Activități pentru dezvoltarea multilaterală a copilului cu vârsta de la 0 la 3 ani


    Mediul familial reprezintă elementul optimal în procesul de dezvoltare a copilului mic și determină premisele relevante pentru integrarea ulterioară a persoanei în societate. Părinții la rândul lor sunt primii mentori în ghidarea copilului, valorificând potențialul acestuia prin activități cotidiene și de joc. 

activity-art-artistic-707193.jpg

Experiența de zi de zi a copilului îi formează personalitatea și are un impact direct asupra dezvoltării deprinderilor funcționale de manipulare a obiectelor/jucăriilor. Cu cât această experiență este mai diversificată, copilul se joacă activ în condiții naturale și motivaționale, adulții îi arată ce trebuie să facă, îi comunică în permanență și îl implică în acțiuni de rutină fără acces la gadgeturi, cu atât copilul posedă o diversitate de abilități care îl ajută să realizeze multitudinea sarcinilor, iar sinapsele din creier ce răspund pentru dezvoltarea copilului sunt formate într-un mod activ. Nivelul senzorial se dezvoltă și el la rândul său, ceea ce contribuie la o bună capacitate de adaptare și imitare. Este bine de știut că aceste procese sunt de durată, iar necesitățile copilului se schimbă odată cu înaintarea în vârstă.  

În primul an de viață al copilului este important să ne axăm pe dezvoltarea senzorială și pe activitățile descrise mai jos:  

 În această perioadă sunt esențiale stimulările infantile, ceea ce presupune stimularea vizuală, tactilă, auditivă și formarea capacității de a se hrăni la sân. În acest caz, recomandăm obiecte din diverse texturi, care produc zgomote naturale ( nu recomandăm jucăriile mecanice cu sunete și lumini) și alimentația la sân. La fel, este important să avem obiecte de diferite forme cum ar fi maracas, linguri, inele, mărgele, bastonașe, mingi cu găuri, mingi mai mici sau pufoase etc., pe care copilul le poate manipula în diverse moduri, ceea ce îi dezvoltă deprinderi funcționale de manipulare a obiectelor și capacitatea de coordonare ochi-mână. Se recomandă implicarea cărților în activități joc și lectură (cărți rigide cu imagini clare), stimularea la oglindă, jocul ”Cu-cu-bau”, ascunderea și căutarea în comun a jucăriilor, folosirea balonașelor de săpun, folosirea în auto-servire a sticluței și a lingurii adaptate pentru copil mic și activități ce implică apucarea obiectelor din diferite unghiuri. Toate aceste experiențe au un impact direct asupra dezvoltării cognitive, emoționale și verbale a copilului mic.

Pentru a optimiza procesul de învățare este important să nu forțăm copilul, ci să-l motivăm prin joc, iar sarcina să fie de scurtă durată. Puteți să creați cutii senzoriale cu cel mult 4 obiecte diverse, în acest caz copilul are tendința să le manipuleze pe rând.  

La această etapă limbajul este dezvoltat cu ajutorul comunicării active și răspunsul adultului la sunetele emise de către copil. Este semnificativ să fim în apropierea copilului.  

Pentru vârsta de la 1 la 2 ani se recomandă următoarele activități:

În această perioadă este important ca copilul să imite cât mai activ acțiunile adultului și să cunoască funcționalitatea obiectelor din cotidian. Este primordial să-l învățați pe copil să vă indice sau să vă ceară obiectul folosind gesturi, sunete sau cuvinte scurte pentru dezvoltarea unei interacțiuni constructive dintre adult-copil, cu scopul de a diminua comportamentul nedorit de a obține ceea ce își dorește cu ajutorul isteriilor, manipulării mâinii adultului, sau prin agresivitate sporită.  

La fel, un aspect esențial este să-i oferim copilului posibilitatea de a imita lucrurile pe care le facem în rutina zilnică, dar și să-l învățăm instrucțiuni simple cum a fi „Dă”, „Arată-mi„ , „Pune” etc, asimilarea regulilor simple cum ar fi strângerea obiectelor în cutie și înțelegerea conceptului de „Nu”.  

