Saptamanile treceau foarte repede.Cei doi isi petreceau zilele impreuna, mai bine spus serile, fiindca ziua era destinata facultatii pentru Tanea si serviciului pentru Vadim.Dar asteptau cu nerabdare sa se vada si sa-si povesteasca cate ceva.Mai tare erau dornici sa se cuprinda, sa se stringa in brate si sa taca amindoi, savurand momente unice.

Cand Tanea avea ore pina tarziu, Vadim o astepta in fata facultatii.Cand o vedea ca vine pe scari, ii zambea si se gandea cat e de bucuros ca a intalnit-o.Tanea uita de cursuri, de profesori, de colege, chiar si de Sonia...In wwek-end nu mai ieseau in club.Preferau sa mearga la un film sau sa stea acasa, la Tanea sa gateasca ceva.Vadim ramase surprins ca Tanea gatea foarte bine si gustos.Regasi si aici o parte pierduta, cand mincau cu toata familia impreuna bucatele pregatite de mama lui.Astepta cu nerabdare atunci cand Tanea pregatea ceva la bucatarie.Intelese ca ii placea mai mult sa stea in bratele ei decat in ale Lenei sau Nicoletei.Intelese ca ii placea sa sa petreaca cu ea mai mult decat sa mearga cu baietii in club.Intelese ca ii placea sa manince cu ea mai mult decat sa mearga la pizzeria din apropierea blocului unde locuia.

Tanea observa ca el se apropie din ce in ce mai mult de ea si aprecia foarte mult faptul in sine.Ii povestea cate ceva din amintirile lui din copilarie, insa nu vorbea niciodata de parintii lui.Evita sa spuna ceva.Privirea trista si glasul tacut il facu sa para atit de slab si neajutorat...Dar isi amintea cand il cunoscuse, ce impresie isi facuse: ca era un om de fier, cu un caracter dur...Ii placea sa aiba grija de el.Uita de lumea inconjuratoare.Nu mai suna pe nimeni.Chiar si cu cei de acasa vorbea foarte rar.Mama ei simti ceva , insa o astepta acasa ca sa-i vorbeasca.

Intr-o duminica Vadim propuse sa mearga la cumparaturi, prin oras.Tanea accepta, bucuroasa sa-si mai plimbe ochii prin magazine.Demult visa sa mearga de mina cu iubitul si sa probeze haine, el sa comenteze...Dar a fost totul invers.Vadim probase multe de toate si cumpara tricouri, blugi si adidasi.Tanea il privea, mindra ca are un baiat atit de facut si atit de dragut linga ea.Vinzatoarele din magazin susoteau, cand ii vedea intrand impreuna.

- Dar tu ce vrei? Nu ti-ai luat nimic?

- Eu am de toate, rase Tanea.Dar hai sa-ti arat ceva ce mi-a placut.

Intrara intr-un magazin cu genti si posete.Tanea isi alese o geanta mare, maro, din piele.Se gandea ca o sa-i prinda bine pentru a merge la facultate.

Cand sa iasa-surpriza.Se intalnira cu Sonia.Amindoi au tacut.O priveau un pic speriati, un pic curiosi de reactia ei.

- Salut! Ce faceti?

- Ne plimbam, zise Tanea mai curajoasa.

Sonia nu mai intreba nimic , insa privi mult timp in urma lor.Ramase pe ganduri si nu stia ce se intampla.

Cei doi indragostiti nu s-au simtit prea bine.Parca au fost descoperiti.Parca cineva le calcase teritoriul.Vadim recunostea in sinea lui ca nu spusese nimanui de relatia cu Tanea si nici nu voia.Sa stie doar ei doi.Ca sa nu poata nimeni sa faca nimic.Insa era prea tarziu acum.Daca Sonia isi dadu seama, inseamna ca vor sti mai multi.Ce vor zice? Cum vor reactiona?

Tanea observa ingrijorarea de pe chipul lui Vadim."Il deranjeaza ca iese cu mine? De asta ma tine doar in casa si imi spune ca ii place ce gatesc?"

Cand au ajuns acasa cei doi nu prea isi vorbeau.Vadim se intinse pe pat si privea podul.Itr-un final, vorbi.

- Stii ce inseamna ca Sonia stie?

