cit de bine te inteleg. Ma macina aceeasi problema. SCaparea mea e aproape sper, indata cum il dau pe Max la gradinitza, incep activ sa-mi caut de lucru. Numai ca ma tem foarte mult sa nu gasesc ceva pe plac.

Nata, si eu am fost toata in activitate! Si mie imi lipseste activitatea si iesirile, si nu pot sta inchisa in casa cu activitati non stop aceleasi, deoarece asa-mi este temperamentul. Am fost in activitate pina-n ultima luna de sarcina....dar totusi zimbetele si nazdravaniile piciului compenseaza practic totul!!!! Copilul acum iti da asa clipe, pe care nu le intorci niciodata!Iar serviciu, cariera, iesiri la cine, sau altceva, le poti face oricind....iata copilul nu va mai fi mic si nu-ti va mai darui atitea zimbete dulci, sa vezi cum incepe desine statator sa paseasca, sa manince, sa vorbeasca, la oala sa se ceara sau sa incerce sindurica sa se aseza(dupa ce a facut in pantaloni deja)....

Copilaria nu se repeta! Si clipele de a fi mama unui dulce ingerasi, tot nu le cumperi si nu le intorci inapoi!

Esti tinara si acum vezi altfel lucrurile.....dar peste ani, o sa regreti timptil, pe care nu i l-ai acordat copilului! La sigur!(dupa propria experienta)

Nata, ai dreptate,

o data cu venirea pe lume a copilului se schimba prioritatile.

Daca ai noroc de apropiati, care te ajuta- e bine, daca nu- te bazezi numai pe tine.

Mie mi-a fost foarte greu.

L-am dat pe Daniel la cresa la 2 ani, eu am inceput serviciul la aproape 4 luni dupa asta.

Timp am si mai putin, oricum nu reusesc sa le fac pe toate si imi doresc sa am mai mult pentru pitic.

SA putem iesi la plimbare ziua in amiaza mare, sa mergem la spectacole pentru copii, in parcul de distractii.

CAnd vine sfarsitul de saptamana, nu stiu de ce sa ma apuc.

Savureaza aceste momente, cat e Bianca micuta si stai langa ea. Iti va fi dor de aceste momente.

chiar as vrea sa vad cum asta, sa-ti fie dor.

eu din cind in cind fac cite o escapada pe o zi-doua, si poate undeva ii simt lipsa, dar o data cu revenirea acasa, cind il vad miorlait vreo doua zile, imi trece tot dorul, si asa ma apuca o dorinta sa plec de unde am venit.

NU stiu, poate si este incorect, sa nu mai stiu ce, dar pentru mine personal e foarte si foarte greu sa stau 24 din 24 cu Max, cu toate ca il iubesc la nebunie.

Mia, stiu ce zici. Vei vedea ca o data ce incepi serviciul se vor mai schimba lucrurile, in bine.

Eu cat am stat acasa, am crezut ca-mi voi iesi din minti.

DE fapt ma mir ca n-am ajuns la casa de nebuni.

( Si acum ma enervez cand Daniel urla, deja am reactie alergica la maraielile lui, incerc sa-l invat sa spuna ce vrea fara sa urle.)

la mine pina cind numai prin strigate si urlete se poate exprima. Asa de tare striga ca imi tiuie in urechi. Of, ma bucur ca pina pe 1 iunie nu e chiar asa de mult. Tie si mie, si la toate mamele - rabdare.

Eu am noroc fetelor, caci ma mai pot relaxa un pic.Bunica noastra locuieste aproape si in week-end o mai duc acolo si pot sa-mi iau liber.Merg cu sotul pe la petreceri, nunti, la cumparaturi..si mai simt alt om.Imi incarc bateriile pe o saptamina inainte si gata.Dar faptul asta ca stai cu copilul 24 din 24 e cam......nici nu stiu cum sa spun.iti doresti sa evadezi si sa faci ceva pt tine, pt sufeltelul tau...Mai astept putin pina voi putea sa plec la munca...

Eu nu ma simt lipsita, de ceva din cauza copilului.

La serviciu nu vreau, eu sunt om domestic. Iesirea in oras, la plimbari, la nunti este doar cu fetita. Eu absolut nu am cu cine s-o las. Eu nu stiu, ce insemna sa te relaxezi fara copil si poate este spre bine.

Chiar azi am fost nevoita s-o iau la rezidentiat cu mine, caci domnisoara cu care o las, a putut sta doar o ora jumate.