Salut, adica Hristos a Inviat!

Din pacate nu am poze sa pun ca inca nu am luat aparat foto, sper ca totusi in curind vom lua, dar va povestesc despre cum am petrecut sarbatoarea prin cuvinte.

Simbata dupa masa am mers la Holercani. Mama-soacra a mers cu noi, ca ea este in Chisinau si desigur ca la ţara ne astepta mult de lucru.

Primul lucru pe care l-am vazut si m-a bucurat mult a fost acela ca la poarta era inaltat un scrinciob de toata frumusetea, de 3 metri inaltime. L-a facut bunelul pentru nepotei. Sigur ca primul lucru pe care l-au facut copii e ca l-au incercat si erau fericiti.

Apoi eu m-am aşezat pe treaba, ajutor in bucatarie, la tocat carne, sa tai pentru salate. Mai spre seara ne-am adus aminte ca nu avem miel si am mers la stina din sat. Acolo miei de tot felul si mici si mai mari. Am ales 2 frumusei dar nicidecum nu pareau a mieluti, deja cîrlanasi marisori, cam de 11 kg. Cam te doare sa iai mieii de la oaie ca tot copii ei sunt dar sa maninci carnea lor e foarte placut si e delicioasa daca stii sa o prepari.

Am mers acasa si am portionat un miel, altul l-am lasat ca sa-l iau acasa ca sa am pentru copii carne.

Pina in seara impreuna cu soacra le-am reusit pe toate si curatenie si ouăle vopsite, doar cu mincarea mai grelut. La orele 9.10 seara se deconectează lumina. Suuuperr! Fără cuvinte. Mai tîrziu aflăm că cineva s-a iybit intr-un pilon de inalta tensiune si l-a doborit si desigur ca si firele rupte si trei sate fara lumina. Bine ca macar jertfe nu au fost da luminari am gasit. Am culcat copii si la treaba. Am prajit carnea de 3 feluri la lumina luminarii, am gatit cosul cu bunatati pentru a merge noaptea la sfinţire si ca tot pe la 12 noaptea nu era lumina, ne-am zis cu soacra Hristos a Înviat si am mers la culcare. Înainte de asta am ieşit în prag, asa o linişte totală rar auzi la Chişinău da să vedeţi ce cer instelat. Unice m-a intristat e ca se auzea behaitul unei oi si mă gindeam oare nu acea de la care i-am luat mielutul si acum plinge de dorul lui? Lumina a pornit pe la 1 noaptea, ca s-a aprins in casa si repede am stins-o pina nu s-au trezit copii.

La 3 jumate l-am sculat pe sot si am mers la biserica. Pe la 4.15 parintele a sfintit bunurile toate si am mers acasa. Acasa vad ca e lumina si televizorul merge. Cind intru copilul meu mai mic, vînătă de plîns, icnea de nu se mai oprea. M-a simţit cînd am plecat şi cam o oră nu o puteau opri din plîns. M-am culcat linga ea sa o linistesc si sa o adorm si am adormit si eu asa imbracata in hainele de afara. Dimineata cam pe la 10 ne-am sculat si hai la masă.

Anul acesta nu am prea umblat pe ospeţi, am stat cu socrii şi cu copii pe linga casa. Ca stiu ca daca ma duc pe ospeti trebuie sa maninc. Da cam m-am saturat eu de carne şi bunătăţi şi acasă.

În rest cei mai fericiti cred ca au ramas copii. La bunelu sunt iepuri, sunt gaini, sunt iezi pe baltag, unde te poti juca cu ei si sa-i fugaresti toata ziulica. Acolo te poţi murdari fara ca mama sa strige, poti sa te joci cu lopata in pamint, sa arunci pietre. Asta fac toţi copii acolo si copii mei tot aşa au facut.