10 lucruri pe care copilul tau adolescent ar vrea sa le stii


    "Daca o mama doreste sa construiasca o relatie stransa cu copilul sau adolescent, ce i-ai spune sa faca?" Iata o intrebare pe care te provocam sa o adresezi adolescentului tau. Vei fi uimita de raspunsurile sale.

mama-copil-adolescent.jpg

Iata cateva lucruri pe care adolescentul tau ar vrea sa ti le spuna:

1. Fii cool

Retrage-te din peisaj atunci cand trebuie si implica-te totodata, ori de cate ori este nevoie. Abordeaza o tinuta clasica, eleganta si in acelasi timp la moda. Informeaza-te asupra celor mai recente tendinte in materie de moda.

Fii mereu o gazda ospitaliera cu prietenii adolescenti ai fiului, respectiv cu amicele fiicei tale - genul acela de gazda care are mereu grija ca musafirii sa nu ramana fara mancare.

2. Lasa conversatiile sa decurga natural

Oricat de mult ti-ai dori sa stii ce se mai intampla in viata copilului tau adolescent, nu forta conversatia prin intrebari repetate. Lasa dialogul sa decurga in mod natural, in timp ce luati cina impreuna, faceti cumparaturi sau mergeti cu masina.

Incearca totodata sa-ti petreci mai mult timp in compania copilului. Proximitatea are rolul sa favorizeze conversatia.

3. Nu fi ipocrita

Adolescentii miros ipocrizia de la o posta. Este extrem de important pentru un parinte sa recunoasca cand greseste si sa se scuze cu inima umila. De asemenea, este important sa discute despre propriile esecuri la momentul potrivit.

Daca fiul tau sau fiica ta te vad ca pe un om normal, cu defecte si calitati, dar care face eforturi sa devina mai bun, este mult mai probabil sa te respecte si sa vrea sa invete de la tine.

4. Scapa de tendinta de a microgestiona

Multi parinti de adolescenti cad prada obiceiului de a microgestiona lucrurile, mai ales cand copiii par sa o ia pe carari gresite. Una este sa supraveghezi si sa monitorizezi evolutia adolescentului, respectandu-i nevoia de intimitate si independenta, si alta este sa exerciti un control strict asupra copilului.

Este esential sa inveti sa ai incredere in propriul tau copil si sa il lasi sa ia propriile decizii. Acest lucru il face sa se simta respectat si iti va intari si tie convingerea ca este demn de incredere.

5. Nu-ti satisface nevoile emotionale prin copil

L-ai purtat in pantec timp de noua luni si i-ai oferit toata dragostea ta de cand a venit pe lume. Iti doresti, cum este si firesc, ca aceasta dragoste sa fie reciproca. Daca fortezi, insa, aceasta reciprocitate, copilul nu se va simti confortabil si se va indeparta de tine.

Nu cersi, asadar, dragostea copilului tau si nu-l tine legat de tine. Nevoile emotionale ale adultului pot fi intarite in multe feluri: in cadrul casniciei, a cuplului sau prin relatiile cu prietenii.

6. Comporta-te exact cum ti-ai dori sa se comporte nora ta

Baietii ajung deseori sa se casatoreasca cu femei care seamana cu mamele care i-au crescut. Daca iti pasa de fericirea conjugala a copiilor tai, canalizeaza-ti eforturile in directia evolutiei personale si dezvolta-ti acele trasaturi de caracter pe care ai vrea sa le aiba viitoarea mireasa a fiului tau.

Fii o persoana mai buna, atat cat poti tu sa fii.

7. Nu cicali

Cand vine vorba de schimbarea comportamentului, cele mai bune motivatii se regasesc in consecintele naturale ale lucrurilor. Discuta despre urmarile anumitor fapte si lasa-l pe adolesecent sa traga concluzii.

Doar asa ii arati cu adevarat ca il respecti si ai incredere in abilitatea lui de a face alegeri bune. In timp, adolescentul va invata sa-si asume responsabilitatea pentru propriile fapte.

8. Traieste-ti viata

Chiar daca esti mama, viata ta nu trebuie sa se invarta exclusiv in jurul copiilor. E ca si cand n-ai fi capabila sa ai o viata proprie, ceea ce duce inevitabil la pierderea respectului acestora. Cand interesele tale sunt independente de cele ale copiilor tai, aflati la varsta adolescentei, exista mai multe sanse sa construiesti o relatie sanatoasa cu ei.

Totodata, modelul tau de viata ii va inspira sa fie mai independenti, mai pasionati si mai hotarati.

9. Cere-i opinia

Adolescentii au nevoie sa li se confirme ca sunt si ei importanti. Ei vor sa auda ca parerea lor conteaza. Intreaba-ti, asadar, copilul, ce crede despre cutare lucru si fii gata sa-l asculti pana la capat.

10. Fii pregatita sa ii dai sfaturi

Adolescentii sunt framantati de tot felul de intrebari: despre Dumnezeu, despre societatea in care traiesc, despre universul infinit. Si cand copilul tau iti adreseaza o intrebare, ar fi bine sa stii sa-i raspunzi. Studiaza, asadar, daca vrei sa te ridici la nivelul conversatiei si sa faci impresie buna.