Dacă este să facem referire la jucării și jocuri, în această etapă putem implica obiecte cu butoane (fără sunete mecanice și lumini) pentru a dezvolta capacitatea de a înțelege cauza-efect, xilofon sau activități cu lingura din lemn și vase, veselă pentru copii pentru dezvoltarea deprinderilor funcționale și a imitării, mașini pentru manipularea funcțională, și mașini cu sfoară pentru a le trage, jocuri constructive cum ar fi piramida, cuburi, sorteruri pentru dezvoltarea coordonării ochi-mână și capacităților cognitive. Jucăriile din pluș sau păpușă se folosesc activ în jocul simbolic, în asimilarea schemei faciale, în formarea deprinderilor sociale și reprezentarea afecțiunii (exemplu cuprinderea păpușii, legănatul etc.). Un aspect important îl reprezintă activitățile ce implică cărțile, citirea în comun și dezvoltarea capacității de a arăta  obiectele cerute în carte, începând cu 2 reprezentări. O alternativă este jocul cu animalele domestice, pe care ați putea să implicați în stimularea verbală („Cum face vaca?”...) și introducerea acestora în jocul simbolic. Pentru stimularea senzorială și cognitivă puteți folosi sticluțe și cutii cu diverse umpluturi, ascunderea în cutii a diverselor obiecte, pe care le puteți căuta împreună, verbaliza și manipula.

4k-wallpaper-adorable-blur-1148998.jpg

Pentru dezvoltarea motricității fine se recomandă strângerea boboaselor și paiurilor de băut în sticluțe a câte 1.5 litri, 2 litri, plasarea monedelor sau bumbilor în cutii cu spațiu îngust, imitarea prin mâzgâlit, plasarea conurilor de brad în forme pentru copt, tragerea obiectelor prin sfoară, activități cu fermoarul etc.  

Socializarea la această etapă implică jocuri de transmitere a mingii, construirea piramidelor împreună cu alți copii, dezvoltarea deprinderii de a saluta pe ceilalți și de a face schimb de obiecte. Spre vârsta de 2 ani, este relevant să implicăm copilul în joc mai complex interactiv, cum ar fi cel simbolic.  

La nivelul motricității grosiere se pune accent pe activități de urcare și coborâre a scărilor, ocolirea obstacolelor, aruncarea mingii în cutie sau transmiterea acesteia și vizitarea terenurile de joacă cu tobogane.  

Vârsta de la 2 la 3 ani:  

La această etapă facem referire la îmbunătățirea deprinderilor anterioare, capacității de a verbaliza, a interacționa, imita, iar jocul simbolic devine complex implicând câteva acțiuni cum ar fi hrănirea păpușii, legănatul și culcatul. Desigur, toate aceste activități se dezvoltă prin joc și cotidian și nu implică gadgeturile (ele au efecte negative asupra dezvoltării multilaterale a copilului, având impact direct asupra creierului). În această perioadă este important să punem accentul și pe auto-servire, atunci când copilul mănâncă singur, se îmbracă, merge la oliță etc., din partea adultului este important să-l ghidăm și să-l lăudăm pentru fiecare încercare și efort depus. Evident dacă realizăm sarcina în locul copilului, acesta își formează o deprindere disfuncțională de a transpune acțiunea asupra adultului și devine mai puțin independent.  

Dacă este să vorbim de creativitate și motricitate, aici este important să recurgem la jocuri de modelare cu aluatul moale (este flexibil și ușor de modelat), colorarea imaginilor simple. Dacă există o dificultate pentru motricitatea fină, atunci puteți tăia în carton cercuri, iar colorarea în contur o să-l ajute pe copil să manipuleze mai bine mâna. Tot aceeași activitate puteți folosi cu aluatul moale când se modelează bile și se plasează în aceste forme.  

Cărțile rămân a fi activitatea de bază, puteți introduce și puzzle-uri, dar cel mai important este jocul simbolic complex.  

Patricia Dabija, psihopedagog, CIP „Voinicel”





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      „După ce a apărut postarea, oameni din toată lumea m-au susținut! Această zi am numit-o ,,miracol”. Nu am văzut așa ceva. Am închis strângerea de fonduri. Începând de ieri și până la sfârșitul zilei de azi, am strâns 2,5 milioane de ruble. Acești bani sunt suficienți pentru primul etapă”, a spus Ekaterina.

