4 stiluri de parenting si efectele lor asupra celor mici


    Stilul tau de parenting poate influenta o multitudine de lucruri, de la greutatea copilului tau si pana la modul in care acesta se percepe pe sine. Este important sa te asiguri ca acest stil de parenting este unul care sa incurajeze si sa sprijine o crestere sanatoasa si armonioasa a celui mic si o dezvoltare adecvata, deoarece modul in care interactionezi cu copilul tau si felul in care il disciplinezi vor reprezenta o influenta majora asupra sa, pentru tot restul vietii.

1_351.jpg

Cercetatorii au identificat patru stiluri de parenting: cel autoritar, cel de incredere, cel permisiv, si cel neimplicat, fiecare dintre aceste stiluri reprezentand o abordare diferita in cresterea copilului, identificata printr-o serie de carcteristici unice.

1. Stilul de parenting autoritar

  • Crezi ca un copil ar trebui sa fie vazut, dar nu auzit;
  • Atunci cand vine vorba de reguli, este fie ca tine, fie deloc;
  • Nu te gandesti la sentimentele copilului tau.

Daca te regasesti in oricare dintre aceste afirmatii, atunci este posibil sa fii un parinte autoritar. Parintii autoritari cred ca cei mici ar trebui sa respecte regulile lor, fara exceptie si sunt bine cunoscuti pentru fraza "Pentru ca asa spun eu!" atunci cand un copil pune la indoiala motivatia de la baza uneia dintre regulile impuse de catre parinte. Astfel de parinti nu sunt interesati sa negocieze cu cel mic si se concentreaza pe obedienta copilului.

Parintii autoritari nu permit copiilor lor sa se implice in provocarile legate de solutionarea problemelor, in schimb, ei fac regulile si le impun, fara sa tina cont de opinia celui mic.

Copiii parintilor autoritari pot dezvolta probleme legate de increderea in sine deoarece parerea lor nu este pretuita de catre parinti si ar putea sa devina ostili si agresivi. In loc sa se gandeasca la ce ar putea face mai bine data viitoare, acesti copii se concentreaza pe furia pe care o simt la adresa propriilor parinti. Pentru ca parintii autoritarii sunt adesea foarte stricti, copiii lor ar putea deveni foarte buni mincinosi in efortul lor de a scapa de pedepse.

fmt_81_24_shutterstock_760999171.jpg

2. Stilul de parenting de incredere

  • Depui mult efort pentru a crea si a mentine o relatie pozitiva cu copilul tau;
  • Ii explici motivele de la baza regulilor;
  • Aplici reguli si consecinte, insa tii cont de sentimentele copilului tau.

Daca te regasesti in afirmatiile de mai sus, esti un parinte de incredere; astfel de parinti fac reguli si aplica consecinte ale nerespectarii lor, insa iau si parerea copilului in considerare. Ei valideaza sentimentele copilului, facand clar copilului in acelasi timp ca parintele este cel care conduce.

Parintii de incredere investesc timp si energie in a preveni problemele comportamentale ale copilului lor inainte ca acestea sa se manifeste si folosesc disciplina pozitiva pentru a incuraja comportamentul bun al copilului lor, laudandu-l si oferindu-i recompense.

Copiii crescuti de parinti de incredere sunt de obicei fericiti si au succes in viata; acesti copii iau decizii bune in ceea ce ii priveste si stiu sa evalueze riscurile pe cont propriu. Cercetatorii au descoperit ca acei copii care au parinti de incredere, au mai multe sanse sa devina adulti responsabili, care se simt in largul lor si isi pot exprima propriile pareri.

3. Stilul de parenting permisiv

  • Stabilesti reguli insa nu le implementezi;
  • Nu aplici consecintele nerespectarii regulilor prea des;
  • Crezi ca cel mic va invata cel mai bine daca nu te implici prea mult.

Daca aceste afirmatii ti se par familiare, esti un parinte permisiv; acest gen de parinti intervin doar atunci cand exista o problema serioasa, iarta usor si au atitudine relaxata in ceea ce priveste copilul, iar atunci cand aplica consecinte, nu o fac pentru mult timp – ar putea sa ii dea inapoi celui mic privilegiile de care l-a privat ca si pedeapsa, daca acesta implora si insista.