copilul.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • De Calandrella

      Este din nou tarziu si ajung grabita la mama de unde trebuie sa o iau pe Maria mea de 5 ani si sa traversez Bucurestiul pana acasa, sa ne incadram intr-un timp de bun simt ca sa ii fac baita, sa citimpovesti (nelipsite zilnic inca de cand avea 3 luni), apoi sa o culcam.
      Nu reusim niciodata ca acest program de seara sa se incheie mai devreme de ora 23.30, chiar 00:00, oricat ma straduiesc, ma agit, ma necajesc, ma blamez ca nici azi nu am avut cum sa plec ceva mai devreme, oricat as fi vrut.
      In graba, in mare graba, abia reusesc sa imi salut parintii, sa verific ca totul e ok cu ei: tata te mai doare piciorul?, mama ai fost la dentist azi? dar cu radiografia aceea cum este?. Si tot asa.
      Ma simt vinovata – si astazi – ca nu am timp nici sa iau loc un pic, este deja prea tarziu si avem de ajuns aproape in cealalta parte a orasului. Stiti si voi la fel de bine ca si mine aceste trairi… Stiu ca vinovatia sau rusinea nu ajuta pe nimeni cu nimic, dar ce sa fac… asta simt in toata fiinta mea. Tare as vrea sa stea altfel lucrurile, insa acesta e un vis prea indepartat…
      In drum spre casa, in timp ce gandesc toate acestea cu ochii in lacrimi la volan, copila ma intreaba: “Mami, pe mine de ce nu ma duce transportulgradinitei direct acasa, ca pe alti copii, si eu sunt singura care mai sta catevaore la bunici pana vii tu sa ma iei?”. Nu apuc sa raspund. In acest timp sunatelefonul…de ce nu ma mir. Tot o problema de serviciu.
      Responsabilitatileard, lucrurile chiar trebuie rezolvate si eu duc in spate o parte dintre ele, pur si simplu sunt anumite locuri de munca unde nu ai cum inchide telefonul pana a doua zi, lucrurile sunt la foc continuu. Ii soptesc fetitei care tot incearca sa imi atraga atentia … “Maria, mai incet, vorbesc la telefon, stii ca nu e politicos sa vorbesti tare”.
      Ajungem acasa, reusesc sa schitez o conversatie cu sotul meu; subiectele pe care vrem sa le atingem sunt asa de multe si desigur ca nu e timp pentruele. Trebuie pregatita o cina in graba ca sa ma incadrez in timp, doar doar reusesc sa culc copilul macar azi la o ora mai decenta, ca sa fie odihnita a doua zi, ca asa am citit un articol intr-o revista buna de crestere copii, ca cei mici au nevoie de minim noua ore de somn pe noapte.
      In acest timp, Maria ma striga. “Mai incolo, Maria, te rog, incerc sa vorbesc cu tati.” Dupa trei incercari esuate, copilul de cinci ani vine la mine la bucatarie, imi ia mainile in mainile ei, isi pune manutele pe obrajii mei si ma priveste fix in ochi. Si imi spune : “Mami, ai ochi asa de frumosi. Hai sa teinvat sa asculti cu ei. Eu si asa te ascult pe tine, mami, cand imi vorbesti, cu ochii. Asa ajung mai repede la inima vorbele. Fa-ti timp, mami, sa ma asculti macar cu ochii”. Apoi a plecat, tarandu-si soricelul de plus dupa ea.
      Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Din nou. A cata oara. Lacrimi de vinovatie, de durere, de neputinta. Nu asta este ceea ce am visat pentru relatia dintre mine si copilul meu, desi tot ce fac acum ca munca si realizari gandesc ca tot pentru ea fac… sa aiba o copilarie plina cu de toate, un viitor oarecum asigurat… cred eu.
      Insa intr-o clipa am inteles ca oricate fapte facem pentru cei mici, oricate cadouri le oferim, ei simt ca sunt importanti pentru noi daca reusim saintram in lumea lor cu adevarat si sa le acordam acel strop de timp de calitate dupa care jinduiesc toata ziua, cu alte cuvinte iubire.
      De multe ori este imposibil sa iti schimbi intregul destin profesional ca sa aimai mult timp de petrecut cu copilul.
      Dar ceva putem sa facem cu siguranta pentru ei: cand suntem cu ei, sa fim acolo cu adevarat, cu toata fiinta noastra si sa ii ascultam cu ochii si cu inima. Si astfel sa le mangaiem si hranim sufletele.
      sfatulparintilor.ro
    • De Calandrella

