Într-o școală din Vulcănești s-au interzis telefoanele mobile


    Progresul tehnologic a devenit o durere de cap pentru profesori. Folosirea smartphone-lor în timpul orelor duc la crearea dificultăților în procesul de studiu, spun pedagogii.

maxresdefault.jpg

Aceasta a impus administrația instituțiilor de învățământ să ia măsuri radicale pentru soluționarea acestei probleme. Astfel, într-un liceu din Vulcănești a fost găsită o soluție funcțională în lupta pentru folosirea telefoanelor mobile în timpul orelor.

În Liceul ”Luceafărul” din Vulcănești activ a început introducerea noilor reguli de folosire a telefoanelor mobile în timpul procesului de studiu. În regulamentul liceului este specificat că elevul nu trebuie să vină la școală cu telefonul mobil.

Părinții au susținut această inițiativă, dar aceasta nu a împiedicat ca copiii să continue să vină cu telefoanele în continuare la liceu.

Administrația liceului a încercat să introducă reguli mai dure în soluționarea acestei probleme. Astfel, fiecare dimineață elevii predau telefoanele dirigintei  în cutii speciale și le i-au după finisarea orelor.

Directorul liceului ”Luceafărul” afirmă că această metodă permite ca elevii să fie mai atenți în timpul procesului de studiu dar nu să se joace în diverse jocuri pe telefon.

”Fiecare dimineață dirigintele stringe toate telefoanele și le întoarce după finisarea orelor. Sunt copii care vin la studii din sate, ei au nevoie de telefoane. Dar problema nu este în telefon, dar în aceea că copiii folosesc smartphone-le pentru distracții. Când au apărut telefoanele mobile în masă, noi am început să reacționăm, pentru că au apărut diverse probleme, au început să dispară telefoane, diverse situații. Vreau să vă spun că telefoanele doar sustrag în procesul de studiu. Astăzi pentru soluționarea acestei probleme trbuie luate măsuri la nivel de minister, trebuie de reglementat situația.”, a declarat directorul liceului Serghei Kilimicenco.

Părerile elevilor sunt diferite. Unii consideră această idee corectă deoarece înainte în timpul orelor nu se foloseau telefoanele. Alții sunt categoric împotrivă regulilor puse de către liceu și consideră că în secolul informațional această este o necesitate și un beneficiu în procesul de studiu.

”Părinții îmi permit să îl iau cu mine la școală. După ore eu ăi sun, îi preîntîmpin când am nevoie undeva să mă duc. Îl țin închis în geantă, dacă profesorii nu le adună, pentru alte motive nu am ce îl folosi la școală”.

”Înainte telefoanele le luam doar pentru a face apeluri. Dar de anul trecut de când am devenit mai mari începem să îl folosim pentru a afla ceva nou. Acum folosim cărțile, caietele, metodele acestea mai vechi”.
„În timpul orelor nu facem fotografii, dar câteodată navigăm în rețelele sociale în timpul orelor. Când sunt luate telefoanele mă simt altfel, parcă ceva nu-mi ajunge”.

Ca excepție, telefoanele sunt permise la orele cu profil real pentru a folosi calculatorul.

Necesitatea folosirii telefoanelor la alte obiecte de studiu nu sunt deoarece fiecare clasă este dotată cu tot necesatul tehnic. Avem table interactive, proiectoare, calculatoare și internet.

”În această clasă noi petrecem lecțiile de fizică. La acestea avem nevoie de calcule mai dificile de aceea eu le permit elevilor mei să folosească telefoanele la calcule dar nu pentru apeluri și jocuri. După lecții, telefoanele sunt colectate din nou și le duc dirigintei. Ce ține de disciplină nu avem nici o problemă. De la prima lecție am stabilit cu elevii că se vor purta bine. Așa și fac.”, a comunicat profesorul de informatică Florin Dimitrov.

