sunt acelea în care bebelușii fac salturi clare în dezvoltarea lor mentală. Desigur, ei cunosc lumea, descoperă mediul care îi înconjoară și o fac pas cu pas, experimentând situații noi. Acest proces este, pentru un bebeluș - spirit și corp nou, la început, anevoios și greoi. Îl consumă de energie, chiar îl suprasolicită, iar el devine ușor agitat. Poate să fie confuz, speriat, epuizat și asta până deprinde noua capacitate cognitivă. De altfel, cartea vorbește despre cele două stadii care conturează un salt în dezvoltarea mentală a bebelușului:
      1. Bebelușul plânge mai mult decât de obicei, este într-o stare proastă, este morocănos, nu are poftă de mâncare, somnul devine întrerupt și agitat, are o nevoie mai mare de a fi ținut în brațe. Pare să fie nefericit.
      2. Bebelușul  este binedispus, râde, se joacă, doarme mai bine. A deprins noi abilități și le pune în practică foarte des. Pare să fie fericit.
      Ceea ce este perfect normal, explică specialiștii olandezi. La început, bebelușul resimte dificultatea cu care întâmpină noutatea, apoi, imediat ce deprinde noua abilitate, modul în care se raportează la lume este semnificativ îmbunătățit și se echilibrează. Pentru scurt timp, deoarece urmează un alt salt în evoluția lui congnitivă și tot așa, timp de aproape 2 ani.
      Dar hai să vedem când care sunt săptămânile minune în care se produc salturi mentale și care este lecția nouă pe care o învață bebelușul în fiecare dintre acestea:
      Saltul mental 1 - săptămâna 5 - Senzațiile
      Deși bebelușul se naște cu emoții, în această săptămână, poate și un pic mai devreme, el experimentează senzații noi. Devine mult mai atent la ce se întâmplă în jurul lui și mai alert. Analizatorii se dezvoltă și ei, adaptându-se mediului nou de viață, și, cu ajutorul lor, simțurile bebelușului devin mai ascuțite decât erau la naștere. În interiorul lui se produc schimbări de asemenea, se dezvoltă organe interne, metabolismul. Nu senzațiile în sine se schimbă, ci percepția bebelușului asupra lor. Toate acestea sunt factori de stres pentru un nou-născut. Ce poți să faci este să îi vorbeșt calm, cald, să îi cânți, să îi asculți plânsul cu multă dragoste, răbdare și înțelegere a ceea ce este, un pui de om care învață despre lume. Ține-l cât mai aproape de tine, cât cere la sân, ajută-l să se simtă protejat.

      Saltul mental 2 - Săptămâna 8,9 - Modelele
      Cu analizatori mai dezvoltați, bebelușul începe să își exploateze simțurile din ce în ce mai concentrat. Este un nou salt mental, acesta încercând să creeze și recunoască anumite modele. Și nu este vorba numai despre simțul văzului, ci și cel tactil, kinestezic, auditiv etc. Îl poți surprinde fixând cu privirea fascinat o pată de culoare, un anumit obiect, explorându-și mânuțele și piciorușele, făcând mișcări similare, repetate, sau ascultându-și atent propriile sunete, aceleași mereu. După acest salt, bebelușul reușește să recunoască persoanele și lucrurile noi pentru el. Specialiștii recomandă ca, în această perioadă, părinții să îl ajute cu un model nou, o rutină, de exemplu, a somnului. De mare ajutor este conectarea cu modelul auditiv pe care l-a avut în viața intrauterină. "Sunet alb" al uscătorului de păr țin minte că-l relaxa pe Rareș al meu.
      Saltul mental 3 - săptămâna 12 - Tranzițiile fine
      Acest salt în dezvoltarea cognitivă a copilului este caracterizat de o atenție sporită asupra a tot ceea ce îl încojoară și o conectare. Este momentul în care el sesizează modificări simple, independente unele de altele din toate registrele simțului (sunet, mișcare, lumină, gust, miros, textură), dar le poate așeza într-un context. Spre exemplu, percepe diferențele de lumină din cameră, ințelege nuanțele de registru din voacea mamei, mișcările îi sunt din ce în ce mai sigure către obiectul fixat cu privirea. De asemenea, unii bebeluși reușesc chair să se întoarcă de pe spate pe burtică. Este ideal ca, în această perioadă de dezvoltare mentală, să îi oferi surse diferite de stimuli, obiecte cât mai colorate și cu material divers și să îl ajuți să ajungă la cele de care este interesat.