      Dormisem mai mult. Din nou. Iar acum eram in intarziere pentru a duce la timp copiii la scoala. Sotul meu plecase dis-de-dimineata pentru o intalnire matinala la locul de munca, iar eu trebuia sa-i scot pe usa, in doar 15 minute, pe cei trei copii mici plus burta gigantica de gravida. O misiune imposibila chiar si pentru Tom Cruise.
      Am intrat val-vartej in dormitorul fiicei mele si am gasit patul gol. Eram sigura ca se strecurase in living pentru a se uita la desene animate. "Ah, sigur, poate sa se trezeasca mai devreme ca sa se uite la desene, dar nu si ca sa se imbrace", m-am gandit eu, in timp ce coboram scarile nervoasa.
      "Ada!", am urlat la ea: "Vino aici chiar acum si imbraca-te pentru scoala! Suntem in mare intarziere!"
      Apoi am continuat sa ma agit prin casa. Am bagat viteza pentru a-i trezi, imbraca si pentru a ma lupta cu ceilalti doi copii. Apoi mi-am aruncat corpul intr-o imbracaminte la nimereala. Zece minute mai tarziu, mi-am dat seama ca fiica mea nu venise inca sus. Dintr-o data, furioasa, in acea maniera in care se infurie mamele care incearca sa scoata cat mai repede copiii pe usa, am coborat scarile si am tipat la fiica mea. Am gasit-o in birou, inca in pijamale si cu parul ciufulit. M-am grabit sa o trag pe scari. "Ce faci, Ada ?! Vom ajunge foarte tarziu, tocmai pentru ca nu m-ai ascultat! Ti-am spus acum zece minute sa vii sus sa te imbraci!", am tipat la ea.
      Ma voi opri aici si va voi lasa pe voi sa incercati sa va imaginati cat de mare a fost valul de auto-indignare care mi-a umplut fiinta in momentul in care mi-am dat seama ce facea ea de fapt. Desigur, puteti ghici ce facea pentru ca aveti un suflet bun, spre deosebire de al meu, care se pare ca este facut din gheata.
      Da. Ea s-a ascuns jos pentru a face o felicitare de ziua mea si a incercat cu frenezie sa faca acest lucru ca sa-mi faca o surpriza.
      As vrea sa va spun ca m-am oprit imediat, ca m-am dus la fiica mea sa-i dau o imbratisare iubitoare si ca am avut un moment de legatura, dar asta nu s-a intamplat.
      Ceea ce s-a intamplat in fapt a fost ca, desi ma simteam groaznic si vinovata de toata intamplarea, am incercat sa-mi justific izbucnirea prin faptul ca eram in continuare in mare intarziere si ca ea nu m-a ascultat.
      In timp ce urca scarile spre camera ei, morocanoasa, i-am spus taciturn "multumesc, este foarte dragut din partea ta". Sa spunem ca atmosfera din masina, pana la scoala, a fost foarte incordata.
      Abia dupa ce a intrat la ore m-au lovit remuscarile. Si m-au lovit tare. La fel de repede cum a aparut, nervozitatea mea a si disparut, lasandu-mi un gol in stomac si un regret atat de amar ca-i puteam simti gustul.
      Stateam pe trotuarul din fata scolii si am inceput brusc sa tremur. Simteam ca nu mai pot sa stau in picioare.
      Imi doream cu atata ardoare sa fi putut da timpul inapoi in acea dimineata si sa nu ma fi enervat pentru cateva minute de intarziere. Caci ce este o intarziere in comparatie cu inima franta a unui copil? Care este scopul existentei noastre, daca nu acele mici momente de iubire? Ce naiba a fost in neregula cu mine?!
      Stiam ca am dat-o rau in bara - mi s-a parut unul dintre acele momente cruciale din cariera mea de parinte, unul dintre acele momente care ar ramane pentru totdeauna in memoria fiicei mele. Genul acela de experienta care o poate face pe fiica mea, intr-o zi, sa spuna cu tristete de pe canapeaua unui terapeut: "Daca mama mea m-ar fi iubit in acea zi...".
      Asa ca, fara sa ma mai gandesc la asta, m-am intors pe calcaie si m-am indreptat ferm spre scoala. Incercam sa nu par agitata in timp ce ii explicam secretarului scolii ca aveam nevoie sa vorbesc cu fiica mea. M-am dus pe hol si am batut timid la usa salii de clasa. Inima mea a tresarit cand am vazut-o atat de mica si nevinovata in uniforma ei scolara. „As putea sa vorbesc doar cu Ada?”, i-am spus nu foarte convingator profesorului ei. Profesorul se indeparta si Ada se indrepta spre hol cu o privire curioasa in ochi. Respirand adanc, am ingenuncheat si am luat mainile ei mici in ale mele.
      "Ada, vreau doar sa-ti spun cat de rau imi pare pentru ca am fost atat de rea si ursuza in dimineata asta. Ai muncit atat de mult la felicitarea pentru ziua mea si acesta a fost cel mai dragut si mai frumos lucru pe care l-a facut cineva vreodata pentru mine. Am fost intr-o dispozitie proasta si mi-am varsat nervii pe tine, iar asta nu a fost corect. Imi pare nespus de rau. A trebuit sa ma intorc la scoala ca sa-ti spun cat de mult te iubesc. Poti sa ma ierti?"
      Fiica mea a dat din cap si si-a infasurat bratele in jurul gatului meu. Am strans-o tare in brate, lacrimile imi alunecau in parul ei. Cand a inceput sa-mi curga nasul, amandoua am izbucnit in ras. Apoi ochii Adei s-au intors agitati spre usa clasei.
      "Du-te inapoi in clasa, draga mea, e totul bine. Am vrut doar sa stii cat de mult te iubesc".
      In timp ce ea topaia fericita spre clasa, mi-am dat seama ca nu voi sti niciodata cu siguranta ce impact a avut aceasta dimineata asupra ei. Poate ca prejudiciul cauzat de greseala mea de parine a fost facut si poate ca nu-si va mai aminti niciodata cuvintele prin care am incercat sa repar lucrurile. La naiba, poate ca lucrurile nu vor mai fi niciodata in regula.
      Dar un lucru stiam sigur. Voi gresi din nou. In mod neintentionat, voi face o alta greseala ca parinte, pe care voi dori, mai mult decat orice pe lume, sa o pot lua inapoi. Probabil ca voi zdrobi inimile copiilor mei si imi voi pune la indoiala calitatea mea de mama. Dar data viitoare nu voi ezita sa spun "imi pare rau".
      copilul.ro
    • De Calandrella

      Daca in primele luni nu reusiti sa va tineti de rezolutii, atunci continuati sa incercati. Cercetatorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au demonstrat ca parintii pot influenta deprinderea perseverentei la bebelusi incepand din primele 15 luni ale celor mici. 


      Cum poate invata bebe? 



      Oamenii de stiinta au realizat un studiu care a aratat ca cei mici invata sa depuna efort pentru a rezolva anumite lucruri urmarindu-i pe adulti. Practic, bebelusii au vazut ca atunci cand te straduiesti sa obtii ceva, munca iti este rasplatita si nu trebuie sa te dai batut daca nu-ti iese ceva din prima. 

      Studiul a avut ca baza situatii in care anumiti bebelusi vedeau un adult care se straduia sa rezolve doua sarcini. In primul caz, adultul a rezolvat cele doua sarcini in 30 de secunde, foarte usor, in timp ce in al doilea caz, adultul a aratat ca depune mai mult efort. 



      Dupa aceea, bebelusilor li s-a dat o jucarie cu doua butoane. Cei care l-au urmarit pe adultul care a rezolvat totul foarte usor nu s-au preocupat sa porneasca jucaria muzicala si au cerut ajutor sau au aruncat jucaria. In schimb, bebelusii care au urmarit adultul care a aratat ca se straduieste au cautat butonul jucariei pana ce aceasta a inceput sa cante. 

      Kiley Hamlin, profesor asociat de psihologie la Universitatea din British Columbia, a descris studiul ca "o minunata demonstratie ca ceva ce am considerat mult timp critic pentru probabilitatea copiilor mai mari si a adultilor de a obtine succese in scoala si in viata - perseverenta in sarcina - poate fi influentata la sugari in prima jumatate a celui de-al doilea an." 