În liceul ”Luceafărul” din Vulcănești studiază 317 copii, mulți dintre aceștea vin din satele vecine.

ziuadeazi.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Ministrul Educației, Corneliu Popovici a încurajat tinerii să vorbească despre provocările cu care se confruntă în cadrul instituțiilor de învățământ, ca împreună să fie identificate soluții pentru rezolvarea acestora.  
      Elevii participanți au menționat că își doresc deschidere din partea profesorilor pentru discuții despre bunăstare emoțională, siguranță, relații interpersonale. De asemenea, ei își doresc ca dascălii să le accepte ideile și să-i încurajeze să sesizeze anonim cazuri de bullying. 
      Evenimentul a fost organizat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în colaborare cu Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, Asociația Obștească Educație pentru Dezvoltare, și cu suportul Fundației Liechtenstein Development Service în perioada 22-24 ianuarie 2020.
      agora.md
    • julia122997
      De julia122997
      Simțindu-se vinovați, profesorii tind să le ofere celorlalți, considerați mai slabi, însărcinări mai ușoare, care, odată realizate, sunt lăudate în mod exagerat. Dacă sentimentul de vină al profesorilor se vindecă, pe de altă parte, neîncrederea în cei considerați slabi nu descrește, dimpotrivă se înrădăcinează, astfel ei ajung să creadă că inteligența e un lucru pe care unii îl au, iar alții nu. Despre acest aspect al testului PISA 2018 s-a vorbit mai puțin. În schimb, puținii care au comentat performanțele elevilor din Moldova au ținut să scoată în evidență faptul că „elevii noștri sunt analfabeți” și că „rezultatele sunt alarmante”. De fapt, testul nu are scopul să împartă elevii în categorii, iar lecțiile pe care ar trebui să le luăm din urma acestor rezultate sunt altele.
      Moldova și analfabetismul
      PISA reprezintă un program internațional de evaluare, lansat în anul 1997 de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care evaluează o dată la trei ani competențele elevilor cu vârsta de 15 ani, la trei domenii de bază: citire/lectură, matematică și științe. Testele sunt concepute pentru a măsura abilitățile elevilor de a aplica cele învățate în situații reale.
      La capitolul alfabetizare, PISA testează mai mult decât simpla abilitate tehnică de a citi și a scrie. Această abilitate este măsurată într-un mod continuu, motiv pentru care nu este corect să o analizăm din perspectiva că cineva are sau nu această abilitate. O persoană poate avea un set de competențe de citire, dar nu există o linie de diviziune clară pentru a spune cine este complet analfabet și cine nu e. Procesul de alfabetizare are loc toată viața și nu se deprinde doar la școală, dar și în contexte de familie, prieteni, se explică în raportul PISA. Testul PISA testează gradul de alfabetizare a tinerilor de 15 ani pe subiecte relaționate cu viața de zi cu zi și înțelegerea conceptelor, dar nu pe cunoașterea academică perfectă a subiectelor predate la școală.
      În cadrul testului, la secțiunea citit, elevii trebuie să citească texte și să răspundă la întrebări, iar, în cele mai multe cazuri, elevii trebuie să-și construiască propriile răspunsuri. În cazul matematicii, testul vine să testeze abilitatea elevilor de a înțelege în ce situații din viață pot folosi concepte matematice, iar la științe, elevii sunt testați dacă înțeleg concepte științifice și dacă ar ști cum să le aplice în cazuri reale.
      Ce cuprinde testul
      Ești în vizită la niște rude care cresc găini. Mătușa îți vorbește despre un forum de fermieri care i-a fost de ajutor când una dintre găinile sale a fost rănită. În continuare, ai acces la conversațiile de pe forum și pe parcursul citirii ai de răspuns la câteva întrebări – asta a fost unul dintre scenariile secțiunii de citire a testului din 2018. În cadrul unui alt scenariu, elevul se pregătește să asiste la o prelegere despre munca de teren a unui profesor de pe insula Rapa Nui. Prin urmare, elevul trebuie să citească o postare de blog despre insulă scrisă de profesor, o recenzie de carte și un articol științific. Elevul este rugat să răspundă la întrebări după fiecare etapă. Într-un alt scenariu, elevul ia parte la un curs online de design web, unde participanții își revizuie site-urile reciproc. Elevul este rugat să facă o recenzie a unui site realizat de către unul dintre colegi și să răspundă la niște întrebări legate de opinia sa față de conținutul publicat pe site. 

