E grea viata in singuratate...

Draga mea prietene, tu nu iesti singura...

Aceste rinduri sint scris prin lacrimi si vreau sa citesti printre ele...

Ma trezesc de frigul lipsei tale. Lipsa ta ma infioara si imi aduc aminte de fiecare lacrima care era a noastra. Fiecare clipa traita cu fericire si in lipsa ta. Ma arde pe dinauntru un foc si o intrebare…De ce am ajuns la final? Vezi ca timpul iti ascunde umbra si poate nu ma mai doare atit de mult uitarea…ma lasi sa plutesc printre umbra amintirilor care imi soptesc ca viata nu se sfirseste aici. Nu se sfirseste, dar singuratatea si indiferenta ta ma sfisie si stiu ca NU te vei mai intoarce…

Singuratate, te-ai indragostit de mine…Dar ai gresit adresa, nu pot fi amanta ta, caci chiar daca te admir si te respect, nu-ti pot permite sa mai ademenesti inca pe cineva.

Esti ca o piatra care in presoara ranile cu durere, esti ca un vint care nu se va pierde, esti ceea ce ma ajuta sa ma regasesc in clar de luna., dar imi opreste lacrimile. Sa pling, ce mult as vrea! Sa merg mai departe, cu siguranta voi putea!!!!

M-am nascut pentru iubire si respect. M-am nascut pentru a fi ceea ce-mi doresc si nu pot permite sa mi se fringa sufletul. De dragul celor doi ochi ce ma privesc si dulce imi soptesc ”Mami, te iubesc si nu am sa-ti fac rau niciodata”