Minunea mea Teodora va implini curand un an - un moment oportun pentur o privire retrospectiva :) Suntem suficient de mari - ea ca pioner care descopera lumea, eu ca mamica-pioner (in sens de verde, nu curajos:)); dar si suficient de mici pentru a tine minte inca intensitatea trairilor si de a incerca sa le redam.

Deci, aveti in fata un efort colectiv al Tudoritei si al meu :) sper sa nu-l criticati prea dur :)

Sant din tagma mamelor closte. Instinct matern hiperdezvoltat. De cand aveam 4 ani si mergeam tantos de la gradinita si-i faceam mamicai interogatoriu unde mi-i fratiorul si de ce fetita aia e mai mica dar are deja fratior. Desigur, dupa ce mi-am primit fratiorul (colac peste pupaza, cadou exact in ziua cand am implinit 5 ani), am mai cerut ocazional s-al duca inapoi la magazin, dar vreau sa cred ca i-am fost bun tovaras de front si am aplicat metode de educatie severe dar nu prea sadice :)

Mi-am dorit un copil de cand ma tin minte. Poate de aia diagnoza de polikistoza ovariana la 19 ani mi-a dat lumea peste cap. Mi-a confirmat-o Dl Bejan la uzi si mi-a zis ca o sa ma vada inca insarcinata. as fi vrut sa-l cred atunci. au durat circa 8 ani pana s-au implinit cuvintele profetice :)

in absenta unui bebe, sotul era pe post de bebelus alintat :) cred ca-i lipseste locul acum ca am doua minuni de rasfatat :)

Quest-ul meu p/u a ramane insarcinata a fost lung si anevoios. am inceput cu specialistii de la Dalila si am migrat mai pe la toti guru. In 2002 am facut laparoscopie cu scop de rezectie a ovarelor sclerozate. Apoi, pe parcursul a aproape 4 ani, am tot incercat diverse scheme de stimulare ovariana. am dat depresii, crize de lacrimi, am lasat periodic mainile in jos, am fost la biserici si manastiri si la specialisti in domeniu. Faceam cu regularitate foliculometrie la Dl Sesnitanu - cred ca doar arbustii de la spitalul 1 stiu cate lacrimi am contribuit eu ca sa creasca mari si stufosi :) In sfarsit, am ajuns la Dl Mosin la Centrul de SR si medicina genetica, am facut excursia prin incaperi si am primit o lista enorma de medicamente pentru in vitro. totusi, nu puteam crede ca pot concepe copilul altfel decat pe cale naturala si din mare dragoste. Nu intelegea mintea mea de diletant de ce daca trompele mele-s in regula si problema e doar in ovulatie, nu putem doar s-o stimulam si ... sa lucram

am mers in aceeasi zi la une din multele mele foliculometrii. Dl. Sesnitanu mi-a inceput a povesti a cata oara de rata lui de succes in tratamente de infertilitate. ca intotdeauna, l-am ascultat politicos gandidu-ma ce poate face el unde au incercat atatia profesori :) si m-am gandit - dar ce pierd daca incerc? era sfarsit de martie, FIV era planificata p/u august. In 4 luni de tratament, am ovulat de 2 ori.

25 iunie 2006 - primesc vestea mare ca avut loc ovulatia. Fug acasa la sot :) si apoi ma iau cu lucru si uit totalmente de toate. totusi, in acele 2 saptamani de asteptare, am reusit sa citesc sute de site-uri despre primele semne de sarcina :) sa ma simt una cu toate Hochushki din lume :) Pe 17 iulie trebuie sa plec in deplasare. pe 14 imi programasem sa merg la prietenul nostru Dl Sesnitanu, sa vad daca am vreo veste :) Ultemele cateva zile inainte de vizita, ma simt muerta cu totul, nu am energie, ma doare capul, dar dau toata vina pe surmenare. in sfarsit, dupa ce mai nu adorm cu capul in tastatura si mai nu lesin la o seidnta interminabila, cumpar pe 13 test. vin acasa si-l fac, la 4 seara, nicidecum nu cu urina de dimineata, cu 2 zile inainte de data cand se astepta urmatorul ciclu - si .... initial nimic. o singura linie aprinsa. as always. nu pot sa va redau cate teste am stricat eu asa... il pun dezamagita pe chiuveta is ma spal pe fata. cand ma uit la el inca odata am senzatia ca nu am spalat bine spuma din ochi!!!! a doua liniuta!!!!!!!!!!!!!!!!!

am iesit din baie strigand ca o sirena si dand din maini cu test cu tot :)) Stoul s-a distrat copios :) a 2 zi am fugit la uzi (inca nici nu aveam intarziere :)))) la uzi normal nu s-a vazut nimic. am plecat in deplasare plina de jale cu un geamantan de testuri :) faceam unul in fiecare dimineata si unul in fiecare seara :) cand am revenit si am fost la uzi, aveam 7-8 saptamni si se batea inimioara... a fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea... plangeam toti in cabinet, in frunte cu Dl Sesnitanu :))) Uite asa am facut cunostinta cu minunea mea, conceputa nazlo vragam pe cale naturala. a fost si este un veritabil dar de la Dumnezeu, iata de ce numele a venit usor - Teodora.

to be continued :)