      În 2018, nivelurile rezultatelor variază de la 1 la 6. Cele mai înalte rezultate obținute se includ în categoria 4. Moldova se află în categoria 2. În raportul OECD se specifică că țara noastră are îmbunătățiri semnificative față de anii precedenți, alături de țări ca Albania, Peru și Qatar. Pisa 2018 a concluzionat că rezultatele vorbesc despre o dependență din ce în ce mai mică între nivelul economic al țării și rezultatele obținute, cu toate că adolescenții care provin din familii social-vulnerabile încă tind să fie printre cei care au performanțe mai slabe. 



      De ce norvegienii se întorc la învățarea prin joacă
      Hild a fost profesoară timp de 40 ani, fiind și martora mai multor schimbări care s-au produs în sistemul de educație norvegian. Și-a început cariera predând copiilor cu dizabilități într-o grădiniță dedicată acestora și s-a împotrivit deciziei luate de autorități atunci când școlile speciale au fost lichidate, iar toți copiii au fost deja nevoiți să meargă să studieze în aceleași școli, după principiul care a obsedat autoritățile, crede Hild, și anume de „a oferi șanse egale tuturor”. „Dimpotrivă, acești copii nu aveau cum să aibă șanse egale, fără a primi mai multă atenție în educația lor.”
      Ulterior, după ce și-a continuat studiile în Trondheim, un oraș norvegian, a început să predea claselor primare. În Norvegia treapta primară durează șapte ani și începe la șase ani. Hild povestește că în anii ’90 copiii norvegieni învățau mai mult prin joacă, ceea ce le stimula creierul într-un mod eficient. „Este foarte important să-ți folosești toate simțurile în procesul de învățare. Dacă doar stai pe scaun antrenându-ți ochii și un singur deget, creierul nu se dezvoltă în același ritm.” Noul mileniu i-a făcut pe norvegieni mai serioși și, astfel, în școli s-a renunțat în mare parte la jocuri și s-a trecut la învățarea „pe scaun” – o altă greșeală, crede Hild. Asta pare să fi fost nu doar opinia sa, astfel, în prezent, sistemul norvegian reintroduce treptat sistemul de învățare prin joacă, așa încât copiii să petreacă mai mult timp afară, antrenându-și toate simțurile.

      Cursuri suplimentare de citit și scris
      Potrivit mediei PISA din ultimii ani, Norvegia are o performanță medie la matematică, peste medie la citit și puțin sub medie la științe. Rezultatele obținute în 2003 și faptul că acestea îi clasau pe norvegieni mai jos decât pe finlandezi au motivat autoritățile din domeniul educației să reconsidere modul în care îi învață pe copii să citească.
      La școala din Melhus, un orășel situat lângă Trondheim, Hild a fost parte a acestei schimbări. Împreună cu mai mulți profesori au format grupe de elevi, cu vârste între șapte și nouă ani, pentru care au organizat cursuri suplimentare de citit și scris.
      „A fost foarte important ca elevii să învețe fiecare literă, fiecare cuvânt, să înțeleagă fiecare mesaj. Mai mult decât învățarea tehnică, aveam conversații pe subiectele citite, le adresam întrebări, iar ei trebuiau să găsească răspunsul în text ca să-l înțeleagă. În aceste clase, încercam să găsim texte mai ușoare, pentru că în cadrul orelor normale, textele tind să fie prea grele. Alegeam texte diferite, din diverse genuri, chiar și știri. Elevii trebuiau să citească suplimentar și acasă. Am simțit îmbunătățiri în acești ani, dar este oricum un proces de lungă durată, continuu aș zice. Ce am înțeles din acest exercițiu e că este foarte important să acorzi atenție individuală copiilor. Unii copii pot avea frustrări pentru că nu pot citi destul de bine sau scrie, iar din acest motiv pot apărea probleme psihologice, ulterior copiii devenind agresivi în clasă.” 
      Pe lângă aceste cursuri, copiii norvegieni învață la școală și alte subiecte care au scopul de a-i pregăti de viață, subiecte care la noi sunt cu caracter opțional. La fel, în grupuri mai mici, copiii au lecții despre cum să gătească și să mănânce sănătos, învață despre corpul lor și modificările prin care acesta trece în perioada de pubertate.
      Ce mai este important să reținem din rezultatele din 2018
      În privința alfabetizării digitale, PISA a observat o creștere semnificativă a utilizării internetului de către participanți. Cu toate acestea, digitalizarea prezintă noi provocări pentru capacitatea de citire, întrucât copiii întâlnesc diverse tipuri de texte online: de la cele scurte de tip SMS la prezentări complexe în tabele sau cercetări. Cu cât mai mult acces la informație au elevii, cu atât e mai important să aibă un nivel de alfabetizare în creștere, în contextul știrilor false și așa-numitelor echo chambers.
      Concluziile testului din 2018 mai spun că atitudinea profesorilor este un alt aspect important care influențează performanța elevilor. Spre exemplu, profesorii tind să sprijine mai mult elevii care au abilități mai bune din start, în timp ce celor mai slabi, din sentimentul de vină, le pot atribui laude exagerate pentru sarcini ușoare. Asta este important pentru că, dintre toate judecățile pe care oamenii le aveau față de ei înșiși, cea mai de impact este cea despre cât de capabili ne credem pentru a face un anumit lucru, iar motivația de a face ceva ține tot de cât de încrezători suntem că putem livra rezultatele așteptate. În o treime din țările participante, unul din doi elevi a spus că inteligența este ceva ce ei nu prea pot schimba. Fie o ai, fie nu o ai. PISA propune și soluții pentru această problemă – de a-i face pe elevi să înțeleagă capacitatea creierului de a învăța prin citire, discuții în clasă și alte activități. Părinții și profesorii ar trebui să participe la crearea unui astfel de mediu, spun experții.
      În privința orientării în carieră, deși este destul de obișnuit pentru tinerii de 15 ani să nu știe ce carieră să urmeze, noile realități cer sistemelor educaționale să facă trimitere elevilor la oameni-modele, dar și să sporească atât încrederea cât și abilitățile de a-și crea de sine stătător un loc de muncă, mai spune studiul din 2018.
      diez.md
    • julia122997
      De julia122997
      Violența fizică, intimidările, fricile fac parte din programul zilnic în multe școli din țară, iar acest fenomen ia amploare. Drama constă în traumele adânci care pot deveni cauza multor probleme în viața de adult sau forța de a deveni un om foarte puternic. 
      Am reușit să discute cu trei femei care au hotărât să povestească despre experiența lor. Ele sunt convinse că în acest mod vor spune stop violenței în școli și vor motiva alți oameni să ia măsuri în asemenea cazuri. Mai ales că astăzi, în mai multe state din lume, inclusiv în Republica Moldova, este marcată Ziua Internaţională a Nonviolenţei în Școală.
      „Acești elevi au înger păzitor, iar ceilalți nu”

      Violeta Gașițoi, avocată
      „Aveam o dirigintă căreia îi plăcea foarte mult să divizeze în elevi buni sau elevi răi. Ce însemna elevii buni sau cei răi? Erau elevii pe care îi iubea și pe care nu îi iubea. Pe cei pe care îi iubea, ea le spunea pe nume și spunea că, uite, acești elevi au înger păzitor, iar ceilalți elevi - și iarăși îi numea pe nume, printre care eram și eu -  nu au înger păzitor. Nu erau răi, pentru că învățau rău. Învățau pe note de șapte și opt. Indiferent cât de mult ar fi învățat, această profesoară nu punea o notă mai mare acelor elevi, pentru că nu îi iubea”.
      „Profesorul se putea apropia de elev și, dacă nu îi plăcea ceva, putea să îți ardă o carte în cap în față la toată clasa. Clasa putea să râdă. Relațiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie, toleranță. Puterea de convingere este cuvântul și nicidecum violența”.
      „Pe unii elevi acest comportament i-a distrus și nu au mai continuat studiile, pe alții i-au făcut mai puternici, de exemplu pe mine. Mi-am continuat studiile, dar eu am avut și o profesoară extraordinară care m-a motivat să fac acest lucru. Am făcut Facultatea de Drept și mai bine de 17 ani am reprezentat victimele violenței”.
      „Tu ești o cârpă. Pe tine nimeni nu o să te iubească”

