Am trecut si eu prin "febra" de proaspata mamica.


    Am trecut si eu prin "febra" de proaspata mamica. Am simtit bucuria, teama, nesiguranta, atasamentul, dependenta, incantarea, toate laolalta!

Mamica.jpg

O numesc febra pentru ca este un fel de raspuns al partii analitice a creierului, un loc cucerit de emotie. Si tot ce are legatura cu primul contact vizual, prima imbratisare a bebelusului, prima alaptare, primul zambet, prima gangurire... prima... prima... nu are nimic de-a face cu ratiunea. Este pura emotie.

De la minunea de a fi imbratisat o parte din  mine in maternitate, au urmat valuri de trairi, care mai de care mai intense si mai felurite. Cand asistenta mi l-a pus in brate pe micul Rares, am simtit ca mi-a incredintat o viata. In momentul acela, nestiind ce va urma si ce am eu de facut, m-am simtit mica si neputincioasa, un copil si eu. Apoi, cand l-am luat din nou in brate, trairile m-au ajutat sa ma simt mama. Da, eram mama, simteam asta, dar tot nu stiam ce am de facut. Si am urmat intocmai indicatiile asistentelor. Nu voiam sa gresesc. Bine, nu aveam cu ce sa gresesc, insa emotia deja ma coplesise.

Si nu eram singura fara raspunsuri. Si sotul meu era de-a dreptul bulversat. El astepta, la randul lui, indicatii. Mi-aduc aminte ca am ras copios, aproape ca o descarcare a amandurora, cand sotul meu, ramasi singuri cu bebelusul, m-a intrebat: "Si, acum, ce facem cu el?!"

In timp, am invatat. Dar, in prima luna cu Rares, emotiile si oboseala si-au spus cuvantul. Bebelusul nostru nu se incadra in tiparul "mananca-doarme", ci era foarte activ. Chiar nu-i placea sa doarma, in patut, in brate ar fi dormit ore-ntregi. Tinut in brate, nu avea nicio problema. Si faceam toate activitatile cu el in brate, de multe ori, chiar si cele fiziologice. Nu puteam sa-l aud plangand. Si nu plangea cand ii era foame sau avea colici, pe cat de tare o facea cand il lasam pe pat. Nu era firesc, stiu, dar nici creierul meu nu mai functiona normal.

Trairile cu totul noi, oboseala si, nu in ultimul rand, faptul ca "o mana de om" depindea in totalitate de mine mi-au acaparat ratiunea si m-au transformat intr-un munte de emotie ca as putea gresi cu ceva. Eram extrem de posesiva si cu o teama permanenta ca s-ar putea intampla ceva cu bebelusul meu. Niciodata nu am stiut sa punctez exact de ce anume ma tem, insa trairea nu-mi dadea pace. Nu recunosteam, atunci, pentru ca nici macar nu era un sentiment constient. Ajunsesem sa depind si eu de bebelusul meu, nu numai el de mine!

Nu imi lasam bebelusul cu usurinta in bratele altcuiva. Mi se parea ca nimeni nu ar putea sa aiba grijja de puiul meu mai bine decat mine. Acesta este un simptom de febra de proaspata mamica. Cand am plecat pentru prima data de acasa fara bebelusul meu, dupa aproape o luna de stat numai cu el, ma simteam straina, ciudat, de parca uitasem ceva acasa, ma simteam libera, dar vinovata. Chiar ciudat. Si il lasasem cu tatal lui. Am lipsit o ora, atat. Si, in drumul inapoi, am putut recunoaste plansul lui Rares din afara blocului in care locuiam. I-am gasit pe amandoi in holul de la intrarea in casa. Ma asteptau. Unul transpirat si panicat si celalalt rosu si urland ca din gura de sarpe.

Apoi, la nici doua luni ale lui Rares, l-am lasat in grija mamei mele si am plecat impreuna cu sotul meu la un eveniment. Intamplarea a facut ca bebelusul meu sa inceapa sa planga exact cand mama ma sunase pentru o intrebare legata de masurile de lapte formula. Nu am reusit sa inteleg nimic din ce spunea. Eram deja tensionata. Ma controlam din rasputeri sa nu ma panichez.