-Nu.

Tanea se facea ca nu prea o intereseaza subiectul.Desfacea pachetele cu produse alimentare.

- Maine vei vedea.

Tanea ridica din sprincene, in semn de nelamurire si curiozitate, insa Vadim nu mai prelungi gandul.

- Eu plec acasa.Maine trebuie sa ma trezesc devreme.Primim un tir cu marfa din Germania si azi vreau sa ma odihnesc.

- Bine, dar..mincarea...

Nici nu reusi sa termine de vorbit ca Vadim era la usa. O saruta scurt si pleca.

Tanea simti o neputinta imensa.De ce de purta asa cu ea? Doar nu-i facuse nimic?

Lasa toate pachetele si se baga in pat.Simti singuratatea.Acum era altfel.Ii ducea dorul cuiva.Voia sa vorbeasca cu el si sa-i spuna ce are pe inima.Inca nu depasi etapa asta.Increderea intre cei doi exista, insa nu pe mult timp.Parca ceva ii oprea...Tanea avea o frica inexplicabila, dar vroia sa-i zica de intamplarea cu Alex, de tatal sau, de situatia din familie...Cu toate astea pe suflet, simtea ca o piatra grea in inima si nu putea sa scape de ea.Se uita cateodata la el si ii venea sa se deschida in fata lui, caci era bun si cuminte, insa alte ganduri ii treceau prin minte...ca el s-ar putea rade de toate celea si nu ar intelege-o.Nu stia nimic.Totul era nesigur in sufletul ei, doar cand erau impreuna se simtea bine.Dar cand pleca si ramanea singura, nesiguranta si teama ii reveneau.Se gandea daca el nu iese acum pe usa si rade...de ea sau daca acasa nu-l asteapta vrei iubita infocata sau daca nu merge acum la club cu baietii si le povesteste tot si rad toti cu pofta...Adormi.

Vadim privea podul.Ii parea rau ca se purta asa cu Tanea.Dar acum se afla intre doua maluri.Pe de o parte ea: dragastoasa si iubitoare, care- aducea bucurie si liniste in suflet, dar pina cand va dura aceasta stare? Totul era neclar.Intre ei exista o atractie si o dragoste calma.Dar pe de alta parte era viata cealalta, plina de aventuri si distractii, fara obligatii si cine romantice...Cand Oleg afla de ei doi, se mira foarte tare si isi exprima opinia clar si raspicat, in fata lui Vadim: Ce-ti trebuie tie sa te legi la cap cu pitica asta? Si nici de frumusete nu rupe?!!!!!!!!!Ce, vrei sa renunti la celelate?

Vadim se infurie pe moment.Nu-i raspunse nimic.Dar pentru el Tanea era cea mai frumoasa fata si nimic nu mai conta.Nu-i povesti nimic de ea si nici de momentele frumoase petrecute impreuna.va rade cu siguranta de mine, se gandi el.Ca nimeni nu ma va crede in stare de asa sentimente si ma vor crede slab...de fire.Vadim atipi cu gandul la ea, oare ce mancare facuse azi?

Martie era friguros si trist.Prima zi de primavara aduse cativa fulgi rataciti pe cerul senin si albastru.Tanea primise flori de la colegii de grupa, insa nu o inveseli deloc.Astepta sa sune el.In ultimele zile Vadim doar suna sa mai intrebe ce mai face.Nu mai venea sa o cuprinda , sa o sarute...Parca ii era frica de ceva...Dar Tanea suferea.In liniste, caci lacrimi nu-i aparuse niciodata inca...Azi se hotari sa-l sune ea, sa-l felicite cu prima zi de primavara, sa-l invite in ospetie...Telefonul era inchis.Mii de ganduri ii treceau prin cap.Isi schimbase numarul ca sa nu-l mai stie ea sau scoase cartele ca sa-l nu mai gaseasca si sa nu mai aiba de-a face unul cu altul.Strinse florile mai tare din mina si porni pe jos, inspre casa.Fulgii reci ii cadeau pe fata, in locul lacrimilor care lipseau.Ochii priveau in jos, fara curaj, fara viata si fara vreo speranta...Isi aminti ziua cand el o duse acasa.Tot asa incepu sa ninga, dar fulgii parca erau mai veseli.Si mai plini de viata.De ce acceptase? De ce il primise in inima ei? De ce il sarutase, daca nu stia nimic sigur de ei doi?Maine era nesigur pentru ei...Va mai exista?