      Cristina Scarlevschi, model, fondatoarea unei școli de dans
      „Trei clase le-am învățat în sat la bunica mea. După ce mama s-a întors din Grecia în Moldova, a cumpărat apartament în Chișinău. A vrut să mă dea la o școală cât mai aproape de locuință. Fiind o fată venită de la țară, a fost de ajuns să spună un copil în gura mare că cei de la țară vin cu păduchi. Și iată așa a început. Copiii au început să nu dorească să se așeze cu mine în bancă”.
      „Noi am avut în clasă o fată. Ea învăța foarte bine. Venea la mine în față și îmi spunea „Tu ești o cârpă. Pe tine nimeni nu o să te iubească”. Am vrut să mă schimb în altă grupă, dar „PR-ul” meu a ajuns și acolo și spuneau că fata asta e „delicată”, fată de la sat. Se forma o gașcă din fete și băieți și simțeau că aveau o putere. Părinții lor erau peste hotare, le trimiteau bani, aveau mai multe haine frumoase. Dacă cineva avea telefon cu cameră era wow. Toți erau prieteni cu ei și nu cu ceilalți”.
      „Eu știam că nu o să fiu cârpă, dar voi face ceva în viața asta și o să fie legat de creație, de artă. Nu mă interesa și nu luam la suflet lucrurile acestea,  pentru că eu oricum vroiam să demonstrez că o să treacă timpul și o să vedeți voi. Acum primesc mesaje că „uite Cristina te-ai făcut atât de frumoasă, ești cunoscută, te ocupi cu niște chestii atât de interesante. Îmi amintesc cum la școală copiii se comportau urât cu tine”. Sunt și băieți care mi-au scris  „Ah, am pierdut momentul. Ce prost am fost că te trăgeam de păr sau îți scoteam geanta și o aruncam la gunoi. Uite ce femeie era să am lângă mine”.
      „Timp de o săptămână băieții mă numeau „cățel jucika”