      Hamlin, care nu a fost implicat in studiu, a spus ca rezultatele arata un lucru important: “In primul rand, sugarii par sa invete ceva despre perseverenta in general, mai degraba decat despre cum sa rezolve mai bine sarcinile A sau B in mod specific.” 



      Astfel, studiul demonstreaza ca cei mici pot fi influentati de foarte devreme sa devina perseverenti, sa se straduiasca mai mult atunci cand vor sa obtina ceva, pentru ca munca le va fi rasplatita. In plus, oamenii de stiinta au descoperit ca micutii s-au straduit mai mult atunci cand adultii au facut contact vizual cu ei, au vorbit direct cu ei si le-au spus numele lor. 

      Cercetatorii nu au aflat insa cat dureaza efectul exemplului dat de catre parinti, insa sunt convinsi ca vor amplifica rezultatele pozitive pe care le obtin. 


      Ce ramane de facut 

      Desi exista o presiune asupra parintilor sa para ca fac toate lucrurile usor, ca sa nu se arate afectati in fata copiilor, studiul arata ca, dimpotriva, sa le aratam copiilor ca lucram din greu pentru a ne atinge obiectivele nu este deloc un lucru rau. 

      Asadar, pentru a influenta perseverenta si obiceiul de a depune efort din partea celor mici e nevoie si de putin efort si din partea noastra.
        mamicileiubesc.ro
    • De Calandrella

      Teoretic, părinților de astăzi nu le lipsește nimic. Se pot duce la orice oră din zi și din noapte, în orice moment al anului să cumpere toate cele necesare pentru casă, pentru familie și copii.
      Accesul la informație este în mod evident mult mai mare. Resursele, infinite. Nu trebuie să se împrietenească cu doamna de la alimentară, nici să își învețe copilul să își încălzească singur mâncarea la aragaz de la 4 ani, nici să se ducă sâmbăta la muncă. Weekendul are acum două zile.
      Cu toate acestea, părinții de astăzi zici că au cel puțin un motor la spate. Mereu pe fugă. Mereu într-o continuă stare de agitație. Mereu, cu o listă de treburi neterminate. Și, din păcate, în foarte multe cazuri, mereu fără timp de copii.
      Aleargă să prindă autobuzul, tramvaiul sau metroul. Cine locuiește în București, știe clar despre ce vorbesc. Ai impresia uneori că în mijlocul de transport care se apropie de stație și pentru care trebuie să zbori pe scări, printre oameni, stă toată esența vieții și, deci, nu îți poți permite s-o ratezi.
      Dacă treci pe lângă oameni care vorbesc la telefon și prinzi frânturi de discuție (uneori, nici nu poți evita), majoritatea vorbitorilor sunt nervoși, agitați, se vaită de un coleg sau șef sau alte situații neplăcute.
      Părinții care sunt alături de copii sunt, de multe ori, prezenți doar fizic. Am asistat la nenumărate scene în care părintele vorbea la telefon sau își citea mailurile pe telefon, iar copilul atârna de mâna părintelui asemeni unei genți pe role, cuminte, fără un sunet, așteptând să fie tras pe peron.
      La fel cum, în vacanțe, văd tot mai multe familii în care ambii părinți își butonează telefoanele, iar copilul dintre ei se uită când la un părinte, când la altul, se joacă și vorbește de unul singur sau, în cel mai fericit caz – dacă poate fi considera un caz fericit, se joacă pe propria tabletă.
      Știu că mulți părinți, chiar dacă astăzi nu mai sunt presați de cozi sau rații de mâncare, sunt mult mai stresați de grija zilei de mâine, cauzată în special de instabilitatea locului de muncă. Așa cum știu la fel de mulți părinți care își poartă locul de muncă peste tot după ei.
      Dacă merg cu mașina la serviciu, la fiecare semafor de culoarea roșie mai citesc un email, pe drum vorbesc la telefon treburi de muncă, acasă își deschid calculatoarele sau tabletele aproape imediat ce intră pe ușă, pentru că mai au un raport de finalizat.
      În tot acest timp, copiii nu mai au timp să fie copii. Nu așa cum am fost noi. Ne plângem că astăzi copiii își petrec prea mult timp la televizor sau pe tabletă, calculator.
      Dincolo de faptul că, într-adevăr, au net mult mai multe opțiuni la tv, comparativ cu cele zece minute pe seara, pe care le aveam noi, mare parte din vină ne aparține nouă, părinților pe fugă, mereu ocupați cu altceva.
      După cel puțin zece ore de muncă la serviciu, calculând și timpul pierdut pe drumul dintre birou și casă, tur-retur, în ora sau orele acelea când trebuie neapărat să finalizezi ceva tot pentru muncă, dar lucrând acasă, îi recomanzi copilului orice, doar ca să te lase în pace – televizor, tabletă, trântit jucării, orice, important e să nu fi deranjat. Apoi, când ai terminat, copilul vine și îți cere atenție.
      Te-a așteptat toată ziua, a vânat fiecare secundă cât ai avut de lucru acasă și, în sfârșit, ești liber. Ești părintele lui. Așa că vine la tine cu toată energia pozitivă, născută din bucuria de a fi împreună, pe care a adunat-o toată ziua.
      Și tu ce faci? Îți dai ochii peste cap, te întrebi de unde are atâta energie și îl rogi să te lase să respiri. Că tu nu mai poți, ești terminat de oboseală, ai avut o zi îngrozitoare și doar de jucat nu mai ai chef, că în rest de orice.
      Asta dacă nu îți verși toți nervii și toate frustrările pe copil și îl repezi puțin să își vadă de joaca lui de copil.
      Și cum ar putea fi altfel copiii de azi, altfel decât fără stare, cicălitori, obositori, mereu nemulțumiți, fără să aprecieze toată munca părinților, anti-sociali (prieteni doar cu telefonul sau tableta). Nu, ei nu sunt așa, ei sunt doar copii, copiii noștri. Dacă ne par așa sau devin așa, este pentru că noi suntem așa.
      Noi alergăm mereu de parcă dacă ne-am opri o secundă să ne uităm la pomii ce înfloresc în prag de primăvară ni s-ar opri viața; noi ne petrecem mai mult timp în fața calculatoarelor și telefoanelor decât unul în fața altuia; noi răspundem în doi peri, pentru că nu avem timp de dat prea multe explicații; noi ne proiectăm visele neîmplinite pe proprii copii și le cerem mult mai mult decât pot duce și tot mai mult cu fiecare zi ce trece; noi am uitat că și noi am fost copii.
      Poate că noi, copiii care am fost cândva, nu am avut Disney și nici portocale tot timpul anului, poate că aveam cheia atârnată de gât și ne așezam la cozi la alimentară până veneau părinții de la muncă, dar noi n-am mers la zeci de activități opționale după programul de grădiniță, încă de la grupa mică, noi ne-am jucat afară până când se lăsa noaptea și ne căutau părinții să ne adune pe-acasă, noi am avut timp să fim copii.
      smartandhappychild.ro
    • De Calandrella

