N_a_t_a's Блог

  • intrări
    46
  • comentarii
    143
  • citiri
    32535

Viata De Mamica

mantaluta_nata

1495 citiri

Nici nu stiu cu ce sa incep... :clapping: De mult vroiam sa scriu pe aceasta tema, sa ma descarc putin fiindca stiu ca printre mamicile de aici sunt ca alde mine....Copilul meu a schimbat totul in viata mea: prioritatile, regimul, modul de viata si familia.Acum ea este in centrul atentiei si de ea depind toate planurile noastre.Nu pot sa fac ceva fara ea.Chiar saptamina aceasta am avut de rezolvat niste intrebari la primarie si la banca; desigur ca totul a decurs conform programului Biancai.Nu ma pling caci este foarte cuminte si nu-mi face probleme...sta in carucior si se joaca pina eu termin treaba....Dar pe mine ma macina altceva.Eu pina la sarcina eram mereu in activitate.La serviciu mereu ocupata..Veneam seara tarziu, cateodata mai ieseam in oras cu amicii, cu fetele, iar week-end-ul era mereu ocupat.Acum zilele mele trec doar pentru Bianca.Ma simt asa pustiita din punctul asta de vedere.Ieri am fost in parc si am intalnit o mamica cu un baietel de vreo 2-3 anisori.Era nearanjata, cu haine de casa...Si imi zicea ca pina la un anisor a mai fost cum a fost, dar cand ei incep sa fie activi imi zicea ca nu mai stie nimic de ea.A pierdut total sensul...Mie nu-mi place asa.Si nici nu vreau sa ajung... :girl_dance: Vreau activitate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Vreau la serviciu, mai in scurt.Voi, fetelor la cat timp v-ati reintors la servici? Si cum va impartiti timpul? sau poate munciti acasa?


  Raportează Intrare


8 Comentarii


Comentarii Recomandate

cit de bine te inteleg. Ma macina aceeasi problema. SCaparea mea e aproape sper, indata cum il dau pe Max la gradinitza, incep activ sa-mi caut de lucru. Numai ca ma tem foarte mult sa nu gasesc ceva pe plac.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Nata, si eu am fost toata in activitate! Si mie imi lipseste activitatea si iesirile, si nu pot sta inchisa in casa cu activitati non stop aceleasi, deoarece asa-mi este temperamentul. Am fost in activitate pina-n ultima luna de sarcina....dar totusi zimbetele si nazdravaniile piciului compenseaza practic totul!!!! Copilul acum iti da asa clipe, pe care nu le intorci niciodata!Iar serviciu, cariera, iesiri la cine, sau altceva, le poti face oricind....iata copilul nu va mai fi mic si nu-ti va mai darui atitea zimbete dulci, sa vezi cum incepe desine statator sa paseasca, sa manince, sa vorbeasca, la oala sa se ceara sau sa incerce sindurica sa se aseza(dupa ce a facut in pantaloni deja)....

Copilaria nu se repeta! Si clipele de a fi mama unui dulce ingerasi, tot nu le cumperi si nu le intorci inapoi!

 

Esti tinara si acum vezi altfel lucrurile.....dar peste ani, o sa regreti timptil, pe care nu i l-ai acordat copilului! La sigur!(dupa propria experienta)

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Nata, ai dreptate,

o data cu venirea pe lume a copilului se schimba prioritatile.

Daca ai noroc de apropiati, care te ajuta- e bine, daca nu- te bazezi numai pe tine.

Mie mi-a fost foarte greu.

L-am dat pe Daniel la cresa la 2 ani, eu am inceput serviciul la aproape 4 luni dupa asta.

Timp am si mai putin, oricum nu reusesc sa le fac pe toate si imi doresc sa am mai mult pentru pitic.

SA putem iesi la plimbare ziua in amiaza mare, sa mergem la spectacole pentru copii, in parcul de distractii.

CAnd vine sfarsitul de saptamana, nu stiu de ce sa ma apuc.

 

Savureaza aceste momente, cat e Bianca micuta si stai langa ea. Iti va fi dor de aceste momente.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

chiar as vrea sa vad cum asta, sa-ti fie dor.

eu din cind in cind fac cite o escapada pe o zi-doua, si poate undeva ii simt lipsa, dar o data cu revenirea acasa, cind il vad miorlait vreo doua zile, imi trece tot dorul, si asa ma apuca o dorinta sa plec de unde am venit.

NU stiu, poate si este incorect, sa nu mai stiu ce, dar pentru mine personal e foarte si foarte greu sa stau 24 din 24 cu Max, cu toate ca il iubesc la nebunie.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Mia, stiu ce zici. Vei vedea ca o data ce incepi serviciul se vor mai schimba lucrurile, in bine.

Eu cat am stat acasa, am crezut ca-mi voi iesi din minti.

DE fapt ma mir ca n-am ajuns la casa de nebuni.

( Si acum ma enervez cand Daniel urla, deja am reactie alergica la maraielile lui, incerc sa-l invat sa spuna ce vrea fara sa urle.)

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

la mine pina cind numai prin strigate si urlete se poate exprima. Asa de tare striga ca imi tiuie in urechi. Of, ma bucur ca pina pe 1 iunie nu e chiar asa de mult. Tie si mie, si la toate mamele - rabdare.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Eu am noroc fetelor, caci ma mai pot relaxa un pic.Bunica noastra locuieste aproape si in week-end o mai duc acolo si pot sa-mi iau liber.Merg cu sotul pe la petreceri, nunti, la cumparaturi..si mai simt alt om.Imi incarc bateriile pe o saptamina inainte si gata.Dar faptul asta ca stai cu copilul 24 din 24 e cam......nici nu stiu cum sa spun.iti doresti sa evadezi si sa faci ceva pt tine, pt sufeltelul tau...Mai astept putin pina voi putea sa plec la munca...

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Eu nu ma simt lipsita, de ceva din cauza copilului.

La serviciu nu vreau, eu sunt om domestic. Iesirea in oras, la plimbari, la nunti este doar cu fetita. Eu absolut nu am cu cine s-o las. Eu nu stiu, ce insemna sa te relaxezi fara copil si poate este spre bine.

Chiar azi am fost nevoita s-o iau la rezidentiat cu mine, caci domnisoara cu care o las, a putut sta doar o ora jumate.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum