• intrări
    3
  • comentarii
    41
  • citiri
    981

O Scurta Introducere In Tema

SandaSun

320 citiri

Из-за чего в вашей семье происходят ссоры?  

298 membri au votat

You do not have permission to vote in this poll, or see the poll results. Te rog autentifică-te sau înregistrează-te pentru a vota în acest sondaj.

Minunea mea Teodora va implini curand un an - un moment oportun pentur o privire retrospectiva :) Suntem suficient de mari - ea ca pioner care descopera lumea, eu ca mamica-pioner (in sens de verde, nu curajos:)); dar si suficient de mici pentru a tine minte inca intensitatea trairilor si de a incerca sa le redam.

 

Deci, aveti in fata un efort colectiv al Tudoritei si al meu :) sper sa nu-l criticati prea dur :)

 

Sant din tagma mamelor closte. Instinct matern hiperdezvoltat. De cand aveam 4 ani si mergeam tantos de la gradinita si-i faceam mamicai interogatoriu unde mi-i fratiorul si de ce fetita aia e mai mica dar are deja fratior. Desigur, dupa ce mi-am primit fratiorul (colac peste pupaza, cadou exact in ziua cand am implinit 5 ani), am mai cerut ocazional s-al duca inapoi la magazin, dar vreau sa cred ca i-am fost bun tovaras de front si am aplicat metode de educatie severe dar nu prea sadice :)

 

Mi-am dorit un copil de cand ma tin minte. Poate de aia diagnoza de polikistoza ovariana la 19 ani mi-a dat lumea peste cap. Mi-a confirmat-o Dl Bejan la uzi si mi-a zis ca o sa ma vada inca insarcinata. as fi vrut sa-l cred atunci. au durat circa 8 ani pana s-au implinit cuvintele profetice :)

 

in absenta unui bebe, sotul era pe post de bebelus alintat :) cred ca-i lipseste locul acum ca am doua minuni de rasfatat :)

 

Quest-ul meu p/u a ramane insarcinata a fost lung si anevoios. am inceput cu specialistii de la Dalila si am migrat mai pe la toti guru. In 2002 am facut laparoscopie cu scop de rezectie a ovarelor sclerozate. Apoi, pe parcursul a aproape 4 ani, am tot incercat diverse scheme de stimulare ovariana. am dat depresii, crize de lacrimi, am lasat periodic mainile in jos, am fost la biserici si manastiri si la specialisti in domeniu. Faceam cu regularitate foliculometrie la Dl Sesnitanu - cred ca doar arbustii de la spitalul 1 stiu cate lacrimi am contribuit eu ca sa creasca mari si stufosi :) In sfarsit, am ajuns la Dl Mosin la Centrul de SR si medicina genetica, am facut excursia prin incaperi si am primit o lista enorma de medicamente pentru in vitro. totusi, nu puteam crede ca pot concepe copilul altfel decat pe cale naturala si din mare dragoste. Nu intelegea mintea mea de diletant de ce daca trompele mele-s in regula si problema e doar in ovulatie, nu putem doar s-o stimulam si ... sa lucram :girl_dance:

 

am mers in aceeasi zi la une din multele mele foliculometrii. Dl. Sesnitanu mi-a inceput a povesti a cata oara de rata lui de succes in tratamente de infertilitate. ca intotdeauna, l-am ascultat politicos gandidu-ma ce poate face el unde au incercat atatia profesori :) si m-am gandit - dar ce pierd daca incerc? era sfarsit de martie, FIV era planificata p/u august. In 4 luni de tratament, am ovulat de 2 ori.

 

25 iunie 2006 - primesc vestea mare ca avut loc ovulatia. Fug acasa la sot :) si apoi ma iau cu lucru si uit totalmente de toate. totusi, in acele 2 saptamani de asteptare, am reusit sa citesc sute de site-uri despre primele semne de sarcina :) sa ma simt una cu toate Hochushki din lume :) Pe 17 iulie trebuie sa plec in deplasare. pe 14 imi programasem sa merg la prietenul nostru Dl Sesnitanu, sa vad daca am vreo veste :) Ultemele cateva zile inainte de vizita, ma simt muerta cu totul, nu am energie, ma doare capul, dar dau toata vina pe surmenare. in sfarsit, dupa ce mai nu adorm cu capul in tastatura si mai nu lesin la o seidnta interminabila, cumpar pe 13 test. vin acasa si-l fac, la 4 seara, nicidecum nu cu urina de dimineata, cu 2 zile inainte de data cand se astepta urmatorul ciclu - si .... initial nimic. o singura linie aprinsa. as always. nu pot sa va redau cate teste am stricat eu asa... il pun dezamagita pe chiuveta is ma spal pe fata. cand ma uit la el inca odata am senzatia ca nu am spalat bine spuma din ochi!!!! a doua liniuta!!!!!!!!!!!!!!!!!