M-a apelat iar, in cateva minute, sa ma asigure ca Rares s-a linistit, cand el a inceput din nou sa planga. Dar nu sa planga, sa urle. Atunci, m-am panicat si am condus pana acasa avand in cap numai gandul ca s-a intamplat ceva. El plangea si mama nu stia ce sa-i faca. Sigur ca stia, doar mama mea a crescut trei copii si experienta ei o depasea cu mult pe a mea ... Alta manifestare de febra de proaspata mamica.

Pentru cei carora le pot parea exagerate aceste trairi: Determinarea cu care functionati in situatia in care cineva isi pune toata baza in actiunile dumneavoastra inmultiti-o cu 1000! Este raspunderea pe care o resimte o mama cu primul nou-nascut.

jurnaluluneimame.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Toate viitoarele mămici se documentează înainte de a-și cunoaște bebelușul, folosindu-se de diferitele surse pe care le au la îndemână. Fie că este vorba despre cărți de specialitate, internet sau, de cele mai multe ori, de alte mame care au trecut prin experiențe similare, orice informație este binevenită și înmagazinată în mod conștiincios. Pentru că nu se știe niciodată când se va dovedi utilă. 
      Și totuși, în pofida abundenței de informații, în prima zi când te afli acasă, tu cu copilul tău, habar nu ai ce să faci cu el. În acele momente în care nu mai ai alături nici medic pediatru sau neonatolog, nici asistentă medicală sau moașă, nici mamă, soacră sau soră, iar bebelușul tău plânge, căci acesta este modul său primordial de comunicare, va trebui să înveți o limbă străină, o limbă a iubirii.
      Vei învăța astfel când plânsul său ascunde o supărare. De cele mai multe ori despre supărări este vorba în primele săptămâni de viață. Poate să fie vorba de un scutec murdar, de foame sau de vreo durere. Chiar dacă ți se pare o ființă extraterestră acum, crede-mă că pe măsură ce timpul se scurge în favoarea voastră și stați cât mai mult împreună vei învăța să îi anticipezi orice dorință. Chiar și înainte ca el sau ea să și-o exprime. Se va crea între voi o conexiune unică, care va fi cimentată mai cu seamă de orele de masă, fie că îți alăptezi bebelușul, fie că îl hrănești cu lapte praf. Acele clipe în care ochii voștri se privesc contribuie la o relație magică în această lume, cea mamă-copil.
      La început nu vei ști nici cum să-l așezi la sân sau, după caz, cum să-i susții capul când îi oferi biberonul. Nu vei ști cum să îl schimbi de scutec sau să îl îmbăiezi. Iar bontul ombilical nu-ți face viața mai ușoară. Alte probleme, alte griji. Ți-e teamă mereu că este atât de mic, atât de fragil, iar tu ai putea face ceva greșit care îl va defecta. 
      Noaptea ajungi să verifici dacă respiră. Cât de profund și cât de frecvent. Pentru că, desigur, ești informată cu privire la riscul de a dezvolta sindromul morții subite a sugarului. Uneori îți dorești să nu fi știut atât de multe, să fii ignorantă. Poate ar fi fost mai simplu, mai ușor. Poate nu ți-ar mai fi fost atât de frică. Căci cea mai mare frică este că tu, un simplu om, de acum creator al unei alte ființe, mici și atât de neajutorate, ai putea să o pierzi. Această ființă îți aparține de acum în totalitate, tu îi ești stăpân absolut. Însă această putere vine însoțită de o responsabilitate imensă. Tu ești responsabilă pentru soarta sa, pentru sănătatea sa, pentru buna sa dezvoltare, pentru educația sa, pentru viitorul său, pentru fericirea sa. Iar tu habar nu ai ce să faci...
      În unele clipe de deznădejde, renunți la orice brumă de mândrie și demnitate și începi să dai telefoane, să întrebi în stânga și în dreapta, să ceri sfaturi. Adevărul este că nu există nimeni care să-ți spună unele lucruri. Va trebui să le descoperi singură. Tu însăți va trebui să afli cât de caldă îi place apa de la baie, care este poziția de somn preferată, când este obosit sau dimpotrivă dornic de joacă. Pentru a descoperi însă aceste lucruri trebuie să fii atentă la toate semnalele pe care corpul tău și al bebelușului ți le transmit. 
      Stai liniștită, nu ai nicio vină. Nicio mamă nu se naște învățată.