      Saltul mental 4 - săptămâna 19 - Evenimentele
      Un adult nu face niciun efort în a înțelege evenimente simple și previzibile, precum întoarcerea unei mingi aruncate într-un perete, căderea după o aruncare în sus, umezirea unui obiect după interacțiunea cu apa etc, dar bebelușul invață acum despre toate acestea. Deși capabil să sesizeze tranziții fine ale sunetului, mișcarii etc., până acum, nu putea urmări un eveniment pe măsură ce acesta se complica, în sensul că era alcătuit din mai multe secvențe. Între săptămâna 18 și 20 de viață, bebelușul deprinde predictibilitatea evenimentelor pe baza anumitor circumstanțe. Învață să recunoască o cauză și efectul ei: dacă aruncă o jucărie, se așteaptă ca ea să cadă pe jos și mami să i-o dea înapoi.
      Saltul mental 5 - săptămâna 26 - Relațiile
      Bebelușul începe să realizeze că există legături între obiecte. O mișcare poate produce zgomot, rostogolirea îl poate apropia de obiectele îndepărtate. Pentru că, deși pare o banalitate pentru un adult, un bebeluș acum descoperă relația de distanță dintre el și lucruri sau dintre el și mami. De aceea, dacă mama dispare din raza lui vizuală, el  poate să simtă anxietate, pentru că o percepe ca pe o dintanță foarte mare. De asemenea, descoperă că obiectele pot să fie dedesubt, deasupra, în fața sau în spatele altora, mai aproape sau mai departe. Tocmai pentru că începe să perceapă relația de distanță, poate să adoarmă mult mai greu, dacă nu obișnuiește să doarmă alături de părinți. Specialiștii recomandă jocuri de dispariție scurtă-revenire cu bucurie a părinților. Un joc foarte apreciat de bebeluși este "cucu-bau", pentru că îi confruntă cu teama lor de separare și îi ajută să se împrietenească cu ea.
      Saltul mental 6 - săptămâna 37 - Categoriile
      Între săptămâna 36 și 40 de viață, bebelușul pornește tot mai serios în cercetare. El explorează, învestighează cu toate simțurile lui, pentru că are nevoie să-și organizeze și categorisească experiențele, toate pentru a înțelege lumea din jurul său. Îl poți surprinde dezasamblând jucării, aruncând obiecte, prinzând cu degețelele scame de pe jos și examinându-le, strivind mâncarea, ascultându-se cum mestecă, scoțând mâncarea afară din guriță. El vrea să găsească similaritățile și diferențele. Acum, practic, dezvoltă primele operații ale gândirii. Este capabil să facă asocieri de genul: banana arată, se simte la mestecat, are cu diferit de spanac, dar este tot mâncare. Este ideal ca, în această perioadă, părinții să nu interzică explorarea în niciun fel, dar să fie mereu în rând cu bebelușul, să îi ofere tot mai diferite obiecte spre analiză, să îi solicite bebelușului aducerea unui obiect sau altul, să facă jocuri de grupare a obiectelor, să îl încurajeze să imite sunete și gesturi.
      Saltul mental 7 - săptămâna 46 - Secvențele
      Până acum, ai observat, desigur, plăcerea bebelușului tău în a distruge, descompune, dezorganiza, arunca. În această perioadă, el va încerca să reconstruiască, salt mental bazat pe lecția învățată anterior. Acum, el pune obiectele la loc, respectă o anumită ordine, pentru a ajunge la succes. Dezvoltă capacitatea de a privi lucrurile în ansamblu. Întâi, analizează diferențele de mărime, de exemplu, dintre elementele unui turn, apoi, le pune în ordinea potrivită, de la mare la mic, pentru ca turnul să stea în picioare. Îți împărtășesc și ție, de astă dată, din ce am învățat eu, nu pune tu piesele în locul lui, lasă-l să învețe singur, mecanismele de acum îl vor ajuta la legături logice mai târziu. Are nevoie de saltul acesta mult. Nu-l lăuda pentru rezultatul lui, ci pentru efort, pentru cum a reușit asociind culorile, potrivind mărimile, pentru cât de fericit și implicat a fost construind.