      Potrivit femeii, a doua etapă este programată pentru anul viitor. Întreaga perioadă de tratament va dura aproximativ șapte ani, deoarece Katya și soțul ei speră să-i vindece copilul înainte de a merge la școală.

      Ekaterina a remarcat că nimeni nu poate explica originea bolii rare a fiului ei. Este vorba despre un nevus uriaș, o aluniță, însă una gigantică, acoperită cu păr. Unii experți au exprimat părerea că aceasta ar putea fi o mutație genetică sau o „eșec intern” în timpul dezvoltării fătului în săptămâna a 10-a – a 24-a de sarcină.
      unica.md
    • julia122997
      De julia122997
      Cum copilul meu habar nu avea cum de ne-am oprit brusc, pe stradă, să vorbim cu un străin, ba chiar ne-am și pupat că nu ne-am mai văzut demult, eu am făcut introducerile.
      Apoi, încep amabilitățile:
      ”Ce faci? Câți ani ai? Ești la școală? Și îți place? În ce clasă ești? Îți place și ție vreo fată? Ce note ai la școală?” De parcă astea ar fi întrebări de pus imediat ce ai făcut cunoștință cu un om. Când cunoști o persoană nouă, după ce-i afli numele, să mă iertați, dar sunt convinsă că nu săriți direct cu ”Si câți ani ai? Și unde lucrezi? Și ce salariu ai? Ești combinat?”. La copii, ei bine, chestia asta nu se aplică. Atunci când cunoști un copil, nu contează, intri cu bocancii în viața lui. Din acest punct de vedere ei nu sunt oameni.
      Vizibil deranjat, fii-miu, într-un uriaș efort de diplomație după ce răspunsese la primele înterogări, a întrebat dacă chiar trebuie să răspundă. Cumva, mă întreba asta și pe mine, strângându-mă de mână, după destule întrebări.
      ”Aaa, păi e rușine!” a răspuns cunoștința și am rămas amândoi cu gurile strâmbe. M-am scuzat ”cât de cât elegant”, ca să zic așa, am mărturisit că rușinea nu e la el, ci în altă parte și am încheiat discuția de comun acord. Oricum ne grăbeam.
      E rușine... 
      Am venit spre casă cu acest refren care mi-a marcat și mie viața: E rușine!
      Ce e rușine? Cine decide ce e și ce nu e rușinos? Cine este acest judecător al rușinii care le dă câștig de cauză numai adulților? Am crescut în umbra rușinii, toată copilăria mea a fost luptă antirușine pe toate flancurile: să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu învăț, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu mă port frumos, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu spun poezii la comandă, să nu îi fac pe ai mei de rușine și punct.
      Nu mai pot cu rușinea, dragilor!
      Am crezut, în naivitatea mea, că generația asta nouă de părinți va face tot posibilul să scape de metehnele care ne-au ciomăgit personalitatea.Ei bine, văd acum, la părinți din generația mea, că folosesc în continuare acest instrument al rușinii. Au transformat-o într-o unealtă de parenting și o folosesc cu orice ocazie:
      Are copilul un tantrum și s-ar arunca pe jos să plângă? 
      Ridică-te! E rușine!
      Vrea copilul să îi cumperi cel mai otrăvitor dulce de la cea mai bombă tarabă și începe să plângă?
      Termină! E rușine!
      E obosit și nu mai poate avea răbdare la coadă la plătit facturi?
      Încetează! E rușine!
      Te oprești de vorbă cu prietena ta pe stradă și copilul trage de tine că vrea acasă?
      Potolește-te! Nu ți-e rușine să mă întrerupi?
      Vrei să pleci mai repede din parc și copilul se opune?
      Ne facem de râs! E rușine să faci așa!
      Fetița ta de 2 ani, care habar nu are de sexualitate și alte chestii, își ridică fustița în parc?
      Rușine! E rușine! Aoleu! E grav! Nu mai fă așa! E rușinos!
      La cine e rușinea, de fapt? 
      Nu! Nu copiilor ar trebui să le fie rușine! Rușine ar trebui să ne fie nouă, oameni mari, că nu suntem capabili să gestionăm relația cu ei, nu suntem capabili să ne purtăm cu ei omenește și ne folosim de rușine. 
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Am mers în nordul Republicii Moldova, la Bălţi, să o cunoaştem pe Maria. Am surprins-o la ora de matematică, într-o clasă obişnuită, studiind cot la cot cu ceilalţi colegi. Mare ne-a fost, însă, mirarea să vedem un elev cu autism ieşind la tablă.
      După exerciţii şi ecuaţii, vine mult aşteptata recreaţie. În timp ce toţi elevii zburdă pe holurile şcolii şi socializează, pauzele Mariei se petrec în linişte, cu telefonul mobil. Solitudinea este totuşi ceea ce o deosebeşte cel mai mult de semenii ei. Chiar dacă la ore este o elevă despre care nu ai bănui că are vreo tulburare de comportament.