      Cat de des este...des?
      Dupa cum bine stiti, dupa nastere bebelusii dispun de un sistem imunitar slab dezvoltat ce depinde de anticorpii tranferati intrauterin de mama. In cazul in care copiii sunt alaptati, s-a demonstrat faptul ca imunitatea va fi stimulata si bebelusii vor fi mai bine protejati impotriva agentilor patogeni (microbi si virusuri). Prin urmare, cel putin in primii ani de viata (primii doi ani), odata cu maturizarea sistemului imunitar, pot aparea infectii bacteriene sau virale la un interval de 1-2 luni (sau de 8-12 ori in primul an si 6-8 ori in al doilea), teoretic aceasta frecventa scazand in timp.
      Raceala este de fapt denumirea populara pentru rinita (curge nasul),faringita/amigdalita/laringita (durere de gat/tuse) sau rino-faringita (combinatie a celor doua), uneori fiind vorba si de variante mai severe sau combinate cum sunt adenoidite, traheo-bronsite sau enteroviroze (apar simptome de raceala insotite de probleme digestive in general diaree) incadrate in categoria infectii acute respiratorii superioare (IACRS) si nu rosu in gat sau muci, diagnostice vagi cum auzim din pacate deseori.
      Astfel, raceli dese la un sugar sunt considerate cele care apar mai mult de 1 data pe luna, iar dupa varsta de 2 ani, mai mult de 1 data la 3 luni (mai mult de 2 in anotimpul rece). Conform medicilor, o medie concreta asa-zis normala de raceli la un copil prescoalar ar fi de 10 episoade virale pe an (in general virusurile sunt implicate in aparitia racelilor si nu microbii).
      Trebuie sa subliniem faptul ca nu orice copil care raceste des are obligatoriu probleme de imunitate sau un sistem imunitar slabit si pentru a aprecia in mod corespunzator acest aspect trebuie luate in considerare frecventa si gravitatea episoadelor virale. Conform specialistilor imunologi, sistemul imunitar are "memorie" inregistrand fiecare situatie in care s-a confruntat cu un microb sau cu un virus, putand in consecinta sa declanseze un raspuns mult mai puternic (trimitand substante chimice, anticorpi si celule sanguine in aparare) la aparitia urmatoarei infectii (cauzata de acelasi microb/virus), distrugandu-l adesea inainte sa patrunda in organism si sa provoace imbolnavire. Practic, aceasta este definitia imunitatii si constituie baza pentru toate vaccinurile pe care le veti administra copilului pentru a preveni boli mai grave.
      Problema esentiala in cazul copiilor mici este reprezentata de faptul ca ei nu au avut posibilitatea de a intra in contact prea mult cu multitudinea de microbi/virusuri din jur si in consecinta apar imbolnaviri mai dese decat la adulti. Este de fapt vorba de un cerc vicios: "pentru a-si putea intari imunitatea, copiii trebuie sa se imbolnaveasca."
      De ce apar racelile dese?
      In primul rand, trebuie sa stiti ca nu toti copiii sunt la fel, asadar nici sistemele lor imunitare nu sunt la fel de eficiente. De asemenea, cu cat mai cel mic va intra in contact cu alti copii, cu atat mai des se va imbolnavi. Este un fapt de viata si solutia nu consta in izolare. Retineti insa ca indiferent cat de des va confruntati cu raceli, devenind realmente o rutina in cele mai multe cazuri, este bine sa apelati la sfatul medicului in ce priveste diagnosticul si metoda de tratament.
      Este adevarat ca exista o serie de factori favorizanti ai episoadelor virale dese cum sunt: terenul alergic in care organismul reactioneaza excesiv la substante care nu sunt daunatoare cum sunt polen, alimente, animale, insecte etc. (cea mai des intalnita problema, deseori nediagnosticata corespunzator), deficiente ale sistemului imunitar care sunt mai rar intalnite insa sunt asociate deseori cu afectiuni cronice (boli congenitale, HIV, leucemie etc.), fumatul pe perioada sarcinii dar si expunerea copilului la fumat pasiv (sensibilizeaza aparatul respirator), starea de sanatate precara datorata unei alimentatii inadecvate (malnutritie, obezitate, anorexie etc.), boli digestive preexistente (boala de reflux gasto-esogagian), nerespectarea regulilor de igiena (in ce priveste odihna, curatarea mainilor, mersul la toaleta, suflatul nasului etc.) in special cand se intra in colectivitate si chiar structura locuintei (daca este prezent frigul, mucegaiul, umezeala, izolatia proasta etc.). Faptul ca frigul poate cauza o raceala este un mit, in realitate doar favorizand patrunderea virusului in organism si respectiv actiunea mai agresiva a acestuia.
      Ce se intampla exact cand se imbolnaveste copilul? Dupa cum stim, in mediul inconjurator exista o multime de germeni, iar cand cel mic este expus la vreunul, acesta patrunde prin bariera sistemului imunitar in organism. Aceasta "intruziune" este facilitata de modul dezinvolt in care se comporta copiii, nefiind deloc preocupati unde isi pun mainile sau cat de mult se apropie de prietenii/colegii lor (bolnavi la acel moment) si astfel germenii unui copil ajung cu usurinta sa cunoasca si alta "gazda". Odata intrati in organism, microbii se stabilesc in celule si le preiau folosindu-le pentru a se multiplica. Acest proces distruge adesea celula gazda (celula in care microbul se stabileste), eliberand noi microbi pentru a gasi noi celule in scopul continuarii procesului de reproducere. In functie de locul unde microbii se stabilesc, rezultatul consta intr-o malfunctie a unei parti din cop care cauzeaza simptomele de boala. Daca microbii se ataseaza la nivelul tractului respirator superior, observam simptome cum sunt tusea si nasul care curge. Daca se ataseaza la nivelul tractului respirator inferior, observam aparitia wheezing-ului sau a pneumoniei. Iar daca se stabilesc in vezica urinara, in sange sau in creier (sau in alte tesuturi), observam o proasta functionare a aparatelor respective. Pentru a inrautati lucrurile, microbii elibereaza toxinecare afecteaza de asemenea organismul si creeaza o stare de rau.
