Am si eu asa stari, dar mai bine sa nu te gindesti....Asta e specific omului sa se gindeasca si la negativ...caci fara asta nu ai sti sa apreciezi unele lucruri!

Salut, abia acum am vazut blogul tau. In privinta gindurilor "strasnice", pot sa-ti spun ca nu esti tu prima, la mine asa ginduri vin foarte des, cind l-am nascut pe Marius, vedeam niste "peizaje" strasnice, acum cu Milena tot mai des, cite odata ma prind ca ma cufund in gindurile acestea. I-mi lamuresc situatia numai ca noi foarte mult iubim pe cei apropiati si ne temem pentru dinsii, deaceia si gindurile respective. Dar trebuie dupa asa ginduri indata sa ne gindim la bine, sa alungam tot raul... Nu te cunosc personal, dar avem mult comun, am citit mai multe mesaje de ale tale si mi-am facut asa concluzie. Totul v-a fi bine!

Daaa , credeam ca numai eu ma gindesc la nebunii dar se vede ca nu, asa ne este dat de a gindi si negativ nu numai pozitiv, mai ales daca ajungem intr-o situatie mai dificila

Lili, anxietatea asta cred ca e caracteristica uneori tuturor femeilor. eu ma prind cateodata ca dupa ce-mi adorm copilul alerg periodic sa vad daca respira (mi-am pus singura diagnoza de psihoza acuta :)))) nu te stresa si nu te axa pe gandurile astea. bucura-te de frumos si de soare si de zambetele bombonicai tale :)

SandaSun, am si eu momente, cind ascult atent daca mai respira cind doarme si atunci imi inchipui situatii diferite daca ar muri, nu-mi inchipui viata fara ea. Imediat dupa aceste clipe ma apuca o frica groaznica si incep sa ma rog domnului sa ma ierte pentru asa ginduri timpite... Chiar si sotul cindd vine mai tirziu acasa si nu pot sa dau de el, am frica ca o sa-l pierd si iarasi ginduri, ginduri, ginduri...

Nu inteleg ce se intimpla, doar inainte nu eram asa. Ma tem sa nu devin paranoica, dar copilul creste si cindva va trebui sa-i dau voie sa plece cu prietenii, dar SPER ca situatia se va schimba.

da, va ca toate mamele au astfel de "apucaturi"

eu noaptea automat, de fiecare data cind ma trezesc, pun urekea sa ascult daca respira micutul. La fel, daca la amiaza doarme prea mult, alerg peste foecare 2 minute sa ascult respiratia puteti sa ma luati si pe mine la balamuc cu voi

Salut! Draga, zi mersi ca nu esti medic! Iaca atunci giinduri, da!Cu fonendoscopul asculti respiratia, nu poti lasa copilul nici pe o clipa singur, caci exista sindromul de moarte subita, si inca muuulte alte " fericiri" din aste!!! Nu retrai, asas mamicile, mai ales cele tinere, care sunt prima data si atau acasa mai mult ei si copilul in mare parte. De aea sunt bune " tusovcile" noastre, ca sa intelegi , pe exemplel altora, cum se mai intimpla la altii, ca nu esti unicul, ca esti normal ? la urma toata!!! Asa ca fii pe pace, staruete sa fii, ciiit mai putin singura cu giindurile tale, si nici in un caz , sa nu inchizi problema in tine, caci problema discutata si spusa, e ca si rezolvata. Iti dores sanatate, mai multe bune, sati fie copilasul sanatos si vesel, ca atunci vei fi si mai fericita!!! :kiss4:

Din pacate, deocamdata, nu pot veni la" tusovcile" voastre, deoarece am un titirez de fata , care oricum nu-mi va permite sa discut cu voi. Oricum, merci de incurajare si m-am mai linistit, vazind ca nu sint unica cu asa "gliucuri"...

P.S.Cred ca totusi e bine, ca nu sint medic.

He-he... sunt si eu asa...

Draga Lili,

Nu pot da sfaturi multe in aceasta privinta pentru ca e greu sa intelegi o persoana, poate daca "ai mers o mila in papucii acesteia"dar un lucru care ajuta mult e sa te inveti sa spui "multumiri" fie Domnului fie Universului...depinde in ce crezi tu...Pe linga enumerarea si multumirea pentru lucurile bune care le ai...sot,copil,sanate,parinti,casa,masa.servici etc mai gasesti in fiece zi inainte de culcare un lucru sau orice ce ti-a facut viata putin mai buna in acea zi...fie zimbetul unui necunoscut,un telefon de la un prieten ...intelegi ce vreau sa zic...Astfel cu timpul creierul isi creaza o deprindere de a remarca mai mult lucrurile bune in viata si cele rele se topesc in fundal.Iti doresc mult succes si numai fericire.

Draga Lili,

Nu pot da sfaturi multe in aceasta privinta pentru ca e greu sa intelegi o persoana, poate daca "ai mers o mila in papucii acesteia"dar un lucru care ajuta mult e sa te inveti sa spui "multumiri" fie Domnului fie Universului...depinde in ce crezi tu...Pe linga enumerarea si multumirea pentru lucurile bune care le ai...sot,copil,sanate,parinti,casa,masa.servici etc mai gasesti in fiece zi inainte de culcare un lucru sau orice ce ti-a facut viata putin mai buna in acea zi...fie zimbetul unui necunoscut,un telefon de la un prieten ...intelegi ce vreau sa zic...Astfel cu timpul creierul isi creaza o deprindere de a remarca mai mult lucrurile bune in viata si cele rele se topesc in fundal.Iti doresc mult succes si numai fericire.

Merci mult de sfat! Cred ca imi va fi foarte util!

Apropo, cred in Dumnezeu...