      „Eleva Maria efectuează operaţii matematice foarte bine, ştie tabla înmulţirii la perfect. Dacă nu înţelege ceva ea ridică mânuţa şi strigă că nu am reuşit şi asta este foarte bine, eu tot timpul mă strădui să reuşească, să scrie condiţiile, să rezolve, să fie de rând cu ceilalţi elevi,” a spus Maria Plăcintă, profesoară de matematică.
      Svetlana Rotaru, profesoară de limba şi literatura română: „Este o fetiţă extraordinară, deosebită în plan mental dar originală în planul activităţilor ei. Ştie să scrie, pe nota 8 şi mai mult, ştie să citească foarte bine, chiar ar putea să se compare cu mulţi dintre colegii ei de clasă.”
      Acum 12 ani, Lolita Gorbattt a adus pe lume 2 fete gemene, Maria şi Mirela. Chiar din primele luni de viaţă, fetiţele se deosebeau foarte mult una de alta.
      Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Pe la 7 luni jumate 8, eu am observat că ea este mai retrasă, nu are emoţii, este ca o păpuşă rece şi, ce m-a pus cel mai mult în gardă, a început să se legene. Şezând pe şezute se leagănă. Acestea au fost simptomele pe care eu le-am observat la 8 luni.”
      Un mare noroc al Mariei a fost să vină pe lume într-o familie de medici, care au ştiut imediat să mobilizeze si s-a înarmat cu multă răbdare, speranţă şi credinţa că într-o bună zi totul va fi bine. Mama fetei îşi aminteşte în detalii primul cuvânt rostit, apoi primele fraze sau prima poezie la un matineu. În autism, toate aceste lucruri normale sunt adevărate performanţe.
      Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ultimul matineu la Adio, Grădiniţă a spus o poezie din câteva rânduri, pentru mine au fost nişte lacrimi mari, de bucurie, fiindcă nu m-am aşteptat că măcar câteva rânduri ea o să spună.”
      Deşi sunt gemene, Maria are trăsături speciale. Pentru că în lumea ei nu există răutate.
      Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Maria este mai veselă într-un fel, pentru că ea primeşte lumea aşa cum este, mai adevărată, mai fără minciună, fără invidie. Ea este sinceră.”
      Maria şi Mirela nu stau într-o bancă la şcoală şi nu se îmbracă identic, dar petrec mult timp împreună. Mirela, care e sora responsabilă, spune că îşi simte sora, o ajută, dar desigur că se mai ceartă, ca fetele.
      „Când Maria are temperatură eu după cum ea acţionează îmi dau seama că ceva nu e bine sau o doare capul sau ceva de genul.
      Eu am grijă ca să nu se supere, uneori pot să strig la ea dacă face ceva greşit sau strică, dar peurmă mă duc lângă ea şi o cuprind, şi o pup,” ne spune Mirela, sora Mariei.
      Chiar dacă este un copil mai retras şi nu prea vorbeşte cu străinii, am reuşit, totuşi, să ne apropiem de Maria. Ne-a povestit că o iubeşte mult pe mama, care o alintă cu bucate alese.
      „Eu îmi place să spun secretele, eu iubesc să mănânc pizza, chipăruş, ceaiul cu pâine cu unt,” ne-a mărturisit Maria.
      O caracteristică a autismului este că aceşti copii pot, cu uşurinţă şi uneori involuntar, să treacă în conversaţie la o limbă străină.
      „My name is Marry, im 12 years old, i love playing games and reading some books.”
      Şi astăzi, după 12 ani, terapia comportamentală face parte zilnic din viaţa familiei Mariei. Mama fetei a fost nevoită, pe lângă munca de medic, să creeze o asociaţie ca să ajute cele peste 40 de femei din Bălţi care au adus pe lume copii cu autism. Îşi doresc în oraşul lor facilităţi pentru asemenea familii, îşi doresc educatori şi profesori mai răbdători şi toleranţi, dar cel mai mult visează la un viitor decent şi independent pentru copiii lor.
      Lolita Gorbatîi, mama Mariei: „Ei sunt tot aşa, nu au nicio diferenţă, ei tot sunt buni în ceva, poate nu sunt buni în toate. Eu am devenit medic, altceva nu pot face, aşa şi ei, o să devină unul un frizer, unul un coafor, unul un brutar bun. Ei sunt foarte buni, pur şi simplu trebuie ca lumea să ne înţeleagă şi să înţeleagă că asta nu este boală.”
      tvrmoldova.md
    • julia122997
      De julia122997
      E valabil și în cazul celebrităților: astăzi, chipurile lor sunt ultracunoscute, dar în copilărie acestea arătau cu totul altfel, iar diferențele te uimesc. Vă prezentăm mai jos 10 de vedete care s-au schimbat mult.
      Shay Mitchell

