(un fragment dintr-o schita de roman - uitata de ceva timp)

Toamna…Frunzele își dansează plecarea si sânt fericite. In jur atâta gălăgie si atita lume grabita si cu gindul departe de a fi fericit. Cum nu poate lumea sa se bucure de orice, chiar si de plecarea sa in nefiinta? Doar in fiecare pas este ceva doar pentru noi, ceea ce ne invata sa traim, sa iubim, sa admiram, sa iertam sau sa nu iertam o viață trăită fără iubire sau poate o iubire pierdută din prostie sau din egoism sau…de ce nu, sa invatam a muri – fizic sau moral? Sau sa inveti a trai cind se pare ca nu mai ai cale si nu vezi nici o lumina, nici o speranta?

Si chiar e posibil, trebuie doar sa iti doresti sa invet…cum o face un oarecare EL sau o oarecare EA.

LUI ii place toamna si adora jocul frunzelor in bataia vintului. EA este înnebunită de aroma pomilor infloriti si a liliacului. Dar oricit de diferiti ar fi, dragoste e oarba si misca sori si stele…si se iubesc!

Si pentru ca e toamna si frunzele isi fac jocul, EL isi indreapta pasii pe drumul atit de cunoscut si drag, care duce la EA…EA, cea care-l face sa uite de toate si de sine, care domina visele si gindurile, care are un zimbet ce te face sa plingi de fericire! Merge agale, dar cu multa dorinta in suflet, si pune cap la cap tot ce vrea sa-i spuna, pentru a cita oara. Ajunge la scari si schimbind trandafirul dintr-o mina in alta, ezita…sa urce sau nu…cum il va primi de aceasta data? Urca…In citeva clipe este sus si cele 7 etaje parca nici nu mai sint. Sta in fata usii si o priveste de parca ar fi mai altfel. Din spatele ei se aude galagie si muzica! ”O fi petrecere? Sau poate am gresit etajul sau usa?” Se mai uita odata in jur si apasa pe buton. In usa apare EA. Frumoasa ca intotdeauna si gingasa ca un ghiocel, naiv si plin de atita putere! Ochii mari si albastri il imbatau si tare ar fi vrut sa-i sarute…dar EA a soptit ”In zadar ai venit!”. El a tacut citeva minute, in care EA-l privea cu o rusine, dar si dorinta…

EL a coborit citeva scari, s-a intors si a rostit cu dragoste ”Casa de piatra”. Si a aruncat citeva petale de trandafir la picioarele ei, ascunse de o trista rochie alba!