10 lucruri pe care copilul tau adolescent ar vrea sa le stii


    "Daca o mama doreste sa construiasca o relatie stransa cu copilul sau adolescent, ce i-ai spune sa faca?" Iata o intrebare pe care te provocam sa o adresezi adolescentului tau. Vei fi uimita de raspunsurile sale.

mama-copil-adolescent.jpg

Iata cateva lucruri pe care adolescentul tau ar vrea sa ti le spuna:

1. Fii cool

Retrage-te din peisaj atunci cand trebuie si implica-te totodata, ori de cate ori este nevoie. Abordeaza o tinuta clasica, eleganta si in acelasi timp la moda. Informeaza-te asupra celor mai recente tendinte in materie de moda.

Fii mereu o gazda ospitaliera cu prietenii adolescenti ai fiului, respectiv cu amicele fiicei tale - genul acela de gazda care are mereu grija ca musafirii sa nu ramana fara mancare.

2. Lasa conversatiile sa decurga natural

Oricat de mult ti-ai dori sa stii ce se mai intampla in viata copilului tau adolescent, nu forta conversatia prin intrebari repetate. Lasa dialogul sa decurga in mod natural, in timp ce luati cina impreuna, faceti cumparaturi sau mergeti cu masina.

Incearca totodata sa-ti petreci mai mult timp in compania copilului. Proximitatea are rolul sa favorizeze conversatia.

3. Nu fi ipocrita

Adolescentii miros ipocrizia de la o posta. Este extrem de important pentru un parinte sa recunoasca cand greseste si sa se scuze cu inima umila. De asemenea, este important sa discute despre propriile esecuri la momentul potrivit.

Daca fiul tau sau fiica ta te vad ca pe un om normal, cu defecte si calitati, dar care face eforturi sa devina mai bun, este mult mai probabil sa te respecte si sa vrea sa invete de la tine.

4. Scapa de tendinta de a microgestiona

Multi parinti de adolescenti cad prada obiceiului de a microgestiona lucrurile, mai ales cand copiii par sa o ia pe carari gresite. Una este sa supraveghezi si sa monitorizezi evolutia adolescentului, respectandu-i nevoia de intimitate si independenta, si alta este sa exerciti un control strict asupra copilului.

Este esential sa inveti sa ai incredere in propriul tau copil si sa il lasi sa ia propriile decizii. Acest lucru il face sa se simta respectat si iti va intari si tie convingerea ca este demn de incredere.

5. Nu-ti satisface nevoile emotionale prin copil

L-ai purtat in pantec timp de noua luni si i-ai oferit toata dragostea ta de cand a venit pe lume. Iti doresti, cum este si firesc, ca aceasta dragoste sa fie reciproca. Daca fortezi, insa, aceasta reciprocitate, copilul nu se va simti confortabil si se va indeparta de tine.

Nu cersi, asadar, dragostea copilului tau si nu-l tine legat de tine. Nevoile emotionale ale adultului pot fi intarite in multe feluri: in cadrul casniciei, a cuplului sau prin relatiile cu prietenii.

6. Comporta-te exact cum ti-ai dori sa se comporte nora ta

Baietii ajung deseori sa se casatoreasca cu femei care seamana cu mamele care i-au crescut. Daca iti pasa de fericirea conjugala a copiilor tai, canalizeaza-ti eforturile in directia evolutiei personale si dezvolta-ti acele trasaturi de caracter pe care ai vrea sa le aiba viitoarea mireasa a fiului tau.

Fii o persoana mai buna, atat cat poti tu sa fii.

7. Nu cicali

Cand vine vorba de schimbarea comportamentului, cele mai bune motivatii se regasesc in consecintele naturale ale lucrurilor. Discuta despre urmarile anumitor fapte si lasa-l pe adolesecent sa traga concluzii.

Doar asa ii arati cu adevarat ca il respecti si ai incredere in abilitatea lui de a face alegeri bune. In timp, adolescentul va invata sa-si asume responsabilitatea pentru propriile fapte.

8. Traieste-ti viata

Chiar daca esti mama, viata ta nu trebuie sa se invarta exclusiv in jurul copiilor. E ca si cand n-ai fi capabila sa ai o viata proprie, ceea ce duce inevitabil la pierderea respectului acestora. Cand interesele tale sunt independente de cele ale copiilor tai, aflati la varsta adolescentei, exista mai multe sanse sa construiesti o relatie sanatoasa cu ei.

Totodata, modelul tau de viata ii va inspira sa fie mai independenti, mai pasionati si mai hotarati.

9. Cere-i opinia

Adolescentii au nevoie sa li se confirme ca sunt si ei importanti. Ei vor sa auda ca parerea lor conteaza. Intreaba-ti, asadar, copilul, ce crede despre cutare lucru si fii gata sa-l asculti pana la capat.

10. Fii pregatita sa ii dai sfaturi

Adolescentii sunt framantati de tot felul de intrebari: despre Dumnezeu, despre societatea in care traiesc, despre universul infinit. Si cand copilul tau iti adreseaza o intrebare, ar fi bine sa stii sa-i raspunzi. Studiaza, asadar, daca vrei sa te ridici la nivelul conversatiei si sa faci impresie buna.

copilul.ro





Comentarii


Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Ai lipit un conținut cu formatare.   Elimină formatare

  Only 75 emoticons maximum are allowed.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor


  • Conținut similar

    • De Calandrella

      Totul se intampla intr-un mod atat de alert, din momentul in care micuta mogaldeata intra in viata ta, incat nici nu mai ai timp sa te opresti si sa te intrebi: “acum ce fac”?
      O multime de lucruri le faci pentru prima oara, le simti pentru prima oara, le experimentezi pentru prina oara in viata ta.
      O avalansa de emotii, de bucurii, de situatii extenuante, toate, toate intra in viata ta, fara sa te intrebe daca esti pregatita, sau sa te anunte dinainte…
      Se spune ca a fi mama este una dintre cele mai importante “scoli” de dezvoltare personala. Si tind sa cred ca asa este.
      De cand am devenit mama, am invatat o multime de lucruri noi, lucruri la care inainte nici nu ma gandeam, sau nu le dadeam atentie.
      Iata in continuare o lista cu ce am invatat de cand sunt mama:
      Am invatat ca, in ciuda oboselii, stressului din primele luni, este important sa ne bucuram de bebelusii nostri, sa fim prezenti in acele prime luni, sa imprimam fiecare moment petrecut cu bebelusii, caci acea perioada este cea mai scurta, va trece foarte repede, si ne vom trezi la un moment dat ca micutele mogaldete pe care le puteam lasa linistite in mijlocul patului caci stiam ca tot acolo le vom gasi, nemiscate, deja au inceput sa alerge prin casa si ne intrebam cand a trecut atat de repede timpul.
      Primele luni sunt foarte solicitante si ne dorim doar sa putem dormi. Insa este important sa pretuim fiecare moment pe care il petrecem cu bebelusul in brate, il hranim, il privim cum doarme. Acele moment sunt de nepretuit, iar perioada cand ei sunt atat de mici este foarte scurta.
      Am invatat sa cer ajutor ori de cate ori este posibil, de la oricine din familie, sau dintre prieteni. La inceput credeam ca este responsabilitatea mea sa fac tot ce faceam si inainte, iar in plus sa ma dedic si 100% bebelusului. Foarte repede am ajuns la epuizare si mi-am dat seama ca acesta nu este un mod sanatos de functionare.
      Asa ca, am cerut ajutor. Mamei, sa stea cu fata 2-3 ore pe zi, sa o scoata in parc, sau sa se joace cu ea, pentru ca eu sa ma pot odihni. Sotului, sa stea cu ea, in timp ce eu gatesc, bag rufele la spalat, sau fac curatenie prin casa. Soacrei, sa ma ajute cu treburile prin casa, sau sa stea cu bebelina in timp ce eu scriu sau lucrez la blogul meu. Tot soacra este cea care sta cu bebelina, cand eu cu sotul dorim sa petrecem o seara speciala in doi 
      Am mai invatat sa nu mai fiu atat de exigenta cu mine insami si sa ma iubesc si accept asa imperfecta cum sunt. Da, noi femeile ne dorim sa fim Super-Femei, sa fim si mame perfecte si sotii senzuale si bucatarese desavarsite, casa sa fie luna mereu sis a mai fim si femei de cariera de succes.
      Nu este imposibil sa imbinam toate aceste roluri, insa este important sa invatam sa prioritizam. Nu le vom poate face pe toate perfect mereu, asa ca, e ok daca intr-o zi nu am reusit sa spal vasele sau sa strang rufele de pe sarma. Atata timp cat copilul este sanatos, fericit, bine hranit si se simte iubit, iar sotul este de asemenea hranit, apreciat, iubit, restul lucrurilor mai pot astepta.
      Asadar, am invata sa ma bucur de o seara frumoasa in 3, fara sa ma simt vinovata ca nu am reusit sa postez un nou articol pe blog (e si maine o zi), sau ca nu am lasat bucataria intr-o ordine desavarsita.
      Am invatat sa imbratisez schimbarea! Viata mea nu mai este ca inainte, corpul meu nu mai e ca inainte, casnicia mea s-a schimbat, eu, ca persoana m-am schimbat. Lucrez intr-un mod diferit, prioritizez intr-un mod diferit, imi canalizez energia intr-un mod total diferit. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu schimbarea, mai ales pentru ca imi iubeam viata dinainte si ceea ce eram inainte, insa odata ce am imbratisat schimbarea si m-am obisnuit cu noua viata, cu noua eu, am inceput sa ma simt cu adevarat implinita, fericita, binecuvantata. Iar toate aceste schimbari s-au datorat micii mogaldeti cu ochii mari si curiosi, care m-a determinat sa devin o noua versiune a mea, una imbunatatita, una mai puternica si mai determinata.
      Cum sa nu iubesc schimbarea? 
      Am invatat sa-mi ascult instinctul. Indiferent cat de multe materiale despre parenting,citesti sau la cat de multe cursuri participi, sau cat de multe sfaturi vei primi, in cele din urma, se va dovedi ca instinctul tau este cel mai bun profesor. Nimeni nu poate sa-mi cunoasca bebelusul mai bine decat mine, asa ca instinctual am stiut ce sa fac cam in majoritatea situatiilor.
      Da, am fost si situatii cand m-am simtit coplesita, insa si atunci instinctul a intrat in actiune si mi-a strigat “cere ajutor!”… Si asa am facut.
      Am invatat ca a fi mama nu anuleaza faptul ca sunt in primul rand femeie. Pot fi si mama si femeie in acelasi timp. Poti fi cocheta, aranjata, pot avea succes in cariera, chiar daca am un bebelus caruia trebuie sa ii port de grija tot timpul.
      Este trist ca unele femei uita de ele, in momentul cand devin mame. M-am intrebat, cum pot sa am grija de copilul meu, sa-i ofer ce e mai bun, daca eu nu am grija de mine, in primul rand? Ce exemplu va vedea fetita mea in mine, cand va mai creste?
      Vreau ca fetita mea sa poata spuna: “ cand voi creste mare, vreau sa fiu ca mama – frumoasa, desteapta, de succes, fericita”. Asadar, daca eu ma ocup de mine, ca femeie cred ca este cel mai bun exemplu pe care il pot oferi fetitei mele pentru cand va creste mare.
      Am invatat ca pot lucra in continuare de acasa, chiar daca am un bebelus care gangureste langa mine. La inceput mi-a fost greu sa ma pot concentra sa scriu cu bebelina prin preajma. Eram obisnuita sa lucrez in liniste completa, fara nici o distractie in jur.
      Acum m-am obisnuit sa lucrez, chiar daca nu am liniste completa si se intampla sa fiu intrerupta pe parcurs.
      Chiar si acest articol l-am scris cu intreruperi (noroc ca nu am uitat ideile pe care doream sa le scriu  )… Oh, si sa nu uit… Am invatat si sa lucrez cu bebelina in brate. Chiar acum, in timp ce scriu, maimutica este bine asejata in bratele mele 
      Cele de mai sus sunt doar o parte dintre lucrurile pe care le-am invatat de cand sunt mama.
      Tu ce ai invatat de cand ai devenit mama?
      femeieimplinita.com
    • De Calandrella