      Saltul mental 8 - Săptămâna 55 - Programele
      Pe măsură ce se apropie de prima lui aniversare, copilul va putea gândi mult mai complex. Dacă, în etapa anterioară, a învățat să compună pe baza unor secvențe, acum reușește să înțeleagă că o secvență o urmează pe cealaltă și ce este în puterea lui să facă pentru a obține ceva. Conceptul de program este foarte abstract, dar se referă aici la legătura dintre experiențe, de tipul dacă-atunci. Copilul devine conștient că o secvență așteptată depinde de cea anterioară, una anume, în loc să se repete de fiecare dată. Această nouă aptitudine îl poate și speria, mai ales dacă depriderea ei coincide cu întoarcerea mamei la serviciu. Iar anxietatea de separare poate să îi afecteze somnul.
      Saltul mental 9 - Săptămâna 64 - Principiile
      Pentru prima dată, copilul tău reușește să schimbe programele. Se joacă mult cu ele și învață ce înseamnă o consecință a acțiunilor lui, sau ale celorlalți. Îl poți observa încercând să convingă pe cineva să facă ceva pentru el, negociind, imitând pe ceilalți. Este momentul în care părinții încep să-i vadă pe cei mici ca pe niște mici manipulatori, șmecheri, teatrali, când ei, de fapt, se bucură de legături neuronale noi. Iar comportamentul este unul mimetic, nu face decât să imite comportamente pe care le observă în jurul lui. Poate să facă și jocuri de rol, să acționeze astfel încât ceilalți să râdă, să experimemteze nu-ul și da-ul. Este determinat să facă lucruri cot la cot cu adulții, vrea să ajute la curățenie. Este perioada în care începe să achiziționeze principiile. Cochetează cu cooperarea, prietenia, corectitudinea, dreptatea, începe să se revolte când simte că ceva nu i se potrivește. Înțelege, dacă i se explică, reguli simple. De exemplu, că un puzzle se construiește mai ușor dacă se pornește de la piese de capăt.
      Saltul mental 10 - Săptămâna 75 - Sistemele
      În această perioadă, mai exact în jurul vârstei de 17 luni, copilul este capabil să perceapă și să "mânuiască" sistemele. Devine mult mai bun prieten cu principiile și își schimbă acțiunile în funcție de ceea ce simte. Și simte din ce în ce mai conștient, atât cât putem să vorbim de conștiență și conștiință la această vârstă. Începe să înțețeagă că poate să aleagă cum vrea să fie: răbdător, grijuliu, afectuos, recunoscător, drept, prietenos sau inversul lor. Piticul face diferența dintre sisteme, casa lui și casa bunicilor, spațiul lui și spațiul prietenului de joacă. Acum este momentul în care ești dator să schimbi la tine un comportament pe care nu vrei să-l lași moștenire copilului tău, pentru că cei mici învață din experiențe mai mult decât din cuvinte. Vrei să-l înveți să spună mulțumesc? Mulțumește tu pentru orice gest și convoacă și pe ceilalți membri ai familiei să intre în joc.
      Frans Plooij și Hetty van de Rijt menționează că aceste săptămâni minune, în care se produc salturi în dezvoltarea creierului, variază de la un copil la celălalt cu o săptămână sau două înainte sau în urma schemei idicate. În calcularea acestora este recomandat să se țină cont de data probabilă a nașterii, nu de cea la care s-a născut bebelușul.
      Săptămânile în care se produce un nou salt mental se mai numesc și săptămâni de regresie, pentru că, micuțul, confuz și chiar speriat, neputincios inițial, se întoarce la vechile achiziții și le repetă pe acestea. Părinții pot să o considere pe fiecare în parte o săptămână în care bebelușul, în loc să evolueze, regresează. În plus, este și ușor iritat, agitat, neliniștit, morocănos, mofturos la mâncare, se agață mai mult de mamă, are nevoie mai mare de atenție, plânge mai mult, doarme mai puțin și întrerupt. Dar este numai începutul saltului. Îndată ce reușește să stăpânească noua abilitate, copilul își revine, zâmbește, doarme bine, mănâncă mai cu poftă, este binedispus și exersează cu bucurie noua achiziție mentală.