      Retineti ca o imunodeficienta in adevaratul sens al cuvantului este caracterizata de infectii severe bacteriene, insotita de blocuri pneumococie, septicemie, infectii urinare, meningite, care nu cedeaza la antibiotic.
      Domnul doctor Rares Simu, specialist imunologie clinica si alergologie in cadrul Centrului Apiterapia completeaza:
      "Copiii, mai ales cei de varsta mica, cei cu boli cronice sunt cel mai frecvent afectati. Conditiile care favorizeaza, infectiile respiratorii sunt binecunoscute: intrarea in colectivitate si variatiile de temperatura extrem de frevente in aceasta perioada. 
      Este normal pentru copilul mic sub 5 ani care frecventeaza o comunitate (cresa, gradinita) sa raceasca de 3-4 ori pe sezon. In cazul copiilor mari si a adultilor 1-2 raceli pe sezon sunt de asemenea considerate normale, ba chiar necesare. Sunt necesare pentru ca in acest fel sistemul imun al fiecaruia se dezvolta si se maturizeaza. 
      Cand putem spune, totusi, ca exista o problema de imunitate legata de aceste raceli de sezon? 
      Pentru a aprecia acest aspect trebuie sa luam in considerare atat frecventa cat si gravitatea episoadelor de imbolnavire. Atunci cand racelile sunt foarte frecvente, cand- de exemplu in cazul copilului mic- numarul de zile in care merge la gradinita este mai mic decat numarul de zile cand sta acasa fiind bolnav putem spune ca exista o problema. Daca episodul de raceala se prelungeste mai mult de o saptamana sau daca apar complicatii care necesita inclusiv internarea intr-un spital exista o problema. Daca raceala nu raspunde la medicatia obisnuita (antitermice, antiinflamatoare) si de fiecare data se recomanda copilului antibiotice exista o problema. In aceste conditii este evident ca nu oricine raceste de cateva ori are neaparat "probleme cu imunitatea" sau "sistem imunitar slabit".
      Desigur, daca de fiecare data raceala se prelungeste, este afectata serios starea generala, se complica si cu afectarea urechii medii sau plamanilor atunci este cazul de investigatii mai amanuntite. Nu in toate aceste cazuri este vorba despre o imunitate scazuta. De multe ori, mai ales la copii, aceste imbolnaviri apar pe fondul unui teren alergic. Cu toate ca, atunci cand nu sunt in colectivitate nu au niciun fel de probleme, deci terenul alergic nu se manifesta in niciun fel, totusi, la intrarea in colectivitate, racelile frecvente si cu evolutie grava sunt legate tocmai de acest teren alergic. Alergia la un factor de mediu produce o inflamatie cronica la nivelul mucoaselor cailor respiratorii, care in acest fel devin mult mai sensibile si reactioneaza mult mai violent la orice virus.
      La fel orice infectie noua, la un pacient alergic poate sa agraveze inflamatia cailor respiratorii si evolutia pe viitor a alergiei. Se intra astfel intr-un cerc vicios din care este destul de greu de iesit: terenul alergic favorizeaza racelile si racelile la randul lor favorizeaza evolutia alergiei. Din aceasta situatie nu se poate iesi doar tratand episodul acut, ci este necesar un tratament pe termen lung, care sa se adreseze terenului alergic.
      O mentiune aparte este necesara aici pentru cazul celor care au dezvoltat polipi. Polipii reprezinta o inflamatie a mucoasei nazale sau sinusale ca urmare a infectiilor virale repetate. Este important de stiut daca ei au aparut pe un fond alergic sau nu. In conditiile in care este recomandata interventia operatorie pentru indepartarea lor, la un pacient alergic, este necesar un tratament de fond ulterior operatiei. In caz contrar riscurile de recidiva sunt extrem de mari.
      In situatiile descrise mai sus in nici un caz nu putem vorbi de o imunitate scazuta.
      Exista insa si situatii cand intr-adevar racelile repetate apar din cauza unui sistem imunitar slabit sau care inca nu s-a maturizat suficient. In aceste cazuri imbolnavirile apar din cauza ca sistemul imunitar nu este capabil sa lupte cu microbii in conditii optime. Putem vorbi despre un deficit imunitar. Acesta poate sa fie din cauze mostenite, cu care copilul s-a nascut sau dobandite, care au aparut pe parcurs, din diferite motive. 
      Trebuie spus ca deficitele imunitare congenitale, adica cele cu care copilul se naste, sunt destul de rare, majoritatea avand de obicei o evolutie legata de complicatii grave. Sigur ca aceste complicatii pot aparea mai devreme sau mai tarziu in functie de severitatea defectului mostenit. 
      In majoritatea cazurilor putem vorbim de o slabire a sistemului imunitar care apare pe parcurs, din variate cauze. Un exemplu este cel al copiilor care sunt introdusi in colectivitate inainte de varsta de 3 ani. Inainte de aceasta varsta sistemul imun nu este suficient de maturizat pentru a face fata agresiunilor la care este supus. Copilul raceste din ce in ce mai des si mai grav, ceea ce duce la slabirea in continuare a sistemului imun, care nu mai face fata racelilor si nu mai reuseste sa se dezvolte corespunzator. Consecinta este un copil care nu reuseste sa faca fata racelilor si care este apoi izolat pentru a se evita expunerea la microbi. Atunci cand nu se poate evita aceasta inroducere precoce in colectivitate este necesar sa se pregateasca copilul respectiv cu un tratament adecvat."
       