      Meseria aceasta se deprinde treptat, alături de copilul tău. El te va învăța tot ce trebuie să faci. El îți va transmite, într-un mod sau altul, de ce anume are nevoie, ce îl doare și, mai ales, ce este fericirea. Veți învăța împreună, unul despre altul, cum să vă interpretați semnalele și cum să vă bucurați de fiecare clipă. Aceste prime momente nu le vei putea retrăi niciodată. Pentru că fiecare copil este unic, iar tu ca mamă te vei comporta diferit față de fiecare dintre copiii tăi. Nu uita cât adevăr există în spatele vorbelor: mama se naște odată cu copilul său.
      Bazează-te întotdeauna pe intuiția ta. Aceasta reprezintă cel mai de preț instrument pe care îl ai în îngrijirea copilului tău. Un instrument cu care sunt înzestrate toate mamele, indiferent de nivelul de inteligență, de cultură, de situația financiară. Intuiția nu face discriminare, aparține în mod egal tuturor și te ajută să simți ceea ce este în regulă, dar și ceea ce este greșit. Vei simți în străfundul sufletului că al tău copil este bolnav, chiar dacă medicul insistă că nu are nimic. Vei simți când este obosit, trist sau vesel doar privindu-l. Dar pentru toate acestea ai nevoie de timp. Iar timpul nu îți este aliat în experiența de mamă începătoare. Chiar dacă mai ai copii, cunoașterea fiecăruia în parte este un proces nu neapărat anevoios, dar nu se întâmplă peste noapte, deși ți-ai dori. Presupune de asemenea o mulțime de sacrificii. Nicio cunoaștere nu vine fără compromisuri, fără multe nopți nedormite și îngrijorări inutile.
      Ce-ți rămâne de făcut când te trezești singură cu copilul și habar nu ai ce să faci cu el?
      Nu îți pierde speranța. Ai încredere în tine. De acum ești mamă. Mama lui sau a ei. Ai încredere în instinctele tale, în intuiția ta, în capacitatea ta de discernământ. Ești perfect capabilă să îi porți de grijă. Chiar dacă acum te simți complet neajutorată. Chiar dacă ai ajuns să numeri minutele și orele și singura ta dorință este să treacă cât mai repede timpul. Să crească. Va veni o zi când nu va mai dori în brațele tale, când nu-l vei mai legăna să adoarmă, când nu-l vei mai hrăni. Deși pare extrem de îndepărtată și tinzi să crezi că pare situată într-un moment dintr-un alt secol, adevărul este că va veni mai repede decât îți imaginezi. Și-ți va fi dor de bebelușul tău, de nou-născutul tău.
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Descopera cateva sfaturi care te vor ajuta sa iti fie mult mai usor in noul rol alert al vietii, ca sa iti faci timp si pentru tine. Nu uita ca o mama fericita inseamna si un copil fericit!
      Sfaturi pentru somn
      Bebelusii dorm mult, pana la 16 ore pe zi, pentru ca au nevoie de mult mai multa odihna decat adultii. Profita de orele in care cel mic doarme ca sa ai putina grija de tine si sa iti reincarci bateriile. Daca ai un copil linistit, care se odihneste bine pe timpul noptii si nu te trezeste din doua in doua ore, profita de acest lucru si odihneste-te si tu. Nu te trezi din somn doar ca sa verifici daca este bine.
      Ideal este, de asemenea, sa incerci sa il duci cat mai repede la culcare, astfel incat sa ai si tu timp pentru tine.
      O baie cu apa fierbinte, in care sa adaugi saruri sau sa folosesti spuma de baie cu arome calmante, te va relaxa. Incearca sa te tii de acest "ritual" macar o data pe saptamana si vei observa diferenta. Iti va fi mult mai bine, te va ajuta sa te linistesti dupa vacarmul unei zile petrecute printre scutece si plansete de copil.
      Tot pentru a avea parte de somn odihnitor, miscarea iti va face foarte bine. S-a demonstrat faptul ca exercitiile fizice elimina stresul si anxietatea. Nu trebuie sa iti faci abonament la sala, ci sa faci plimbari in ritm alert, sa urci scarile sau sa joci o partida de tenis cu o prietena. Toate sunt o adevarata binecuvantare! Alege sporturi usoare, care sa nu te epuizeze!
      Sfaturi pentru alimentatie
