La Soledad, Adica Singuratatea

Из-за чего в вашей семье происходят ссоры?
298 membri au votat
Viata asta e asa de cruda uneori...fara vre-un motiv in parte.
Sint la un pas de a cadea in depresie, chiar daca sincer parca nu sint motive...dar...
Criss doarme ca un ingeras, sotul inca nu a venit (isi ajuta tatal!)iar eu ascult un colaj muzical din piesele mele preferate in spaniola si beau o cafea cu coniak. Ma simt singura si...nu vreau sa ma simt asa, deaceea vin in fata voastra ca sa alung depresia si cred ca cea mai buna cale este amintirea - amintirea unor amintiri speciale...
Era toamna...O toamna ca oricare alta, dar deosebita. Inca nu stiam ce are deosebit in ea, dar icepuse sa imi placa mai mult!
Era anotimpul care avea sa ma invete ce inseamna dragostea, cu tot ce are in ea - emotii, sentimente, fiori, lacrimi si atingeri fierbinti.
Eu fata de oras, aveam o ideie fixa despre cum ar putea fi dragostea, dar de unda sa stiu eu ca cel mai pur sentiment si mai dorit va veni de acolo, de la tara de unde mi-am petrecut toata copilaria? Putin mai mindra - ca totusi am o educatie mai inalta si sint de la oras - am cazut in capcana dragostei cind ma asteptam cel mai putin.
Eram la o zi de nastere a unei colege de clasa a verisoarei mele...Multa galagie si foaaaarte multa atentie mie, mai ales din partea baietilor, nici nu am observat privirile unui baiat timid, care m-a privit fix toata seara, pe cind eu filtram cu alti baieti mai dezghetati! Dupa serbare am fost toti invitati la discoteca! Abia acolo fiind, s-a apropiat de mine un baiat si m-a invitat la dans. Si cum sa nu accept? Ma flata ca sint foarte intrebata! M-A CUCERIT! Nu cum arata sau cum vorbea, desi era deosebit de cei cu care vorbisem pina atunci...era cizelat...avea o voce linistita si vorbea cultural...adeseori chiar cu accent rominesc. Dar m-a cucerit felul lui de a dansa...Am simtit ca ma topesc in miinile lui puternice...desi nici nu stiam cum il cheama. M-am rusinat de acest sentiment!
Dupa ce s-a finisat melodia...ni s-au facut prezentarile. In starea in care eram nici nu am retinut cum il cheama....Asa ca acasa incercam sa aflu ceva despre el, dar nu stiam cine era...
Ne-am revazut dupa 2 luni....Dupa revelion...Toti prietenii lui erau la Revilion iar el nu...Tare eram curioasa ce s-a intimplat. Era la rude in Romania. ...
Atunci, m-a intrebat daca ma conduce cineva acasa, si dupa ce i-am spus ca nu m-a intrebat daca poate sa o faca el...Ce credeti ca am raspuns??????????/ Exact...
Dar pentru ca era foarte timid, nu a mers singur...ei bine, avea un prieten care era prea naglii, si a mers cu noi.
Au urmat apoi inca vreo 6-7 intilniri pe parcursul a jumatate de an. Intilniri care ma indragosteau si mai mult de el, desi atunci mi parea ca ar fi trebuit sa fie mai repede...In tot acest timp nu a procedat gresit niciodata...nici macar nu a incercat sa ma sarute (eu fata de oras credeam ca asta se face mai repede). Stateam pina dimineata la vorba si tot mai aveam ce discuta...despre stele, lume - filosofie - bine sau rau...si doar uneori cu unele aluzii ca ii plac mult...Doar aluzii si nu vorbe directe sau si mai rau fapte!
Abia dupa jumatate de an, in care stateam la vorba la distanta ca trecea ”camazul cu usile deschise” printre noi (vorba verisoarei mele) si sa nu uitam ca a inceput toate astea iarna...mi-a daruit o inimioara de argint care era rupta in doua jumatati si mi-a spus. Uite un cadou pentru tine...O parte din acesta inima o sa o dai acelei persoane care iti va cuceri inima...Chiar la urmatoarea intilnire, peste o saptamina, i-am data jumatatea de inimioara si un sarut (primul sarut adevarat) pe care nu o sa-l uit niciodata! Asa a inceput totul....acum 11ani. Au urmat nopti nedormite cu gindul la clipele petrecute impreuna.
Aici aveam jumatate de an de cind ne intilneam...La aceeasi discoteca!
Nopti pline de distractii si noi sentimente, mai puternice, dar niciodata nu a incercat sa-mi propuna mai mult decit ce aveam (ma refer la relatii intime!)
Aici eram impreuna de 3 ani, si abia atunci am decis ca relatia noastre este destul de matura ca sa evolueze un pic mai mult si am cunoscut pasiune adevarata.
Prima data impreuna la mare. Scaldata de valurile marii si a dragostei deschid tot mai mult inima pentru iubire...Atunci imi parea ca este limita deja, ca nu pot iubi mai mult!!! M-am inselat....
Dupa 4 ani am inteles ca sintem gata sa facem si documente relatiei noastre...o relatie ca o poveste. Iubita, respectata si cea mai frumoasa pentru iubitul meu, ma facea sa fiu unica si sigura pe ceea ce putem face impreuna.
Am stiut sa petrecem timpul mereu bine, fie ca eram in gasca, fie ca eram in doi...Plimbari nocturne, concerte, flori si atentii mereu, si principalul foarte sugestive nu directe, ceea ce le dadea un farmec aparte. Am continuat si dupa nunta...Aici iar la mare, numai ca in calitate de sot si sotie!
Astazi sintem si mai impliniti! Avem un odoras deosebit care ne iubeste mult, avem un coltisor aparte si avem iubirea noastra! Dar uneori ne mai lipseste timpul...chiar si pentru dragostea noastra...
De aceasta ma pling si stiu ca multe depind de noi, dar credeti-ma, eu care mereu inventez ceva ca sa mai fim macar pentru o clipa cei de ieri...uneori e atit de greu...
Eu insa nu ma dau batuta....mai scap cite o lacrima si merg sa-mi sarut puiul cel mic...apoi scriu....si stiu ca undeva acolo sinteti voi...cele care ma asculta si ma inteleg...macar din cind in cind.
Am terminat cafeaua...
Si rasuflu mai usurat...
Raportează Intrare
17 Comentarii
Comentarii Recomandate