 

am iesit din baie strigand ca o sirena si dand din maini cu test cu tot :)) Stoul s-a distrat copios :) a 2 zi am fugit la uzi (inca nici nu aveam intarziere :)))) la uzi normal nu s-a vazut nimic. am plecat in deplasare plina de jale cu un geamantan de testuri :) faceam unul in fiecare dimineata si unul in fiecare seara :) cand am revenit si am fost la uzi, aveam 7-8 saptamni si se batea inimioara... a fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea... plangeam toti in cabinet, in frunte cu Dl Sesnitanu :))) Uite asa am facut cunostinta cu minunea mea, conceputa nazlo vragam pe cale naturala. a fost si este un veritabil dar de la Dumnezeu, iata de ce numele a venit usor - Teodora.

 

to be continued :)


  Raportează Intrare


14 Comentarii


Comentarii Recomandate

Cat de bine ca a-ti reusit. Sa fiti cu totii sanatosi si plini de voie buna. Ma bucur mult pentru toate mamicele din lume care au reusit "назло врагам и медицине", bravo voua!

Referitor la instinctul de mama obsesizata, eu cred ca e si normal dupa atitea ani de incercari si nereusite...Dar bine ca acum totul este bine si va bucurati de zimbetul odorasului si noptile nedormite pentru binele ei.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

CuraJUL SI RABDAREA TA AU FOST RASPLATITE CU CEL MAI DE PRET CADOU...Sanatate si multe bucurii de la acest mununat cadou!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

frumos... si te-apuca de inima

Desi, in linii generale, cunosteam istoria, am citit-o dintr-o rasuflare

Multumesc, caci m-ai facut sa apreciez si eu mai mult ceea ce am.

Asteptam continuarea!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

va multumesc foarte mult tuturor pentru cuvintele calde :) sper sa-mi vizitati si in continuare blogul - simt de parca am misiunea sa le spun tuturor celor care trec prin situatii similare de lupta sa nu lase mainile in jos :) bebelusii nostri sant cea mai mare binecuvantare!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

(Pling cu lacrimi de bucurie shi speranta). Nici nu-ti inchipui cit de aproape imi este istoria ta. Cu diferenta ca, inca nu am facut laparo shi fac stimulare de numai 10 luni. Ma bucur atit de mult ca ai reusit - inseamna ca se poate!!!! shi poate imi face shi mie Dumnezeu asa un dar.

Asha ma bucur ca scrii cu umor despre toate peripetiile tale. Sper sa ajung shi eu sa scriu asa istoria mea.

O sa intru in fiecare zi pe la tine - un fel de terapie anti-lasat-miinle-jos.

 

Sa fiti sanatosei shi sa va bucurati de minunea de care aveti parte!!!!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Draga Olesea, asta si m-a motivat de fapt sa scriu :) gandul ca poate istoria mea ii ajuta cuiva. da mainile nu trebuie lasate nicidecum in jos! veti reusi numaidecat!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Mda, inca o data se confirma faptul ca pina nu dai medicilor vre-o 20 lei sub masa in calitate de mita-poti sa te alegi cu un diagnostic de mai mare dragul. Trist, dar asta e realitatea la noi in Moldova. Bine ca se mai gasesc persoane inteligente pentru a lupta cu aceasta inechitate si de a intra intr-un fel de duel neautorizat cu medici, care au jurat cindva lui Hipocrat. Eu personal am fost martorul unei astfel de injustitii, fiind internata la spitalul Nr.1 citiva buni ani in urma. Era o doamna trecuta de 35 de ani, insarcinata in 20 de saptamini aproximativ. Era un copil asteptat de mult timp. Asa si nu am inteles din ce motiv a fost internata, dar mergind la ecografie, medicul a decis si i-a pus un ultimatum: AVORT. Doamna era disperata cind a gasit-o sotul bocind in hohote, ca daca mai facea si avort, pai la sigur nu mai putea sa auda cuvintul "mama" niciodata. Unica ce i-am spus: "Doamna, mergeti la alt medic va rog si mai repetati ecografia, cereti opinia unui alt medic." Asa si nu stiu daca istoria a avut un final fericit, dar tare as vrea sa cred ca a reusit sa aiba ceea ce isi dorea cel mai mult.

Merita sa expunem astfel de istorii cu detalii si cu numele lucratorilor medicali, ce au o faima nu chiar buna.

Sanda, succese in continuare in elaborarea si gestionarea micului tau "proiect" indreptat spre constientizarea viitoarelor mame.

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Сандочка, нет слов!

Мы общаемся, а я и не знала твою историю!!!

Пока дочитала, глаза нехотя сами наполнялись слезами от счастья и радости за тебя!!!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Olguta, mersi de votul de incredere :) de fapt, scopul meu e sa impartas optimism. p/u ca din adancul inimii cred ca pentru asemenea minuni ca bebelusii nostri merita sa duci orice lupta :) iar diagnozele medicilor au fost justificate in cazul meu... doar ca nu au fost nici pe departe sentinta ci instigare sa lupt :)

 

Buburuza, spasibo! a kak pojivaet tvoe malenkoe chudo? :)

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Sandutza, uite ca acum incep sa citesc blogul tau, merci pentru unda verde!

Ma bucur mult ca ai inceput blogul tau cu acesteveniment mare in familia ta, desi acum Tudotsa e mare, imi inchipui prin cite ai trecut pentru a putea fi impreuna cu fiica ta!

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum