Ai încredere în alegerile copilului tău!


    Când eram eu copil, programul de după grădiniță arăta așa: joacă, joacă și iar joacă. Afară, în fața blocului, cu toți copiii vecinilor, din scara în care locuiam dar și scările apropiate. Îmi amintesc și acum că aveam și noi un teren destul de mare în zona de dintre blocuri, unde era parcare, și lângă această parcare era un teren de fotbal. Ne jucam tot felul de jocuri, alergam, ne ascundeam chiar și printre mașini, fugeam în spatele blocului ca să fim mai greu de găsit când era timpul pentru de-a v-ați ascunselea, până noaptea târziu, când eram strigați de părinți că ar trebui să ne retragem totuși în casă, că oricum nu ne mai identificam în întuneric.

joaca-copil.jpg

Astăzi, programul de după grădiniță al copiilor este plin de alt gen de activități – cursuri de înot, cursuri de dans, arte marțiale, pian și câte și mai câte. Sunt foarte puțini acei copii care nu fac nimic. Deși acest nu fac nimic nu este corect exprimat, pentru că ei nu fac acest tip de activități structurate, dar nu înseamnă că nu fac chiar nimic, ei se exprimă liber, în timpul lor liber.

Dacă întrebați oricare dintre părinții care își duc copiii la diferite activități, veți primi două categorii mari de răspunsuri: fie că trebuie să le ocupe timpul copiilor cu ceva, fie că trebuie să le descopere talentul.

O să o iau puțin invers. Ce înseamnă de fapt un copil talentat? Și de ce plecăm de la premisa că un copil trebuie musai să fie talentat la ceva? Și ce ne facem să credem că dacă îi plimbăm de colo-colo, de la o sală de activități la alta vom descoperi talentul copilului?

Chiar dacă aceste activități susțin dezvoltarea copilului, inclusiv a imaginației și liberii exprimării acestuia, în realitate, orice activitate de acest tip – oricât de ”liberă” se vrea – este totuși o activitate structurată. Copiii sunt îndrumați într-o anumită direcție, există o anumită măsură de control. Până la urmă, într-un cadru organizat al unei astfel de activități, oricât de creativă ar fi ea, îi spune copilului ce și cum să facă, iar acesta nu își exprimă liber talentul, ci se exprimă cât de bine poate într-un context dat.

Cred că un copil are mai multe șanse să se exprime liber, dar mai ales să se descopere pe sine, să descopere ce îi place și, astfel, să transmită și părintelui tipul de activități care l-ar atrage, dacă nu ar avea nimic de făcut. Dacă ar trebui să găsească, să descopere singur ceva de făcut. Ați observat, cu siguranță, că atunci când copiii sunt lăsați să se joace singuri, chiar dacă poate la început doar se joacă, încet joaca lor capătă nuanțe – vorbesc în locul jucăriilor, ceea ce ar putea trăda o încântare în zona artistică, de teatru, spre exemplu; sau cântă tot timpul – ceea ce denotă o anumită plăcere muzicală; sau totul se construiește, se analizează, mai că zici că face formule – și poate că un curs de aeronautică i s-ar potrivit mai bine decât unul de dans.

Chiar și în aceste mici semne de-acasă există multe nuanțe. O fetiță căreia îi place să danseze și să facă piruete nu trebuie neapărat să devină balerină. Am văzut părinți forțându-și la propriu fetița în sala de balet, în ciuda împotrivirilor și lacrimilor acesteia, pentru că erau convinși că țopăiala de acasă este egală cu talentul unei viitoare balerine. Baletul nu e doar un dans, baletul e mai mult ca un sport. Iar o piruetă exprimată liber într-un mediu fără constrângeri, nu echivalează cu exercițiile intense și efortul ridicat de la cursul de balet.

Este foarte adevărat că sunt copii care chiar și-au descoperit un talent la care poate nu se gândeau nici ei, nici părinții lor, dar asta nu înseamnă că este universal valabil pentru toți copiii.

Știu copii care după 4, 5 sau chiar mai mulți ani de pian, spre exemplu, au renunțat. Decizia a fost greu acceptată de părinți, dar peste un timp de pauză s-a dovedit că înclinațiile copilului erau într-adevăr în arie muzicală, dar nu pian. Peste ani, copiii și-au conturat o carieră în canto sau chitară.

Ideea e că, dacă într-adevăr un anumit domeniu este potrivit pentru copil și dacă acesta a fost făcut pentru asta – cum se spune, copilul se va întoarce singur la acel univers chiar dacă nu exprimându-se așa cum am crezut noi, părinții, la început. Așa se poate întâmpla ca o fetiță pe care mama o vede viitoare mare balerină să își găsească singură succesul prin dans contemporan, dacă lumea aceasta este cu adevărat lumea potrivită pentru ea.

Oricât de greu v-ar fi, încercați să ascultați refuzurile sau cererile copiilor. Aveți încredere în alegerile lor! Chiar și atunci când acestea înseamnă o pauză, o pauză de la orice fel de activitate extrașcolară. Și copiii au nevoie de o pauză pentru a se regăsi pe sine, pentru a descoperi ce le place cu adevărat.

Și mă întorc la ideea de a le ocupa timpul cu ceva. Nu vă faceți griji! Copiii își găsesc singuri ceva cu care să își ocupe timpul! Și dacă au și părinții alături, simțindu-se astfel ascultați și văzuți cu adevărat, le va fi și mai ușor să se exprime – cu dorințe și temeri – și vă vor arăta singuri ce le place și ce li se potrivește. Timpul nestructurat, acel timp în care aparent nu au nimic de făcut, poate fi mai valoros pentru descoperirea copilului, de sine și de cei din jur, decât orice activitate impusă.

Am citit o carte, care nu este nici de parenting, nici motivațională, ci doar un roman, care transmite însă un mesaj foarte puternic. Nu există oameni banali.  Toți oamenii sunt speciali în felul lor. Toți au povești extraordinare, de care de multe ori nici nu sunt conștienți. La fel și copiii. Toți copiii sunt speciali în felul lor, chiar dacă nu sunt super-mega-extra talentați. Și cel mai important talentul pe care trebuie să îl cultivăm în copiii noștri este fericirea.

smartandhappychild.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Alţi oameni, însă, pot avea amintiri neplăcute legate de părinţii lor care îi certau că s-au murdarit. Dar, să fim sinceri, acei părinţi ştiau deja că cei mici nu au cum să nu se murdărească, pentru că e atât de distractivă această activitate!
      Bright Side explică motivele ştiinţifice pentru care copiii care se joacă în nisip şi noroi devin mai sănătoşi:
      În zilele noastre, mulţi copii sunt deconectaţi de la natură
      Este normal ca părinţii să fie preocupaţi de igiena şi siguranţa copiilor lor. Unii preferă ca cei mici să se joacă acasă decât în spaţii deschise. Pe baza acestui fapt, autorul Richard Louv a intervievat aproximativ 3.000 de familii şi, după mai multe conversaţii cu copiii, a ajuns la concluzia că mulţi nu doresc să se joace în spaţii deschise. Preferă să stea acasă, distraţi de tehnologie. "Copiii noştri şi copiii copiilor noştri sunt generaţiile cele deconectate de natură din istorie", afirmă el cu îngrijorare.
      Puţină murdărie nu a rănit niciodată pe nimeni
      Atât Louv, cât şi pediatra Maria Júlia Carvalho insistă asupra faptului că cei mici trebuie să fie în legătură cu microorganismele care se găsesc în sol şi iarbă pentru a ajuta la dezvoltarea sistemului lor imunitar în mod corespunzător. Poate curăţenia de după nu este cea mai plăcută activitate, dar găsirea terenului de mijloc între distracţie şi exces este ceva la care toţi părinţii ar trebui să înceapă să se gândească. Aceste tipuri de jocuri neigienice sunt necesare.
      Carvalho spune că intrarea în contact cu acest tip de bacterii susţine dezvoltarea corectă a sistemului imunitar la copii. În acest fel, în viitor, vor putea să se protejeze şi să se apere mai bine de boli şi alergii. De asemenea, Richard Louv a adăugat că activităţile în aer liber încurajează creativitatea, minimizează stresul şi depresia şi permit o dezvoltare cognitivă mai largă.
      La fel este şi cu animalele de companie
      Potrivit unui studiu publicat în Journal of Allergy and Clinical Immunology, copiii care trăiesc şi cresc cu animale de companie precum câinii şi pisicile de la o vârstă fragedă sunt mai puţin predispuşi să dezvolte alergii.
      Aceşti copii trăiesc printre niveluri constante de endotoxine, un tip de bacterii prezente în praf şi în mediu, care ajută la întărirea sistemului imunitar.
      Aşa funcţionează sistemul nostru imunitar
      Conform definiţiei oferite de sistemul de sănătate pentru copii, cunoscut sub numele de KidsHealth, sistemul imunitar este ceea ce protejează în cele din urmă oamenii împotriva invadatorilor externi, cum ar fi germenii şi bacteriile care le-ar putea pune în pericol sănătatea. Realizează acest lucru prin detectarea substanţelor care pot genera boli şi infecţii şi apoi luptă împotriva lor.
      Dar, pentru ca acest atac să aibă succes, sistemul trebuie să se adapteze microorganismelor din exterior. Pe măsură ce copiii cresc, încep să devină mai rezistenţi la anumiţi germeni. Acest lucru se întâmplă pentru că le-au fost deja expuşi, iar sistemele lor imunitare cunosc deja invadatorii şi ştiu cum să îi atace.
      Consecinţele păstrării copiilor departe de spaţiile deschise
      Fără a intra în contact cu microorganismele, sistemul imunitar devine mai vulnerabil la substanţele care nu ar trebui să fie patologice, cum ar fi polenul sau părul animalelor care determină copiii să dezvolte alergii. Richard Louv spune că privarea copiilor de interacţiunea cu natura limitează dezvoltarea creativității lor. Copiii care nu intră în contact cu mediul înconjurător, nu au stimuli fizici şi nu au experienţe directe pe care să se bazeze.
      El adaugă, de asemenea, că activitatea fizică la care se angajează copiii în timp ce sunt afară este o precauție sănătoasă împotriva obezității. De fapt, obezitatea afectează o mare parte din copii din cauza timpului petrecut în spatele uşilor închise. Din acest motiv, el explică faptul că lipsa timpului de joacă afară este un risc pentru sănătatea lor psihofizică.
      eva.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat. Jocurile de tip lego sau anumite jocuri video ajuta foarte mult copiii sa isi dezvolte abilitati spatiale care vor fi foarte utile mai ales daca cei mici hotarasc sa urmeze cariere in domenii precum stiinta si ingineria.
      Abilitatile spatiale sunt masurate prin teste care presupun, de exemplu, rotirea mintala a unor obiecte sau imaginarea obiectelor sectionate in diverse planuri.
      „Creierul uman este maleabil si foarte usor de antrenat. Daca oferim copiilor jucarii si jocuri de constructie, mai ales inainte de a merge la scoala, ei vor incepe sa isi dezvolte abilitati care le vor fi foarte utile mai ales la matematica, stiinte, tehnologie si alte domenii exacte. ”,spun specialistii.
      Studiul actual a masurat abilitatile spatiale a sute de studenti la facultati de Geologie din SUA. Rezultatele au indicat diferente mari si variabile intre abilitatile spatiale ale studentilor. Pentru a afla care sunt cauzele acestor diferente, autorii studiului au analizat mai multe aspecte ale educatiei si copilariei studentilor: domeniul de licenta studiat, jocurile din copilarie, numarul de materii stiintifice studiate, genul (diferentele dintre fete si baieti)  si rezultatele la teste stardardizate.
      Dintre toate aceste aspecte, jocurile din copilarie au avut cea mai mare influenta asupra nivelului abilitatilor spatiale ale studentilor. Mai exact, studentii care in copilarie s-au jucat cu cuburi de constructie au avut cele mai bune rezultate la testele de abilitati spatiale.
      Mai mult, studiul a scos in evidenta ca diferentele dintre fete si baieti nu mai sunt la fel de mari daca si fetele s-au jucat cu jocuri de constructie in copilarie. Studii anterioare au aratat ca fetele au abilitati spatiale mai reduse decat baietii.
      Autorii studiului atrag atentia asupra faptului ca parintii copiilor care sunt interesati de stiinta ar trebui sa ii implice pe acestia in jocuri care le exerseaza abilitatile spatiale si orientarea in spatiu.
      suntparinte.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Cei mai multi parinti spun ca bebelusii fie plang atunci cand sunt asezati in sezut pentru a se juca, fie refuza sa se joace pe cont propriu, cerand constant indrumare si atentie. Insa parintii impartasesc aceste probleme datorita unor conceptii gresite. 

      Mitul #1. Copiii mici nu sunt apti de joaca. 

      Sugarii sunt dependenti, insa nu complet neajutorati. Chiar si cei mai mici prichindei sunt capabili de a initia activitati de explorare si de joc. 
      Din anumite cercetari reiese ca bebelusii depind de ingrijitori pentru divertisment si educatie si au nevoie de contact fizic constant pentru a se simti conectati. Accentul in aceste abordari este pus pe tinutul in brate a copilului pe cat mai mult posibil. 
      Insa studiile moderne spun ca parintii au nevoie de o perceptie destul de diferita. Parintii trebuie sa creeze un spatiu de joc sigur si sa-i initieze pe cei mici in activitati independente. 
      Bineinteles, copiii au nevoie de o ingrijire atenta, insa au nevoie si de parinti care sa ii incurajeze sa se joace. Cercetatorii mentioneaza ca sugarii pot indica in mod clar cand au nevoie de ingrijire, insa nu se pot juca pe cont propriu decat atunci cand parintii considera ca sunt apti sa o faca. 



      Mitul #2. Daca un bebe plange cand este asezat, inseamna ca e reticent sa se joace. 

      Cea mai buna modalitate pentru a incepe sa se joace liber este pe spate, deoarece aceasta este pozitia in care cei mici au cea mai mare mobilitate si autonomie. Cand unii parinti spun ca bebelusii devin nemultumiti de indata ce sunt asezati, acest fapt se intampla de obicei din urmatoarele motive: 
      Copilul este asezat brusc sau fara sa fie anuntat. 
      Copiii trebuie sa fie partenerii de comunicare ai parintilor. Ei trebuie sa fie ascultati si sa li se vorbeasca cu respect atunci cand urmeaza sa li se intample ceva care ii priveste. Un exemplu de situatie poate decurge in felul urmator. 
      „Acum te voi aseza pe patura ca sa incepi sa te joci.” 
      Sa spunem ca cel mic incepe sa tipe acum. „Nu ai fost gata?”. 
      Parintele se poate odihni langa copil si sa il mangaie. „A fost prea repede pentru tine”. Mami e chiar aici.”.
      Daca plansetele continua, bebelusul trebuie sa fie ridicat, dar poate ramane in poala parintelui pana cand se simte indeajuns de confortabil ca sa incerce sa se joace din nou. 

      Copilul este obisnuit sa fie tinut in brate, sprijinit sau ridicat in sezut. 
      In ziua de azi, bebelusilor le place sa continue ceea ce le este familiar. Atunci cand parintii ii tin in sezut, cei mici ajung sa se astepte si sa isi doreasca sa faca asta din nou. 

      Daca parintii doresc sa ii incurajeze pe copii sa se joace pe cont propriu, cheia este sa introduca noua experienta treptat, comunicand onest („Acest lucru este diferit, nu-i asa?”) si prin rabdare. 
      Parintele aseaza copilul si pleaca imediat. 
      Nimanui nu-i place sa se simta parasit. De obicei, parintele trebuie sa isi sustina copilul in pozitia sezutului si apoi sa stea cateva clipe alaturi de el. Daca parintele decide sa plece, copilul trebuie sa afle de aceasta decizie. Fara comunicare, increderea in parinte (si in activitatea pe care urmeaza sa o inceapa) poate fi compromisa. 



      Mitul #3. Cand copii sunt suparati, parintii trebuie sa sara in ajutor. 

      Inainte sa se grabeasca sa le sara in ajutor copiilor suparati, parintii trebuie sa gandeasca si apoi sa puna intrebari: 
      „Vrei sa desenezi un caine? Ce fel de urechi vrei sa aiba cainele? Ascutite? Arata-mi ce vrei sa spui”. 

      Prin incurajari pozitive si rabdare, parintii pot construi copii autonomi care sunt dispusi sa incerce sa faca diverse lucruri. Mai devreme sau mai tarziu, copiii care castiga incredere in ei vor reusi.
      mamicileiubesc.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Micutii descopera cat este de placut sa te joci singur pe etape, iar un rol important il joaca si parintii, caci ei pot incuraja copilul sa faca asta. Conteaza, de asemenea, si personalitatea celui mic, pentru ca exista unii copii carora le place mai mult compania altor prichindei sau a parintilor, in timp ce altii se simt mai confortabil atunci cand se joaca singuri. Insa, indiferent de personalitate, toti copiii ar trebui sa fie incurajati sa se joace singuri, datorita beneficiilor pe care le aduce acest mod de joaca!
      Beneficiile jocului independent pentru copii
      Atunci cand il vezi ca se joaca singur, nu il intrerupe. Daca nu ii place sa stea singur, incearca sa apelezi la mici trucuri: de exemplu, cand il vezi fascinat de o jucarie sau de un joc, iesi usor din camera, fara ca el sa te vada. Ramai undeva de unde il poti supraveghea, ca sa vezi cum se descurca.
      Cand iti va vedea lipsa, o sa te strige. Ideal ar fi sa nu mergi imediat la el, ci sa ii vorbesti din locul in care te afli. De exemplu, ca sa incurajezi copilul sa se joace singur poti umple o cutie cu jucarii care sa ii capete atentia: cuburi, plastilina, papusi, trenulete, masinute, carti de colorat, puzzle.
      Iata cum ii ajuta jocul independent pe cei mici sa se dezvolte sanatos:
      Le dezvolta spiritul de independenta
      Un copil care se joaca singur, invata sa isi gestioneze singur timpul si sa ia singur decizii. Ceea ce este un lucru bun, pentru ca invata sa fie independent, independenta ce il va ajuta sa se simta confortabil si atunci cand se va afla in situatii in care trebuie sa se descurce singur.
      Ii invata sa fie mai rabdatori
      Joaca de unul singur ii mai invata pe copii o lectie pretioasa, care le va fi utila in viata de adult: rabdarea. Atunci cand nu este nimeni in preajma lor si se joaca, de exemplu, un joc care presupune constructia unor obiecte din piese de lego, copiii sunt nevoiti sa dea dovada de mai multa rabdare si de concentrare, ca sa reuseasca sa termine ceea ce au de facut.
      Le stimuleaza creativitatea
      Atunci cand copilul se joaca singur, fara sa fie mereu alta persoana care sa il indrume, el va fi pus in situatii cand va trebui sa isi "puna mintea la contributie" si sa devina mai creativ. De asemenea, cand va fi pus si in fata unor situatii dificile, va gasi singur solutii, chiar daca la inceput ii va fi un pic mai greu.
      Jocul independent le lasa mai mult timp parintilor
      Sa nu uitam nici de impactul pozitiv pe care joaca de unul singur il are asupra parintilor: in momentele in care copilul isi vede de joaca lui, parintii pot face lucruri atat pentru ei, dar si pentru gospodarie. Va fi mai usor si atunci cand mergeti in cocnediu sau in vizite, pentru ca nu va veni sa te roage tot timpul sa ii tii companie.
      copilul.ro
    • natutzik
      De natutzik
      Am tot cautat prin forum dar nu am gasit asa tema.
      Cine stie unde se poate de procurat masa cu scaunel pentru joaca, de exemplu unde copilul sa poata desena, dar anume pentru copii mici, eu caut pentru fetita mea de 1 an si 4 luni. Am vazut la cineva si tare mi-a placut, picioarele la masuta sunt colorate, blatul e alb si pe el sunt desenate litere si scaunelul la fel, sunt tare frumusele. Mi-au zis k au procurat dintr-un magazin pe str.Varlaam intersectie cu Ismail, am fost ieri pe acolo dar am vazut doar reclama, iar magazinul asa si nu l-am gasit. Poate cineva cunoaste unde s-au mutat cei cu magazinul, sau macar unde au mai vazut astfel de masute.
       
      P.S. Daca este asa tema, rog moderatorii sa treaca mesajul meu acolo, sau dati-mi un link cu tema respectiva. merci
  •