      Asa incepe de obicei un fenomen care poate deveni, in timp, o problema reala in comunicarea copii-parinti si in educatie.
      Psihologul rus Marina Bebik spune ca, atunci cand parintii isi aduc copiii scolari la cabinet spunand ca acesta nu este interesat de nimic, nimic nu il pasioneaza si ca vrea doar sa priveasca televizorul si sa se joace pe calculator, ea incearca sa afle cum obisnuia copilul sa-si petreaca timpul inainte de a merge la scoala. Si atunci afla ca, inainte sa mearga la scoala, copilul cerea mereu ca parintii sa se joace cu el, insa acestia nu aveau timp.
      – Noi, cand eram copii, nu le ceream parintilor sa se joace cu noi, ci ne jucam in fata blocului. Acum, insa, nu poti lasa copilul singur afara, acum copiii ies impreuna cu parintii. Ma jucam cu el cand era mic, pentru ca trebuia, insa ma plictiseam. Cat pot sa rezist sa ma joc cu masinutele? Tatal o face cu placere, insa el nu avea timp aproape deloc. Iar mie nu-mi place. Am incercat sa-i spun baiatului sa construiasca o casuta si sa puna acolo jucariile de plus, insa el nu a apreciat ideea. Iar acum, cu atat mai mult, este deja in clasa a 2-a. Macar daca ar invata mai bine… dar el tot incearca sa se joace. E adevarat, acum nu mai vrea sa se joace cu mine.
      Intervine apoi fiul ei:
      – De ce sa o mai rog? Oricum stiu ca voi auzi ca ea nu are timp. Si oricum, mamei nu ii este interesant cu mine.
      Apoi psihologul i-a oferit baiatului jucarii, pietre colorate, materiale artistice, scoici etc. In 10 minute, copilul a construit ceva din scoici si pietre.
      – Acesta este orasul in care imi doresc sa traiesc. Visez la el deseori.
      – Ce e special la acest oras?
      – Totul este ca de obicei, in afara faptului ca nu sunt scoli, asa cum sunt la noi. Copiii se joaca mult, se plimba mult, comunica.
      – Vedeti? Ar face orice numai sa nu invete!, sari mama.
      – Dar copiii invata?
      – Ei aleg sa invete ce ii intereseaza, invata si apoi merg la scoala, insa nu chiar in fiecare zi, ci atunci cand sunt pregatiti. Si atunci primesc urmatoarea tema de la profesor. Doar ca temele sunt interesante si de aceea vrei sa le faci mai repede. Pentru a o primi pe urmatoarea.
      – Dar asemenea fantezii nu sunt daunatoare?, intreba speriata mama baiatului.
      Atunci, psihologul i-a propus femeii sa construiasca si ea din materialele disponibile un oras de vis. Mamei i-a placut ideea si a construit orasul ei. Apoi a spus ca in orasul ei de vis sunt scoli, accentuand ca acolo copiii merg in fiecare zi si vor sa invete. Iar parintii au un program care le permite sa aiba zilnic mai mult timp de relaxare cu copiii. In acel moment, fiul ei a privit-o mirat:
      – Si tie ti-ar fi interesant sa te joci cu mine?
      – Daca as lucra mai putin si daca ar trebui sa ma ocup mai putin de treburile casnice, sigur ca da.

      Cei doi au plecat din cabinetul specialistului cu o tema pe acasa: sa construiasca acasa toti trei (si tatal) cate un oras de vis, sa le faca poze pe care sa le aduca la sedinta urmatoare.
      Peste o saptamana, s-au prezentat la psiholog toti trei.
      Mama a spus cu suprindere ca, in weekend, fiul ei si-a indeplinit sarcinile casnice fara sa fie nevoie sa-i reaminteasca vreunul dintre parinti si ca a ajutat-o sa-si termine mai repede treburile ca sa aiba timp sa se joace cu el. Le-a placut sa-si construiasca orasele si au observat ca cele trei orase au multe elemente comune, dar au si cate ceva care le deosebeste.
      La cea de-a doua intalnire, familia s-a jucat cu mingea aruncand si lovind diferit mingea. Parintii si-au amintit de jocurile copilariei. Dupa aceasta sedinta, un joc de cuvinte a fost transpus pentru cuvintele din limba engleza, rezolvand astfel problema invatarii vocabularului in limba straina. Peste ceva timp, tatal a observat ca fiul sau petrece mai putin timp in fata calculatorului si ca se concentreaza mai usor la teme, stiind ca invatatura poate fi interesanta.
      De ce este atat de important jocul in dezvoltarea copilului 