Parintii permisivi adopta de obicei un rol de prieten al copilului lor mai mult decat rolul de parinte, isi incurajeaza copilul sa vorbeasca cu ei despre problemele sale, insa nu se implica prea mult in a-l descuraja sa faca alegeri nepotrivite sau sa renunte la comportamente neadecvate.

Copiii care cresc cu astfel de parinti tind sa aiba dificultati din punct de vedere academic si ar putea sa manifeste probleme comportamentale pentru ca nu aprecieaza regulile si autoritatea. Adesea, acesti copii nu au incredere in ei si sunt tristi; de asemenea, sunt predispusi la probleme de sanatate, cum este obezitatea si cariile dentare, deoarece parintii lor nu le restrictioneaza accesul la alimente nesanatoase si nici nu stabilesc reguli ca periajul dintilor prea des.

bigstock-Why-He-Always-Ignoring-Me-82042484.jpg

4. Stilul de parenting neimplicat

  • Nu intrebi copilul despre teme sau scoala;
  • Foarte rar stii unde se afla copilul tau, sau cu cine isi petrece timpul;
  • Nu petreci mult timp cu copilul tau.

Daca te regasesti in aceste afirmatii, atunci s-ar putea sa fii un parinte care nu se implica; acest gen de parinti nu stiu prea bine ce fac copiii lor si nu le ofera copiilor lor sprijin sau atentie; parintii neimplicati se asteapta ca cei mici sa se creasca singuri si nu acorda prea mult timp sau energie in satisfacerea nevoilor copilului lor.

Parintii neimplicati s-ar putea sa fie neglijenti, nu intotdeauna in mod intentionat; uneori astfel de parinti sunt coplesiti de problemele de zi cu zi, cum ar fi cele financiare si de gestionare a caminului, motiv pentru care nu se intereseaza prea mult de dezvoltarea copilului lor.

Copiii acestor parinti neimplicati se lupta adesea cu probleme legate de increderea in sine, nu au rezultate bune la scoala, sunt nefericiti si manifesta adesea probleme comportamentale.

Un parinte nu are intotdeauna un singur stil de parenting, cercetatorii sunt de parere ca parintele de incredere este cel mai aproape de ideal, insa chiar daca nu te regasesti in aceasta categorie nu inseamna ca nu poti face modificari in abordarea ta asupra cresterii copilului astfel incat sa devii un parinte de incredere pentru el.