      Ce complicatii pot aparea
      Cand racelile sunt exagerat de dese, afecteaza nu doar starea de sanatate a copilului, ci si stilul sau de viata. Trebuie sa va ingrijorati daca observati in cazul unui episode de raceala o evolutie nefavorabila cum este dificultatea in respiratie, respiratie suierata, insuficienta respiratorie, febra foarte mare care nu cedeaza la antitermice, raluri la nivelul pieptului (un harait in piept cand respire), adenoidita (polipi prin inflmatii repetate) si probleme cu auzul (din cauza otitelor seroase, o complicatie a racelilor aparute din cauza unei secretii abundente de mucus). Unele dintre aceste simptome caracterizeaza fie astmul, pneumonia, bronsita sau septicemia si necesita in cele mai multe cazuri spitalizare. Modul de viata al copilului este afectat deoarece lipseste des de la scoala/gradinita/cresa din pricina imbolnavirilor, ajungand mai izolat, trebuie sa mearga frecvent la doctor si, de altfel, si viata parintilor este afectata atat prin ingrijorarea constata provocata de boli, cat si prin absenta de la locul de munca.
      In momentul in care organismul se confrunta deseori cu agenti patogeni exista o inflamatie aproape permanenta ce poate conduce la o dezvoltare pulmonara defectuoasa (plamanii nu cresc suficient, nefiind capabili la maturitate sa faca fata solicitarilor fizice) deoarece mecanismele de aparare ale organismului pot distruge si o parte din tesutul pulmonar, o dezvoltare fizica redusa (din cauza ca nu se poate alimenta corespunzator pe perioada imbolnavirii), dar si cognitiva (din cauza absentelor dese) si sociala (nu se poate juca cu copii, este ferit de efort fizic intens pentru a preveni imbolnavirile, i se administreaza multe medicamente/injectii). Cel mai adesea racelile conduc la aparitia astmului (medicul ia in considerare un teren alergic preexistent) care interfereaza pe termen lung stilul de viata normal (este necesara medicatie constanta pentru controlul bolii). Parintii primesc des in situatia unei predispozitii catre astm diagnostice de tip „bronsita astmatiforma", „wheezing recurent", „tuse cronica pe fond atopic". Retineti ca in cazul unei tuse persistenta insotita de expectoratie mucopurulenta (timp de cateva luni), poate aparea o complicatie a racelii denumita bronsiectazie, o afectiune dificil de diagnosticat ce necesita tratament antibiotic.
      Domnul doctor Rares Simu specialist imunologie clinica si alergologie in cadrul Centrului Apiterapia completeaza:
      Complcatiile care pot aparea sunt legate de episodul acut, mai ales la copilul mic pot aparea foarte usor fenomene de insuficienta respiratorie sau pe termen lung. Acestea din urma pot afecta starea generala si chiar dezvoltarea copilului pe termen lung. De asemenea pot aparea complicatii locale polipoza, otite recurente cu afectarea auzului, rinosinuzite cronice sau chiar instalarea astmului.
      Ereditatea
      Faptul cei mici pot mosteni de la voi anumite gene care ii predispun anumitor boli este un aspect deja cunoscut, insa poate influenta ereditatatea aparitia racelilor? Raspunsul este da. In primul rand, intr-o anumita masura transmiterea anumitor infectii care se vindeca mai greu (toxoplasmoza, HIV) prin placenta contribuie la slabirea sistemului imunitar, facand organismul mai susceptibil racelilor. Apoi, odata cu vizita la un medic specialist, printre intrebarile care vi se vor adresa veti remarca si pe cea legata de istoricul vostru medical, in special in ce priveste astmul sau astmul bronsic, existand si o componenta ereditara in aparita acestuia.
      Diagnostic si tratament
      Pentru a diagnostica corect o racela la copii apelati de obicei la medicul de familie sau la pediatru, insa si la cel ORL. Daca este vorba de complicatii este necesar sa cereti sfatul medicului pneumolog (in cazul problemelor cu plamanii/respiratia) si in special al celui alergolog pentru a identifica potentialul alergenic al copilului. De fapt, medicul alergolog este primul la care trebuie sa apelati in cazul in care remarcati o frecventa neobisnuit de mare a racelilor. Acesta va efectua un test cutanat (daca copilul are varsta mai mare de 5 ani de obicei - pentru a fi cu adevarat eficient), o verificare a nivelului imunoglobulinelor (IgE in special) prin test de sange si cel mai adesea un panel de alergeni respiratori, alimentari sau mixt (cuprinde o selectie a mai multor alergeni des intalniti). Acest panel se realizeaza prin test de sange si poate fi mai costisitor, insa faptul ca cel mic este alergic la un anumit alergen nu exclude si prezenta altora.
      In ce priveste medicul pneumolog, in scopul identificarii astmului in special, va efectua un test respirator (spirometrie) insa trebuie sa retineti ca pentru copiii mai mici de 7 ani acesta este dificil de realizat si impune un dispozitiv adaptat varstei. Daca sunt suspectate complicatii ale racelii, poate fi recomandata si radiografie sau teste de sange urmarind in special nivelul leucocitelor (limfocitelor) pentru a stabili un tratament corect (in unele cazuri este necesara administrarea de antibiotic). Deseori pot fi recomandate in acest sens (pentru a evidentia prezenta unui microb) exudate faringiene sau nazale, dar dureaza 3 zile prin urmare testele de sange sunt mult mai eficiente (rezultatele ies mai rapid).
      Tratamentul variaza in functie de varsta si simptome, presupunand de obicei sirop (comprimate pentru copiii mai mari) cu paracetamol sau ibuprofen, cel din urma in special daca este prezenta temperatura ridicata, decongestionant nazal sub forma de picaturi sau spray (in general pentru copiii mai mari de 2 ani; pentru cei mai mici curatarea nasului cu ser fiziologic sau cu spray cu apa de mare), comprimate cu efect antiseptic pentru durerile de gat (tot pentru copiii mai mari - peste 6 ani) sau spray-uri antiseptice pentru cei mai mici si siropuri de tuse (in functie de tipul de tuse seaca sau productive; retineti ca tusea productiva nu trebuie suprimata ci ajutata prin fluidificarea mucusului). Extrem de eficiente sunt si inhalatiile de aerosoli, diferentiate in functie de simptome (adrenalina, flixotide, ventolin, fluimucil etc.). Pentru copiii cu raceli dese, medicul recomanda in general si antihistaminice(Aerius, Zyrtec) deoarece apar reactii ale organismului deosebite (tuse/mucus in exces) incadrate medical drept hiperreactivitate bronsica, iar cei cu astm trebuie sa urmeze in permanenta un tratament inhalator. Pe perioada racelii este important sa le oferiti celor mici o alimentatie sanatoasa, bogata in antioxidanti pentru a ajuta recuperarea organismului si supa de pui, care datorita continutului de cisteina contribuie la diminuarea congestiei si stimularea sistemului imunitar. Puteti apela si la remedii naturiste (cum este siropul de tuse cu patlagina) sau homeopate (cum este binecunoscutul Oscilococcinum), in cazul in care este vorba de o viroza lipsita de complicatii.
      Retineti ca nu trebuie sa le administrati copiilor antibiotic doar pentru a grabi vindecarea sau pentru ca a functionat in raceli anterioare deoarece puteti agrava situatia. Statisticile au demonstrat ca 80% din asa-zisele raceli sunt cauzate de infectii virale si nu microbiene, prin urmare nu necesita antibioterapie. Antibioticele administrate excesiv si incorect slabesc si mai mult sistemul imunitar, au o serie de efecte adverse (probleme digestive, micoze) si pot conduce la rezistenta anumitor tulpini microbiene (ce vor fi mai dificil de vindecat).