      Ce sfat îți pot da eu, în calitate de mamă care a trecut de această etapă în dezvoltarea puiului ei, este să îi asculți plânsul, cu toată dragostea și răbdarea, rostind cuvinte blând și cald, de înțelegere a dificultății pe care o resimte și să te oferi fără teamă că-l poți răsfăța prea mult. Bebelușul tău are nevoie de tine, atât să ai în minte! Pe tine te are, doar ție îți poate cere ajutorul, tu ești legătura lui cu lumea nouă pentru el. Și, pentru că nu poate să vorbească, apasă butonul roșu, singurul pe care îl are la îndemână, plânsul.
      Ce n-am știut eu atunci, dar am învățat după, este că plânsul nu înseamnă manifestarea sau prelungirea suferinței, ci vindecarea ei. Neștiind asta, făceam ce îmi stătea în putință să îi schimb starea, să nu plângă. Dar am recuperat. Acum, consider plânsul ascultat unul dintre cele mai minunate instrumente naturale, una dintre comorile care zac în fiecare dintre noi. Plânsul scade nivelul de hormoni de stres și vindecă. 
      jurnaluluneimame.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      În concediul ăsta am întâlnit mulți copii care au intrat în contact cu Rebeca. Copii de toate felurile, care se jucau destul de bine cu ceilalți până în punctul în care trebuiau… să își împartă jucăriile. Și atunci se dezlănțuia iadul, pentru că părinții îi forțau pe cei mici să își dea jucăriile pe motiv că „Așa e frumos!”, iar copiii făceau crize de nervi numai la gândul că se despărțeau de acele obiecte dragi lor și nici nu înțelegeau de ce trebuie să facă asta.
      În general, Rebeca este un copil care își împarte jucăriile și mâncarea cu ceilalți și le oferă uneori chiar înainte de a i le cere cineva. Însă sunt și momente sau situații când refuză să împartă. Așa că am făcut o listă cu metodele pe care le aplic eu cu Rebeca atunci când vine vorba de a-și împărți jucăriile cu ceilalți copii, că poate îi ajută și pe alții:
      Blândețe. Dacă Rebeca refuză să își împartă jucăriile, nu îi strig și nu o oblig niciodată să o facă, mai ales pe motivul că „Așa e frumos!”. Mă duc frumușel la ea, mă așez la nivelul ei, îi pun mâna pe spate și îi vorbesc cu blândețe despre nevoile celorlalți copii, despre siguranța jucăriilor sale, despre timpul limitat în care ceilalți se vor juca cu jucăriile ei, fără să le strice, după care jucăriile vor rămâne la ea;
      Comunicare. Înainte să o îndemn să își împartă pur și simplu jucăriile, încerc să aflu dacă vrea sau nu să le împartă, iar dacă răspunsul este NU, încerc să aflu care este motivul. De exemplu, în concediu, Rebeca a refuzat să își împartă bolul de cereale fără lapte cu un băiețel tare simpatic. Când am întrebat-o de ce, mi-a spus că verișorul său o mușcase de deget cu câteva zile înainte când a vrut să se joace cu jucăria lui și acum îi era teamă că și acel băiețel o va mușca, așa că prefera să le mănânce singură. Când am asigurat-o cu blândețe și înțelegere că acel băiețel nu o va mușca și că vor putea savura împreună bolul de cereale, a zâmbit și i l-a întins singură. Trebuie doar să aflăm motivele din spatele acțiunilor copiilor noștri, fără să presupunem sau să îi forțăm să facă ceva;
      Pe rând. Când ai jucării de genul ăsta, e simplu ca doi sau mai mulți copii să se joace împreună. Dar când ai o singură mașinuță, o singură carte sau o singură păpușă, lucrurile se complică, pentru că toți copiii vor vrea fix aceeași jucărie. Iar soluția firească e lăsată la alegerea lor: fie împreună, fie pe rând;
      Soluții. Uneori le ofer eu alternative de joacă Rebecăi și copiilor care îi vor jucăriile, alteori îi las pe ei să găsească o soluție la problema lor. Important e să știe că toate problemele au cel puțin o soluție și că sunt capabili și ei să le găsească;
      Bucurie. Un alt aspect important ține de mesajul pe care îl transmit de fiecare dată Rebecăi: te simți bine când oferi și când împarți. Nu vreau ca ea să perceapă împărțitul jucăriilor ca pe ceva negativ, forțat, neplăcut, făcut din obligație sau din protocol. Când oferă, vreau să o facă din toată inima și cu toată plăcerea;
      Respect. Rebeca își donează unele jucării, pe altele le împarte apoi le ia înapoi, iar pe altele insistă să le păstreze doar pentru ea. Eu respect asta și nu o forțez niciodată să facă ceva ce nu vrea. Unu la mână, că dacă o forțez, va asocia împărțitul cu ceva negativ; doi la mână, dacă nici eu nu împart chiar totul, de ce să o îndemn pe ea să facă asta?;
      Model. Așa cum e în cazul mâncatului sănătos, al cititului, al făcutului de mișcare, și în cazul împărțirii de lucruri se întâmplă la fel: părintele este cel mai bun exemplu pentru copilul său. Dacă un părinte va împărți cu ceilalți cu zâmbetul pe buze și îi va spune copilului ce bine se simte când oferă și celorlalți câte ceva, atunci copilul va imita modelul și va împărți cu bucurie la rândul său.