copilul.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Acesta este cel de-al doilea copil pe care îl are alături de Evan Spiegel, CEO și co-fondator Snapchat. În postarea de pe Instagram, Miranda a dezvăluit că au devenit părinții unui băiețel, iar numele lui este Myles.
      „Suntem compleșiți de bucuria adusă de venirea pe lume a lui Myles și apreciem cuvintele frumoase și urările primite în această perioadă de la toată lumea. Nu am putea fi mai entuziasmați de sosirea fiului nostru în familie”, a scris fostul model Victoria’s Secret.
      O sursă apropiată modelului a declarat că totul a decurs perfect. „Totul a decurs perfect la naștere și ei sunt fericiți să ajungă acasă. Știau că va fi un al treilea băiat, așadar erau foarte pregătiți. Nu au avut nevoie de foarte multe lucruri având în vedere că Hart este atât de mic. Acum o pot lua de la capăt.”
      Miranda Kerr a anunțat că este însărcinată tot pe Instagram, în luna martie. Aceasta nu a dezvăluit sexul copilului până la naștere, explicând că aceasta a fost dorința soțului ei. „Știm deja, dar nu spunem tuturor. Soțul meu este ‘Domnul Intimitate’ și trebuie să respect asta”, a declarat ea pentru o publicație internațională.
      Miranda Kerr și Evan Spiegel s-au căsătorit în mai 2017 și mai au împreună un fiu, Hart Spiegel, în vârstă de un an. Modelul australian mai are un copil, Flynn Christopher Bloom în vârstă de 8 ani, împărțind custodia cu fostul ei soț, Orlando Bloom.
      Sursa a dezvăluit că Flyn este „încântat să fie un frate mai mare din nou” și se poartă foarte frumos cu frații săi.
      Pe perioada sarcinii Miranda Kerr a participat la evenimente, iar la lansarea unui nou produs din gama de produse cosmetice pe care o deține, aceasta a invitat-o și pe logodnica fostului ei soț, Katy Perry.
      elle.ro
    • julia122997
      De julia122997
      A doamna din dreapta mea, probabil recunoscand scenariul, s-a aplecat catre mine si mi-a soptit sfatos, “dormi cand doarme si el.” I-am zambit politicos. La nici 3 secunde, o alta doarma a intervenit, “Ai incercat co-sleeping?”
      Pana sa-mi dau seama ce se intampla, o mica colectie de femei au inceput sa poarte o mini conferinta despre antrenamentul somnului, stabilirea rutinelor, de ce e bine sa lasi copilul sa planga s-a adus vorba pana si despre acum invechita tehnica de a pune rachiu in biberonul copilului.
      Eram subiectul conversatiei si totusi abia daca participam la ea. Intreaga experienta a fost coplesitoare.
      Daca ai cunoscut un parinte, probabil ai cunoscut un om caruia sfaturile nesolicitate nu-i sunt deloc straine. E traditional acceptat ca n-ar trebui sa-ti bagi nasul in treburile nimanui, si totusi, cand vine vorba de parinti, majoritatea oamenilor isi uita antrenamentul social si revarsa un torent de “ce ar trebui sa faci” si “uite ce am facut eu”.
      Atunci cand faci un copil, inviti in suflet o cantitate de iubire neconditionata fara precedent. Dar se pare ca toata treaba mai vine la pachet si cu instinctul tuturor oamenilor cu care intri in contact, chiar si in trecere, de a-ti da sfaturi despre orice, de la alimentatie, hainute sau alegeri de parenting.
      Genul acesta de “sfaturi” apar oriunde si oricand
      Pe strada, la locul de joaca, de la mama soacra. Uneori indicatiile sunt relevante, alteori vin la momentul nepotrivit.
      Daca as avea un leu pentru fiecare persoana care m-a sfatuit sa-i pun copilului o caciulita pe cap – de regula imediat dupa ce fetita mea si-a aruncat-o cu sete de pe capsorul ei adorabil – as avea suficient cat sa platesc pe toata lumea sa ma lase in pace pentru totdeauna.
      Comentariile pe care le primesti sunt fie la mintea cocosului (“dormi cand doarme si copilul” – duh!), fie lipsite de tact (orice naste un razboi intre laptele matern si formula), creand un labirint de informatii prin care trebuie sa navighezi.
      Daca un parinte cere sfaturi e una; problema e cand incerci sa-ti vezi de treaba ta si esti flancata din toate partile de un cor de voci neinvitate la petrecere.
      Asta ca sa nu mai zic ca toate aceste bine intentionate indicatii contribuie la o presiune interioara pe care parintii deja o resimt, adaugand un alt nivel de stres peste deja destul de complicatele aspecte ale cresterii unui copil.
      Valul de sfaturi nesolicitate e cel mai puternic in primii ani de viata ai copilului
      Fie ca ai un copil sau cinci, nivelul de comentarii, preocupari si intrebari nu devine mai simplu de digerat. Rar trece o zi fara sa te confrunti cu opinia cuiva despre ce ar trebui sa faci, ce ai putea face mai bine sau ce in mod clar faci gresit. Si nu e vorba doar de interactiuni fata in fata.
      Nu poti sa intri pe internet fara sa dai peste vreun articol care-ti comunica “cele 6 lucruri pe care le faci gresit ca parinte” si unde gasesti o cronica a miriadelor de moduri in care probabil dai gres in noul tau “job”.
      Sper ca ai pus bani deoparte pentru terapie, pentru ca daca e sa ma iau dupa un text descoperit pe Facebook recent, copiii tai in mod clar vor avea nevoie de ea.
      La suprafata, chestia asta poate parea o problema superficiala, usor de rezolvat prin dezvoltarea de obraz mai gros sau prin abilitatea de a trece cu vederea opiniile celorlalti. Doar ca problema devine mai complexa atunci cand iei in calcul sfaturile primite de la cei dragi sau de la membrii familiei.
      Daca o simpla incuviintare, urmata de un zambet si un „multumesc” sunt acceptabile pentru a calma nervii pe care ti-i produce interventia unui cunoscut in strategia ta de parenting, aceeasi metoda nu mai merge cand vine vorba de cineva cu acces direct la viata ta de zi cu zi.
      Un parinte bine intentionat sau o ruda vor vedea ca sfaturile lor nu sunt urmate, ducand la nevoia unei discuzii penibile despre respectarea intimitatii.
      Pana la urma, pe scara lucrurilor care-ti provoaca stres ca parinte, vei fi norocoasa daca asta e cea mai mare
      Si oricat de frustrante ar fi aceste sfaturi non stop, adevarul este ca vin dintr-o grija sincera pentru interesul copilului si deopotriva si al tau. Oamenii vor in mod instinctual sa aiba grija de sanatatea unui copil si sa-si impartaseasca secretele proaspetelor mamici in speranta ca le vor ajuta sa obtina un pic de liniste – sau ceva mai mult somn.
      Poate un mod mai subtil de a te revolta este sa directionezi conversatia catre victoriile pe care le-ai obtinut ca parinte, contracarand sfaturile cu povesti si succese personale. Vei fi surprinsa de cat de repede oamenii sunt gata sa te si aplaude. 
      andreearaicu.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Imediat după ce Meghan Markle și Prințul Harry s-au întors din călătoria din Africa, cei doi au luat parte la WellChild Awards, un eveniment anual care vine în ajutorul copiilor grav bolnavi.
      Premiile WellChild sunt date unor tineri grav bolnavi din U.K, ale căror calități și talente sunt recunoscute și apreciate, dar și a oamenilor care fac eforturi considerabile pentru a-i îngriji, a-i face fericiți și de a le oferi educația necesară.
      Prințul Harry a ținut un discurs extrem de emoționant despre ce înseamnă rolul de tată și cum a reușit să îl schimbe acest lucru: „Ei întotdeauna mă vor inspira, iar din acest an rezonez mult mai mult cu ceea ce înseamnă să fii tată. Anul trecut, când eu și soția mea am participat la WellChild Awards, știam că urmează să avem un copil și nimeni altcineva nu știa. Ne gândeam la ce putem face să ne protejăm și să ne ajutăm copilul care urmează să se nască.”
      Prințul Harry și-a continuat discursul spunând faptul că: „Acum, părinți fiind și vorbind despre asta cu voi, acest lucru mă înduioșează într-un mod pe care nu l-aș fi putut înțelege dacă nu aveam un copil.”
      Meghan Markle și Prințul Harry au participat și la o ceremonie înainte de decernarea premiilor, unde s-au întâlnit cu mai mulți tineri câștigători din fiecare categorie, dar și cu persoanele care au grijă de ei și au putut vorbi cu fiecare.

      Prințul Harry este implicat în organizația WllChild încă din 2007, iar în 2017 a vorbit și despre ce semnifică aceste premii: „Aceste premii au fost create pentru a oferi unui grup de copii extrem de curajoși o șansă, dar și familiilor care au depășit destul de multe greutăți. Viața pentru familiile care au grijă de copii grav bolnavi este grea. Iar fără WellChild este și mai grea.”
      Un moment cu adevărat emoționat a fost acela când cei doi au vorbit și cu o tânără care, pentru această ocazie specială, a ales să poarte o tiara.
      WellChild este una dintre cele patru organizații caritabile pe care Ducele și Ducesa de Sussex le-au ales pntru a beneficia de pe urma donațiilor făcute de către public după ce s-a născut fiul lor, Archie.
      elle.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Alina Yakupova, în vârstă de doar șase ani, din Moscova, Rusia, a început să să facă modelling de la patru ani. Acum, însă, după ce a apărut în mai multe pictoriale și după ce a adunat zeci de mii de urmăritori pe Instagram, ea a fost desemnată ”cea mai frumoasă fetiță din lume”. 

      Alina a apărut în numeroase pictoriale ale unor branduri celebre și continuă să impresioneze o lume întreagă cu frumusețea ei răvășitoare. Ochii ei, de un albastru ireal, dar și părul blond miere au cucerit oameni din toate colțurile lumii, ea având, la doar șase ani, fani din Germania, Costa Rica și chiar California.