      Prevenire
      In ce priveste factorii favorizanti ce depind de voi, cum sunt fumatul, problemele locuintei sau cele de igiena aveti posibilitatea sa interveniti incetand sa fumati in aceeasi casa cu copilul (nu doar in aceeasi camera, deoarece particulele de scrum persista pe imbracaminte si obiecte fiind inhalate de cei mici), amenajand corespunzator locuinta si, mai ales, invatandu-i pe cei mici regulile de igiena, cum sunt spalatul pe maini, suflatul nasului, folosirea toaletei pana cand si le vor insusi aplicandu-le si in lipsa voastra (trebuie sa insistati in mod desoebit asupra acestui aspect in special asupra atingerii nasului, ochilor si guriicu mainile murdare deoarece puteti reduce considerabil numarul de imbolnaviri, in special pe cele gastrointestinale). Apoi, este important sa respectati intocmai tratamentul medicului, individualizat pentru fiecare raceala in parte deoarece in caz contrar pot aparea recaderi (in cazul unui tratament incorect). Oferiti-le celor mici o alimentatie sanatoasa, bogata in fructe si legume, dar si produse lactate, cereale si proteine deoarece alimentatia constituie fundamentul unui sistem imunitar puternic. Urmariti includerea in meniul zilnic a alimentelor bogate in vitamina C (broccoli, capsuni si portocale) si vitamina D (ton, lapte, cereale) si a iaurtului cu culturi active (probiotice) care pot intari imunitatea. Este importanta si respectarea unei rutine de odihna adecvata, corespunzatoare varstei (deprivarea de somn dubleaza riscul de raceala)
      Aveti si posibilitatea de apela la terapii naturiste sub forma de siropuri sau comprimate (cum sunt cele cu catina, propolis, echinacea, miere de Manuka), atat pe perioada bolii, cat si ulterior, insa eficienta lor nu este intotdeauna certa. De asemenea exista si un vaccin antialergic (util in astm, rinita alergica si dermatita atopica), dar trebuie administrat constant (aproximativ 3 ani), tratamentul medicamentos asociat fiind in continuare respectat. Multi parinti opteaza si pentru administrarea de Broncho-vaxom, un produs imunobioterapeutic destinat prevenirii recurentelor si a starilor de cronicitate in bolile aparatului respirator. Acest produs insa trebuie administrat doar la recomandarea medicului deoarece nu este benefic pentru totii copiii. De asemenea, in scop preventiv, aveti posibilitatea vaccinarii impotriva virusului gripal (sau si a altor posibile virusuri/microbi cum este vaccinul pneumococic util in prevenirea infectiilor tractului respirator superior/inferior, a mucoaselor uro-genitale, dar si ale urechilor) insa este bine sa cereti sfatul medicului in prealabil si sa aflati ce efecte adverse poate avea.
      Nu trebuie sa asteptati sa creasca copilul sperand ca se va reduce numarul de raceli. Exista medici care considera ca la varsta de 7 ani se raresc considerabil virozele, iar altii care estimeaza chiar varsta de 14 ani. Evitarea efortului fizic intens pentru a preveni aparitia racelilor, infofolirea excesiva si izolarea de colectivitate nu vor fi niciodata de ajutor. De fapt, exercitiile fizice moderate realizate constant au dovedit ca reduc numarul de episoade virale si gripale in decursul unui an cu un procent de 25-50%, stimuland circulatia celulelor ce lupta impotriva infectiilor. Nici faptul ca ati operat copilul de polipi sau amigdale nu va garanteaza ca vor inceta racelile.
       
      qbebe.ro
  •