      Acum sunt curioasă cum procedați voi atunci când copilul vostru refuză să împartă și ce îi spuneți cu privire la împărțitul jucăriilor! Așadar, voi cum vă învățați copiii să împartă?
      blogdeparinti.info
    • Calandrella
      De Calandrella
      Despre disconfort a fost creata o imagine usor gresita in ultimii ani si la fel putem spune si despre efort. Parintii, in mod special, au abordat un stil de protejare exagerata a copiilor care a interferat cu dezvoltarea naturala a unor mecanisme si abilitati.
      Abilitatea de a depunde efort si de a contine disconfortul este cheia reusitei in orice doresti sa intreprinzi. Indiferent de ce iti propui sa faci si cat esti de pregatit, este nevoie sa depui efort si sa treci si prin lucruri mai putin placute, iar copilul tau nu va face exceptie.
      Un lucru stiut despre oamenii de succes este acela ca au fost dispusi sa depuna eforturi pe care foarte putini au fost si sunt dispusi sa le depuna si au avut o toleranta incredibila la frustrare si durere. Viata este plina de suisuri si coborasuri si acesta este cursul ei natural. Sa alegem sa vedem momentele joase ca fiind negative nu ne va face decat sa nu vedem ceea ce putem invata din ele si ne va bloca evolutia.
      Iata 4 motive pentru care disconfortul este util pentru copilul tau:
      1. Inseamna ca nu sta in zona de confort
      Atunci cand simti disconfort, inseamna ca esti iesit din zona de confort, iar asta inseamna evolutie. Desigur, exista si cazurile in care a iesi din zona de confort fortat si nefiind pregatit poate atrage experiente de-a dreptul traumatizante care te pot lasa cu o incredere in tine si mai mica. Tocmai de aceea este bine ca acest proces sa fie unul controlat si securizat.
      Asigura-te ca ai un copil care este obisnuit sa isi depaseasca limitele si care iese din zona de confort cat mai des, deoarece asta ii va aduce evolutie si performanta.
      2. Devine puternic
      Un om obisnuit cu efotul si cu disconfortul este un om puternic. De ce? Deoarece isi antreneaza toleranta, rabdarea, iar increderea sa in sine va creste de fiecare data cand isi va depasi limitele si va capata abilitati noi.
      Copilul tau va fi un adult puternic care se va descurca in viata indiferent de ce i se intampla daca stie ca durerea si disconfortul nu sunt negative si ca, din contra, sunt caile catre evolutie si performanta si alege sa se antreneze in acest sens.
      3. Nu va avea nevoie sa fie mereu in control
      Cand simti disconfort, inseamna ca nu te simti tocmai placut. Cand depui efort la fel. Si mai ales atunci cand te doare. Ceea ce este interesant in aceasta situatie este ca te face sa te obisnuiesti cu lipsa capacitatii de a controla starile pe care le simti in momentul respectiv si sa accepti ca nu ai cum sa comanzi ce stare sa ai si cat sa fie ea de placuta. Nu ai ce altceva sa faci decat sa accepti situatia asa cum este si sa o contii, sa o integrezi si sa o urmezi.