      ”Fetița asta e cea mai frumoasă”, a comentat cineva, în timp ce altcineva a scris: ”Atât de drăguță, atât de dulce. Un adevărat înger!”

      Alina nu este primul model din Rusia care cucerește inimi de pe întreg mapamondul. În urmă cu doi ani, Anastasia Knayazeva devenea cunoscută pe rețelele sociale, mulți internauți fiind uimiți de frumusețea ei răvășitoare. Mai mult de atât, de-a lungul timpului, ea a avut contracte cu branduri celebre precum Monnalisa Kids, Yudashkin Kids și Gloria Jeans
      a1.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Cum copilul meu habar nu avea cum de ne-am oprit brusc, pe stradă, să vorbim cu un străin, ba chiar ne-am și pupat că nu ne-am mai văzut demult, eu am făcut introducerile.
      Apoi, încep amabilitățile:
      ”Ce faci? Câți ani ai? Ești la școală? Și îți place? În ce clasă ești? Îți place și ție vreo fată? Ce note ai la școală?” De parcă astea ar fi întrebări de pus imediat ce ai făcut cunoștință cu un om. Când cunoști o persoană nouă, după ce-i afli numele, să mă iertați, dar sunt convinsă că nu săriți direct cu ”Si câți ani ai? Și unde lucrezi? Și ce salariu ai? Ești combinat?”. La copii, ei bine, chestia asta nu se aplică. Atunci când cunoști un copil, nu contează, intri cu bocancii în viața lui. Din acest punct de vedere ei nu sunt oameni.
      Vizibil deranjat, fii-miu, într-un uriaș efort de diplomație după ce răspunsese la primele înterogări, a întrebat dacă chiar trebuie să răspundă. Cumva, mă întreba asta și pe mine, strângându-mă de mână, după destule întrebări.
      ”Aaa, păi e rușine!” a răspuns cunoștința și am rămas amândoi cu gurile strâmbe. M-am scuzat ”cât de cât elegant”, ca să zic așa, am mărturisit că rușinea nu e la el, ci în altă parte și am încheiat discuția de comun acord. Oricum ne grăbeam.
      E rușine... 
      Am venit spre casă cu acest refren care mi-a marcat și mie viața: E rușine!
      Ce e rușine? Cine decide ce e și ce nu e rușinos? Cine este acest judecător al rușinii care le dă câștig de cauză numai adulților? Am crescut în umbra rușinii, toată copilăria mea a fost luptă antirușine pe toate flancurile: să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu învăț, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu mă port frumos, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu spun poezii la comandă, să nu îi fac pe ai mei de rușine și punct.
      Nu mai pot cu rușinea, dragilor!
      Am crezut, în naivitatea mea, că generația asta nouă de părinți va face tot posibilul să scape de metehnele care ne-au ciomăgit personalitatea.Ei bine, văd acum, la părinți din generația mea, că folosesc în continuare acest instrument al rușinii. Au transformat-o într-o unealtă de parenting și o folosesc cu orice ocazie:
      Are copilul un tantrum și s-ar arunca pe jos să plângă? 
      Ridică-te! E rușine!
      Vrea copilul să îi cumperi cel mai otrăvitor dulce de la cea mai bombă tarabă și începe să plângă?
      Termină! E rușine!
      E obosit și nu mai poate avea răbdare la coadă la plătit facturi?
      Încetează! E rușine!
      Te oprești de vorbă cu prietena ta pe stradă și copilul trage de tine că vrea acasă?
      Potolește-te! Nu ți-e rușine să mă întrerupi?
      Vrei să pleci mai repede din parc și copilul se opune?
      Ne facem de râs! E rușine să faci așa!
      Fetița ta de 2 ani, care habar nu are de sexualitate și alte chestii, își ridică fustița în parc?
      Rușine! E rușine! Aoleu! E grav! Nu mai fă așa! E rușinos!
      La cine e rușinea, de fapt? 
      Nu! Nu copiilor ar trebui să le fie rușine! Rușine ar trebui să ne fie nouă, oameni mari, că nu suntem capabili să gestionăm relația cu ei, nu suntem capabili să ne purtăm cu ei omenește și ne folosim de rușine. 
      eva.ro
  •