      S-au scris si s-au spus foarte multe despre importanta jocului in dezvoltarea copilului. Numerosi parinti stiu ca este important ca micutul sa se joace nu doar pana incepe scoala, ci si in anii de scoala. Chiar daca jocurile se schimba, temele raman constante: cunoasterea lumii, antrenarea diferitor roluri sociale, abilitatea de a manui obiectele, dezvoltarea abilitatilor de comunicare, observarea si intelegerea lumii inconjuratoarea, atentia la detalii etc.
      In acest context, parintii trebuie sa stie si sa inteleaga de ce este atat de important sa se joace cu copiii. Practic, atunci cand parintii se joaca cu copiii, ei comunica, intre ei se creeaza legaturi puternice si ajung sa se inteleaga unii pe ceilalti. Iar copiii au ocazia sa descopere ca si parintii lor sunt oameni si ca impreuna cu ei poate fi interesant. Ei vad o alta latura a parintilor lor, nu doar pe cea de „fiinte pentru care conteaza un singur lucru: ti-ai facut temele pe acasa sau daca ai aruncat gunoiul”, dupa cum a spus un baietel de 11 ani, care a incetat sa-si mai faca temele si sa-si indeplineasca sarcinile casnice in semn de protest.
      In timpul jocului, parintele poate intelege ce se petrece de fapt cu copilul sau. Pentru asta, parintii trebuie sa invete sa observe jocul copilului, sa fie alaturi fara sa intervina. Este ca un ritual simbolic si e important ca acesta sa nu fie intrerupt. De exemplu, in timpul jocului copilului, poate aparea un pericol. Mama incearca sa propuna o rezolvare pasnica, sa schimbe jocul. In acest caz, insa, copilul pierde o ocazie de a-si masura puterile si de a gasi propria solutie la o situatie dificila.
      Prin intermediul jocurilor, parintii le pot transmite copiilor propriile valori si propria viziune despre viata, facand acest lucru intr-un mod natural, artistic, care nu va genera proteste din partea copilului.
      De asemenea, in cadrul jocurilor, deseori se rezolva probleme complicate. Pentru copil jocul este o modalitate de a invata sa rezolve problemele vietii. Si sustinerea parintilor este foarte importanta.
      In timpul unui joc al copilului cu parintele poate avea loc si o insanatosire psihologica. Jocul il ajuta si pe parinte, dar si pe copil sa scape de incordare, stres, emotii negative si sa invete noi abordari, noi calitati.
      Jucandu-se, copilul construieste lumi noi in care se simte stapan. El invata sa-si asume responsabilitatea pentru lucrurile pe care le face in viata reala. De ce are nevoie de parinti aici? Pentru ca, de obicei, avem nevoie de o privire din afara.
      Parintii care isi dau voie sa se joace sincer si implicat cu copiii gasesc in aceasta activitate o sursa de energie. Iar fiii si fiicele lor invata pentru tot restul vietii lor ca este usor sa comunici cu copiii, ca aceasta comunicare este o sursa de energie si ca asigura buna intelegere si respectul dintre adulti si copii.
      centruldeparenting.ro
    • De Calandrella