      Mandy Moore

      Matt Bomer

      Sofía Vergara

      Britney Spears

       Ryan Seacrest

      Ruby Rose

      Tom Cruise

       Kate Hudson

      Tatiana Maslany

      ea.md
    • julia122997
      De julia122997
      Cu siguranță nu-i deloc ușor să fii părinte. Iar una dintre cele mai grele provocări prin care treci dacă ai copii este să încerci să prinzi un somn liniștit, după mai multe zile și nopți în care nu te-ai odihnit. Seara devine un chin dulce-amar pentru cei care au copii mici - unii refuză să adoarmă, alții se trezesc în toiul nopții și plâng, iar părinții se trezesc dimineața rupți de oboseală.
      Dacă treci prin așa ceva, știi cel mai bine cum stă treaba. Și poate o să te consoleze puțin faptul că și Ryan Reynolds se confruntă cu aceeași problemă. Starul din "Deadpool" a dezvăluit recent ce crede despre copiii lui care l-au făcut să arate obosit la o ședință foto.

      Actorul în vârstă de 42 de ani și-a câștigat o simpatia în mediul online pentru simțul umorului său sincer și pentru ironia fină de care a dat dovadă când a postat un montaj amuzant cu imagini de la aniversarea soției sale. Din fericire, Blake Lively știe și ea de glumă, iar cuplul se distrează adesea aruncându-și în glumă "săgeți otrăvite" pe rețelele de socializare.
      Ryan i-a făcut din nou să râdă pe admiratorii săi cu un mesaj neașteptat pe care l-a postat pe Instagram. El a publicat câteva imagini de la o ședință foto în care promova băutura Aviation Gin și le-a transmis mulțumiri celor care l-au ajutat.
      După ce i-a menționat pe fotograf și hair stilist, Reynolds nu a uitat să-și pomenească și cei doi copii pentru "contribuția" lor decisivă, James, în vârstă de patru ani, și Inez, în vârstă de doi ani: "Mi-a plăcut ședința asta pentru @AviationGin cu legendarul @guyaroch (fotograful israelian Guy Aroch, n.r.). Părul a fost aranjat de @serafinosays, iar ținuta a fost realizată de @joseph.episcopo. Cearcănele de sub ochii au fost reușite de doi măgari care n-au vrut să se culce deloc noaptea trecută, deși le-am citit <<Winnie the Pooh>> și aproape jumătate din <<The Shining>>, de Stephen King", a scris actorul.
      Sunt o mulțime de părinți care se uită dimineața în oglindă și gândesc la fel.

      Evident, Ryan Reynolds a glumit, dar felul în care le-a mulțumit celor doi puști neascultători le-a cucerit inimile internauților, stârnind un val de comentarii amuzante.
      Blake Lively, în vârstă de 32 de ani, s-a căsătorit cu actorul canadian în septembrie 2012. Cuplul așteaptă acum al treilea copil.
      eva.ro
  •