      Orice mama isi face griji in legatura cu alimentatia micutului sau, mai ales dupa ce incepe perioada de diversificare. Este important sa ramai calma si sa nu compari copilul cu alti bebelusi de varsta sa. Nu te panica daca micutul refuza sa manance, decat daca se intampla ca starea lui sa fie insotita si de alte simptome, precum febra, varsaturi sau frisoane. In rest, orice copil va manca atunci cand ii este foame.
      Sfaturi pentru relaxare
      Pentru o proaspata mamica relaxarea pare a fi doar un cuvant din dictionar, departe de a i se intampla in realitate, insa nu este deloc asa. Daca te simti coplesita de toate sarcinile pe care le ai, indrazneste sa ceri ajutorul celor din jur. Ia-ti cel putin doua ore pentru tine in care sa dormi, sa te uiti la un film sau, pur si simplu, sa faci o baie fierbinte.
      Proaspetele mamici au, de asemenea, obiceiul de a se ingrijora in avans in legatura cu orice lucru i s-ar putea intampla copilului. Aceasta atitudine nu aduce decat anxietate si stres si ii face rau si copilului, pentru ca va deveni agitat.
      Daca ai devenit mamica, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti total la viata de dinainte de nastere. Dupa primele doua-trei luni petrecute cu bebelusul, te poti gandi sa iesi la o cafea cu o prietena. Este suficient chiar si o jumatate de ora petrecuta in compania unei prietene ca sa iti incarci bateriile si sa uiti de grijile cotidiene. O portie de ras sau o barfa alaturi de o amica reprezinta o adevarata terapie pentru suflet.
      Pe masura ce copilul creste, ii poti citi cate o pagina dintr-o carte de povesti in fiecare zi sau seara, inainte de culcare. Chiar daca rezultatele nu sunt vizibile pe moment, cititul il ajuta pe copil sa isi dezvolte imaginatia si creativitatea. 
      Incurajeaza-ti partenerul sa aiba si el grija de bebelus, nu lua toate sarcinile legate de copil asupra ta. Si tatal trebuie sa fie la fel de implicat in cresterea copilului.
      Nu iti face tot timpul griji in legatura cu orele de culcare ale copilului, nu face liste peste liste gandindu-te ce trebuie sa mai cumperi pentru copil, pentru ca nu faci decat sa iti incarci mintea si sa devii anxioasa, in loc sa petreci timp frumos alaturi de copilul tau. Traieste clipa si nu mai planui orice lucru in avans, pentru ca poate deveni extrem de obositor.
      O mama relaxata este o mama care isi ia masuri din timp in cazul in care copilul se va imbolnavi. Ce presupune acest lucru? Sa ai un dulapior cu medicamente de ajutor in caz ca micutul face febra, medicamente contra indigestiei sau pentru o raceala. Acest sfat este valabil si in concediu.
      Stim ca poate fi destul de greu sa zambesti cand trebuie sa ai grija de un bebelus, insa trebuie sa stii ca rasul este o adevarata terapie, care alunga stresul si grijile. Si cum bebelusii invata imitand gesturile parintilor, gandeste-te ca vazandu-te zambind, va incerca si el sa faca acest lucru.
      Un alt sfat pretios este sa nu renunti la pasiunile tale, chiar daca nu mai dispui de timpul pe care il aveai inainte. Iti poate fi destul de greu, mai ales daca mai ai un copil, insa nu imposibil. Poti, de asemenea, sa gasesti noi pasiuni, care sa nu necesite mult timp.
      Odata ce iti gasesti un ritm, trebuie sa ramai constanta si sa te tii de tot ceea ce ai inceput. Zicala "nu lasa pe maine ce poti face azi" se potriveste foarte bine proaspetelor mamici, pentru ca timpul este extrem de pretios pentru ele.
      Cultiva in fiecare zi calmul, nu te enerva din orice nimic care se intampla, priveste totul cu mai mult umor si cu mai multa relaxare. Limiteaza, cat de mult poti, sursele de zgomot din casa, nu lasa televizorul la un volum ridicat, pentru ca iti poate crea o stare de neliniste.
      Cand te simti coplesita, gandeste-te ca tu esti singura care poate controla situatia. Alege sa ramai calma, respirand adanc si nu ridica tonul. Daca simti ca nu mai poti, cel mai bine este sa iesi din camera, sa nu faci in niciun caz o criza de nervi in fata copilului. Vei regreta si tu, iar lui ii vei induce o stare de anxietate.
      copilul.ro
       
  •