      La fel de adevarat este însa faptul ca, de fiecare data când am fost nevoita sa le cunosc pe mamele oamenilor pe care i-am iubit, am avut un sentiment ciudat de nepotrivire totala. Am ajuns la un moment dat sa cred ca sta în firea lucrurilor sa fie astfel. Si am trait o buna bucata de timp cu ideea ca numai mie mi se întâmpla sa dau peste mame extrem de iubitoare, dispuse sa îsi apere puii de ferocitatea iluzorie a unei iubite prea posesive.
      De ceva timp încoace, tocmai când ma obisnuisem cu ipostaza de victima inocenta a unor mame obsedate de dragostea lor nevinovata pentru propriii fii, mi se confirma tot mai mult teoria ca aceasta dragoste exagerata, nu este altceva decât o obsesie stupida care, daca nu e controlata la timp poate sa produca dezastre.
      Întâmplare banala, relatata printre izbucniri nervoase – una dintre prietenele mele s-a mutat de curând împreuna cu iubitul ei, care pâna atunci locuise cu ai lui („ai lui” însemnând o mama îngrozitor de posesiva si un tata indiferent, coplesit de personalitatea autoritara a sotiei sale iubitoare). Trecând peste faptul ca relatia dintre prietena mea si mama iubitului ei nu a depasit niciodata stadiul amabilitatilor banale, de când s-a produs schimbarea majora, lucrurile au luat o întorsatura neplacuta. Iubitul prietenei mele este sunat în fiecare zi de mama lui, care îi solicita ajutorul pentru rezolvarea unor probleme care mai de care mai ingenioase. Îl suna sa îl cheme la masa, îl suna sa îl întrebe daca se simte bine, îl suna sa îl întrebe cum a fost la serviciu, îl suna… si când epuizeaza toate variantele ia o pauza de o zi, apoi îl suna din nou ca sa îi spuna cât de suparata este pentru ca lui nu îi mai pasa de ea. Prietena mea a ajuns în pragul disperarii. 

      Punctul culminant l-a trait într-una din zilele trecute, când s-a decis sa mearga cu iubitul ei vizita la ai lui. Insistenta mamei lui de a-i tine acolo, în ciuda faptului ca ei aveau si alte treburi a culminat cu o replica de genul: „Dar tu poti pleca draga, lasa-l sa mai stea la mamica lui!” M-a amuzat teribil felul în care a imitat-o prietena mea. „Auzi!!!…la mamica lui…” Mi-am dat seama însa ca, dincolo de partea amuzanta, asta este de fapt în mintea majoritatii „mamicilor” iubitilor nostri. Se încapatâneaza sa creada ca ele sunt singurele fiinte de pe lumea asta care îi pot face fericiti si refuza cu ostentatie ideea ca fericirea unui om nu depinde doar de dragostea materna.
      Ma gândesc cu groaza la ideea ca daca voi avea vreodata un baiat s-ar putea sa devin eu însami o „mamica” obsedata de iubirea pentru odorasul ei. Ma consolez însa cu gândul ca atâta timp cât voi avea în propria experienta suficiente exemple negative de mame care nu pot sa îsi învinga frustrarile si sa accepte ca fiii lor sunt oameni maturi, cu o viata proprie, independenta de a lor, voi reusi sa fac distinctia între dragostea materna si obsesie.
      egirl.ro
    • De Calandrella
      Fiind o perioada plina de schimbari fizice si mentale, adolescenta e o provocare din punct de vedere a relatiilor umane, atat pentru adolescent cat si pentru cei din jurul sau.
      Evident, relatiile parinti – copii, reprezinta fundamentul pe care adolescentii isi construiesc abilitatile lor de a relationa cu lumea.

      Parintii au un rol definitoriu in aceasta etapa si este vital ca ei sa inteleaga ca adolescentul nu mai este de fapt copil si prin actele sale de rebeliune isi cauta realmente o identitate proprie si o voce care sa-l reprezinte.
      In complexitatea relatiilor parinti-copii, de multe ori cele doua parti se percep gresit pentru ca nu inteleg corect nevoile fiecaruia.
      Prin prisma experientei de viata, este de datoria parintelui sa se manifeste ca o prezenta suportiva, care ghideaza, asculta, acorda libertate (in limitele educatiei pe care tanarul trebuie sa si-o insuseasca in procesul sau de formare) si nu sufoca personalitatea emergenta a adolescentului. Un lucru ce este in mod evident usor de admis, dar foarte dificil de pus in practica.
      Relatia parinte – copil va avea cu siguranta momente dificile, deoarece adolescentul va incerca sa suprime autoritatea parintelui si sa-si manifeste in cat mai multe moduri cu putina nevoia de independenta, de libertate, de a experimenta lucruri noi.
      Pentru parinte este greu sa tina lucrurile sub control fara a-si pierde autoritatea de parinte; o solutie de mijloc si un indiciu foarte buna poate fi dat tocmai de dinamica relatiilor de prietenie la adolescenti.