      Olivia Furtună, studentă
      „Timp de o săptămână, băieții mă numeau „cățel jucika”. Eu eram nedumerită: „De ce pe mine m-au ales?”. Într-o zi am încercat să îmi îndrept părul, m-am îmbrăcat mai frumos. Am avut dispoziția să fiu mai diferită, pentru că la școală devenise o rutină. Am mers pe holuri și erau două fete. Una dintre ele s-a apropiat de mine și a început să mă întrebe, „Îți place de noul băiat care a venit?”. Au început să mă împingă din toate părțile. „Ți-ai făcut coafura ca să îl impresionezi?”. M-au apucat de păr și m-au zgâriat, m-au îmbrâncit pe jos”.
      „Simt anxietate față de societate. Nu știu cum să mă comport cu ceilalți oameni. Am frica că nu mă vor înțelege corect și e rar când eu mă apropii prima de alți oameni. Îmi este frică să nu creadă ceva urât despre mine”.
      „Serviciul psihologic în țară e foarte slab dezvoltat”
      Potrivit unui studiu realizat de UNICEF, mai puțin de 50% din copii cer ajutor părinților. În rezultat, o bună parte din ei nu cunosc situațiile de stres prin care trec cei mici. Potrivit psihologilor, părinții au un rol primordial în asemenea cazuri și sunt cei care pot contribui la stoparea violenței în școli.
      „Părinții în primul rând trebuie să își îndeplinească probabil principala misiune de susținere a copiilor în care ar comunica cu cei mici, ar oferi acel spațiu de protecție acasă, pentru a nu le favoriza acea vulnerabilitate în fața cazurilor de bullying. CopiiI care nu se simt în siguranță acasă, sunt foarte vulnerabili în fața violenței de la școală”, a explicat psihologul, Daniela Sîmboteanu.
      La fel, s-a demonstrat că o bună parte din cazurile de violență între elevi sunt provocate de profesori. Situația ar putea fi remediată dacă va fi îmbunătățit sistemul de pregătire al cadrelor didactice.
      Psihologii bat alarma și spun că fenomenul ia alte conotații în ultima perioadă datorită accesului la internet pe care îl au copiii. Totodată, specialiștii atrag atenția că violența verbală și fizică în școli se poate transforma de multe ori în agresiuni sexuale, iar autoritățile trebuie să ia măsuri în acest sens. O soluție ar fi suplinirea funcțiilor vacante de psiholog în mai multe școli din țară și includerea unui specialist în fiecare grădiniță.
      „Serviciul psihologic în țară e foarte slab dezvoltat. Noi nu avem în toate instituțiile de învățământ psihologi. În mare parte aceștia sunt doar în liceele din municipiu. În localitățile rurale, acolo unde fenomenul de bullying e mai răspândit, psihologii școlari nu sunt. Cei care sunt, sunt foarte slab pregătiți, pentru că nu acces la programe de instruire continuă, specializare. În grădinițe nu sunt prevăzute unitățile de psiholog. Un lucru foarte important, la această vârstă,  familia ar putea primi niște recomandări profesioniste pentru a face niște corecții în educarea copilului”, a menționat Daniela Sîmboteanu.
      Potrivit unui studiu UNICEF realizat în anul 2019, șapte din zece copii din R.Moldova, elevi ai clasei a VI-a - a XII-a, sunt agresați fizic sau verbal de colegi. Aproape 40% din elevi s-au identificat ca agresori în relațiile cu semenii săi la școală.
      agora.md
    • julia122997
      De julia122997
      Cel mai mate buget îl are liceul Liceul Teoretic „Mihail Berezovschi” (33,42 milioane de lei pentru 2 156 de elevi, suma per elev – 15 501 lei), urmat de Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” (26,21 milioane de lei pentru 1 711 elevi, suma per elev – 15 318 lei), iar pe locul trei se află Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” (23,96 milioane de lei pentru 1 745 de elevi, suma per elev – 13 730 de lei).
      În documentele de mai jos vedeți ce sume sunt alocate pentru toate școlile primare, gimnaziile și liceele din Chișinău.





      Sursă documente: parinte.md
      Text: diez.md
    • julia122997
      De julia122997
      Robert are şase ani şi spune că îi place să studieze acasă. Părinţii lui Robert au ales metoda homeschooling pentru copilul lor. Vitalie şi Oxana au primit programa şcolară online şi spun că, în mai puţin de jumătate de an, copilul lor a studiat întreg materialul didactic pentru clasa întâi.
      Părinţii lui Robert spun că băiatul lor are un program bine stabilit. Se trezeşte la ora şapte dimineaţa, iar în timpul zilei are lecţii de logică, ştiinţe, matematică, limba română, limba engleză, geografie şi pian. Mai mult, Robert este înscris şi la cluburi sportive, se bucură de plimbări în aer liber şi merge în excursii informative.
      În Republica Moldova sunt aproximativ 100 de familii care au ales această metodă de educaţie pentru copiii lor.
      Chiar dacă şcolarizarea la domiciliu oferă posibilitatea ca micuţul să fie bine supravegheat, specialiştii susţin că există riscul ca aceşti copii să se confrunte cu probleme de socializare şi integrare în comunitate.
      Studiile la domiciliu nu sunt interzise, dar nici recunoscute de Legile învăţământului din Republica Moldova. Pentru a asigura un statut legal acestor studii, copiii care învaţă acasă sunt înscrişi la instituţii internaţionale, pe care le absolvă la distanţă.  
      tvrmoldova.md
  •