      Atunci cand copilul tau va ajunge in punctul acesta, vei sti sigur ca nu este un om care nu are nevoie sa se simta in control mereu si ca poate sa faca fata si sa reuseasca chiar daca lucrurile sunt diferite fata de cum se asteapta el.
      4. Ii va creste capacitatea de a se adapta
      Dupa cum ai putut intui, probabil, urmatorul lucru la care te vei gandi va fi capacitatea copilului de a se adapta rapid situatiilor neprevazute. De altfel, ii va creste si capacitatea de a fi flexibil. Oamenii care se adapteaza cu usurinta din mers, care se redreseaza si isi mentin calmul reusesc mult mai des sa atinga succesul in viata fata de cei care nu au aceasta capacitate. Nu mai vorbim despre faptul ca fericirea perceputa este una cu mult mai mare atunci cand nu te mai superi imediat ce lucrurile nu sunt exact asa cum vrei tu.
      Tinand cont de aceste lucruri, ai putea lua in considerare chiar si tu sa le pui in practica. Una dintre cartile care atinge cel mai elegant si mai concret acest subiect este “Partea luminoasa a partii intunecate” scrisa de Todd Kashdan si Robert Biswas-Diener. Autorii puncteaza modul in care moda gandirii pozitive a condus la unele neintelegeri si a creat in ultimii ani mai mult rau decat bine. Una este sa gandesti pozitiv si alta este sa demonizezi sentimentele si emotiile negative in favoarea gandirii pozitive.
      Cei doi autori pun foarte mult accentul pe cum poti sa fii cu mult mai fericit atunci cand esti complet si atribui fericirii semnificatia de integralitate emotionala mai degraba decat cea de confort.
      centruldeparenting.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Exista, insa, un principiu de care putini au auzit si care este foarte simplu de aplicat. Mai intai, imaginati-va ca sunteti intr-un compartiment de tren si va puteti alege locul.
      Daca vreti sa admirati peisajul uitandu-va pe fereastra, este indicat sa va asezati cu fata in directia de mers a trenului. In acest fel, veti vedea obiectele pe masura ce se apropie.
      Daca, insa, alegeti locul de vizavi, adica pe cel in care stati cu spatele la sensul de mers al trenului, privelistea nu va mai fi la fel de atragatoare: obiectele va vor trece prin fata ochilor cu repeziciune, fara macar sa aveti timp suficient sa le priviti pe indelete, pana cand vor disparea.
      Acelasi lucru se intampla si in cazul copiilor mici. Atunci cand va miscati in cerc, privirea micutului se agata de obiectele din jurul sau, deoarece acesta este modul in care el cunoaste lumea.
      Copilul se agata cu privirea de un obiect, il priveste, apoi obiectul iese din campul lui vizual si privirea se agata de un alt obiect. Oricum, bebelusul nu intentioneaza sa doarma!
      Pentru el somnul reprezinta un obstacol enervant in procesul de cunoastere a acestei noi lumi interesante si pline de culoare!
      Si acum, atentie, secretul! Cand va plimbati in cerc in sensul acelor de ceasornic, ochii copilului sunt fortati sa se deschida larg pentru a putea vedea bine obiectele din jur. In schimb, daca mergeti in cerc impotriva sensului acelor de ceasornic, ochii bebelusului vad bine si atunci cand sunt semiinchisi. Aceasta este anatomia umana.
      Astfel, se pare ca, daca pozitionati copilasul pe bratul stang si va plimbati in cerc in sensul mersului acelor de ceasornic, el trebuie sa-si deschida larg ochii pentru a privi obiectele, iar daca va plimbati impotriva mersului acelor de ceasornic, ochii sai se vor inchide. Atunci cand pozitionati bebelusul pe bratul drept, lucrurile se inverseaza.
      Asadar, pentru a-l adormi mai repede, pune-ti-l pe brațul stang si plimbati-va impotriva mersului acelor de ceasornic sau puneti-l pe bratul drept si mergeti in sensul acelor de ceasornic. Daca faceti acest lucru, asteptati-va ca micutul sa adoarma intr-un interval cuprins intre 5 si 15 minute.
      centruldeparenting.ro
  •