      Amicitiile pe care acestia le dezvolta, la fel ca si primele manifestari de dragoste, sunt efemere si schimbatoare, ca parte a insasi personalitatii lor schimbatoare.
      Parintele trebuie sa inteleaga ca aceste schimbari nu trebuie orientate in mod autoritar in vreun fel, ca lucrurile pe care le spune si le face adolescentul nu sunt actiunile unei personalitati mature si ca de cele mai multe ori este bine sa nu-ti mai iei in seama cu rigiditate si solemnitate indatoririle de parinte, ci cu flexibilitate, un dram de umor si optimism.
      Intrucat sistemul lor de valori nu este cristalizat si ceea ce prefera azi vor renega maine, adolescentii sunt incosecventi si in ceea ce priveste relatiile lor. Relatiile de prietenie la adolescenti se manifesta cu intensitate maxima, inconstanta, ruperea legaturilor la fel de brusc cum au inceput, o perioada de acumulare de experiente mai degraba decat de stabilire de contacte si prietenii de durata.

      Adolescentul va avea impresia ca se indragosteste in fiecare saptamana, isi va schimba idealurile, grupul de prieteni, va suferi si va deborda de energie de nenumarate ori pe parcursul acestei perioade. Cel care – dincolo de caracterul oarecum haotic si efemer al relatiilor de prietenie la adolescenti – poate sa ocupe locul prietenului stabil, metamorfozandu-se incet din autoritate tutelara in mentor, confident si factor de incredere, este in fapt parintele.
      Adolescentul are nevoie de un asemenea pol de prietenie, incredere si echilibru in valtoarea schimbarilor prin care trece, iar daca reuseste sa gestioneze acest rol multiplu, parintele va reusi sa duca relatia cu copilul sau la un nou nivel, de respect si sprijin reciproc, ce poate la fel de bine sa se manifeste mai apoi pentru intreaga viataю
      damaideparte.ro
    • De Calandrella

      Descopera cateva sfaturi care te vor ajuta sa iti fie mult mai usor in noul rol alert al vietii, ca sa iti faci timp si pentru tine. Nu uita ca o mama fericita inseamna si un copil fericit!
      Sfaturi pentru somn
      Bebelusii dorm mult, pana la 16 ore pe zi, pentru ca au nevoie de mult mai multa odihna decat adultii. Profita de orele in care cel mic doarme ca sa ai putina grija de tine si sa iti reincarci bateriile. Daca ai un copil linistit, care se odihneste bine pe timpul noptii si nu te trezeste din doua in doua ore, profita de acest lucru si odihneste-te si tu. Nu te trezi din somn doar ca sa verifici daca este bine.
      Ideal este, de asemenea, sa incerci sa il duci cat mai repede la culcare, astfel incat sa ai si tu timp pentru tine.
      O baie cu apa fierbinte, in care sa adaugi saruri sau sa folosesti spuma de baie cu arome calmante, te va relaxa. Incearca sa te tii de acest "ritual" macar o data pe saptamana si vei observa diferenta. Iti va fi mult mai bine, te va ajuta sa te linistesti dupa vacarmul unei zile petrecute printre scutece si plansete de copil.
      Tot pentru a avea parte de somn odihnitor, miscarea iti va face foarte bine. S-a demonstrat faptul ca exercitiile fizice elimina stresul si anxietatea. Nu trebuie sa iti faci abonament la sala, ci sa faci plimbari in ritm alert, sa urci scarile sau sa joci o partida de tenis cu o prietena. Toate sunt o adevarata binecuvantare! Alege sporturi usoare, care sa nu te epuizeze!
      Sfaturi pentru alimentatie
      Orice mama isi face griji in legatura cu alimentatia micutului sau, mai ales dupa ce incepe perioada de diversificare. Este important sa ramai calma si sa nu compari copilul cu alti bebelusi de varsta sa. Nu te panica daca micutul refuza sa manance, decat daca se intampla ca starea lui sa fie insotita si de alte simptome, precum febra, varsaturi sau frisoane. In rest, orice copil va manca atunci cand ii este foame.
      Sfaturi pentru relaxare
      Pentru o proaspata mamica relaxarea pare a fi doar un cuvant din dictionar, departe de a i se intampla in realitate, insa nu este deloc asa. Daca te simti coplesita de toate sarcinile pe care le ai, indrazneste sa ceri ajutorul celor din jur. Ia-ti cel putin doua ore pentru tine in care sa dormi, sa te uiti la un film sau, pur si simplu, sa faci o baie fierbinte.
      Proaspetele mamici au, de asemenea, obiceiul de a se ingrijora in avans in legatura cu orice lucru i s-ar putea intampla copilului. Aceasta atitudine nu aduce decat anxietate si stres si ii face rau si copilului, pentru ca va deveni agitat.
      Daca ai devenit mamica, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti total la viata de dinainte de nastere. Dupa primele doua-trei luni petrecute cu bebelusul, te poti gandi sa iesi la o cafea cu o prietena. Este suficient chiar si o jumatate de ora petrecuta in compania unei prietene ca sa iti incarci bateriile si sa uiti de grijile cotidiene. O portie de ras sau o barfa alaturi de o amica reprezinta o adevarata terapie pentru suflet.
      Pe masura ce copilul creste, ii poti citi cate o pagina dintr-o carte de povesti in fiecare zi sau seara, inainte de culcare. Chiar daca rezultatele nu sunt vizibile pe moment, cititul il ajuta pe copil sa isi dezvolte imaginatia si creativitatea. 
      Incurajeaza-ti partenerul sa aiba si el grija de bebelus, nu lua toate sarcinile legate de copil asupra ta. Si tatal trebuie sa fie la fel de implicat in cresterea copilului.
      Nu iti face tot timpul griji in legatura cu orele de culcare ale copilului, nu face liste peste liste gandindu-te ce trebuie sa mai cumperi pentru copil, pentru ca nu faci decat sa iti incarci mintea si sa devii anxioasa, in loc sa petreci timp frumos alaturi de copilul tau. Traieste clipa si nu mai planui orice lucru in avans, pentru ca poate deveni extrem de obositor.
      O mama relaxata este o mama care isi ia masuri din timp in cazul in care copilul se va imbolnavi. Ce presupune acest lucru? Sa ai un dulapior cu medicamente de ajutor in caz ca micutul face febra, medicamente contra indigestiei sau pentru o raceala. Acest sfat este valabil si in concediu.
      Stim ca poate fi destul de greu sa zambesti cand trebuie sa ai grija de un bebelus, insa trebuie sa stii ca rasul este o adevarata terapie, care alunga stresul si grijile. Si cum bebelusii invata imitand gesturile parintilor, gandeste-te ca vazandu-te zambind, va incerca si el sa faca acest lucru.
      Un alt sfat pretios este sa nu renunti la pasiunile tale, chiar daca nu mai dispui de timpul pe care il aveai inainte. Iti poate fi destul de greu, mai ales daca mai ai un copil, insa nu imposibil. Poti, de asemenea, sa gasesti noi pasiuni, care sa nu necesite mult timp.
      Odata ce iti gasesti un ritm, trebuie sa ramai constanta si sa te tii de tot ceea ce ai inceput. Zicala "nu lasa pe maine ce poti face azi" se potriveste foarte bine proaspetelor mamici, pentru ca timpul este extrem de pretios pentru ele.
      Cultiva in fiecare zi calmul, nu te enerva din orice nimic care se intampla, priveste totul cu mai mult umor si cu mai multa relaxare. Limiteaza, cat de mult poti, sursele de zgomot din casa, nu lasa televizorul la un volum ridicat, pentru ca iti poate crea o stare de neliniste.
      Cand te simti coplesita, gandeste-te ca tu esti singura care poate controla situatia. Alege sa ramai calma, respirand adanc si nu ridica tonul. Daca simti ca nu mai poti, cel mai bine este sa iesi din camera, sa nu faci in niciun caz o criza de nervi in fata copilului. Vei regreta si tu, iar lui ii vei induce o stare de anxietate.
      copilul.ro
       
  •