- Tanea, da ce asa trista? o saluta Oleg cu bucurie , dar si cu o oarecare ironie in glas.

- Timpul, raspunse scurt ea.

- Sau nu cumva ca te-a parasit Vadim? rase el.

Tanea trasari putin la auzul acestor vorbe.Se inrosi putin.isi dadu seama ca el stie.De Vadim si despre ei doi, si despre faptul ca ea sufera si....

- Adica, in ce sens?

- Pai, el a plecat pe cateva zile in Germania.Trebuia sa plece urgent, ieri noaptea, ca un tir cu marfa s-a blocat acolo, la vama...

Tanea rasufla usurata, in gandul ei.Ii zambi lui Oleg, ca sa nu arate cat de mult o afecteaza lipsa lui, insa totusi Oleg o bucura, intr-un fel, fiindca gandurile ei negative nu se adeverau.Astepta sa vina troleibusul si urca, bucuroasa.

Zilele urmatoare Vadim nu o suna.Nu stia nimic de el.A venit sau nu?Dar nici nu mai avea curaj sa sune.Ar fi trebuit el sa sune, sa-i spuna ca a venit, macar.Sau poate el se folosea de aceasta plecare ca sa se desparta de ea? Iarasi gandurile o chinuiau.Insa uita totul de ziua ei, a Femeii.Colegii le inivitara pe fete intr-un bar unde au petrecut cu muzica si bere, pina tarziu.

Vadim simti cel mai mult lipsa ei.La distanta la care se afla, gandurile lui erau numai despre Tanea, cat de mult vrea sa o vada si sa o sarute.Cand va sosi in tara, primul lucru care il va face va fi o vizita surpriza la ea acasa.Indoielile si nesiguranta au disparut repede.Acum era sigur ca ii place de ea mai mult decat oricine si ca vrea sa-si petreaca timpul cu ea.Chiar daca unchiul sau va face glumite pe seama lui, impreuna cu Oleg, care nu-si putu tine gura sau chiar daca prietenii lui il vor rade...Ea era tot ce iubea acum.Doamne, cat de dor ii era de mirosul ei, de imbratisarile...

Vadim nu suna.Surpriza va fi mai mare, daca ma va vedea la usa ei, se gandi el.Dar Tanea intarzia.Frigul ii patrunse in oase si avea impresia ca nu va putea vorbi cand o va vedea.Pe la 10 seara, Tanea aparu.A coborat din taxi, vesela si bucuroasa.Vadim nici nu se misca;astepta sa-l vada ea prima.

- Vaaaaaaadim!!!!!!!!!!!!!!

Tanea ii sari in brate si aproape strivi buchetul imens de trandafiri pe care il tinea el in mina.

- Cand ai venit? De ce nu m-ai sunat?

Vadim surprins de intampinarea ei, cu atita bucurie si voiosie, si dragoste, si grija se bucura.El isi inchipuia ca ea va fi suparata, ca-i va cere explicatii, ca va intreba ce si cum...Insa acum nu mai conta nimic. O saruta pe buze, cu mult dor si pasiune.Se incalzira amindoi, incat nici nu-si dadeau seama ca stateau afara, pe frig si lapovita de vreo jumate de ora.

Tanea primi cu atita satisfactie si bucurie trandafirii.mai sari odata la el in brate si ii saruta ochii, fruntea, obrajii, gatul...

- Eu stiam ca tu vei veni...

Tanea nu-i mai dadu drumul din bratele ei toata seara.Vadim doar o privea si o adora.Ii povesti calatoria sa si cat de mult se gandise la ea, cat de mult ii pare rau ca nu a venit mai devreme.

- Uite am ceva pentru tine.Un cadou, zise el rusinat un pic.Ii era frica de reactia ei, adica o sa-i placa sau nu?!!!!!!

Tanea primi cutia rosie de catifea in mina si nu se grabea sa o deschida.

- Dar ce-i aici? Mie asa de mult imi plac cadourile, mai ales surpriza... Mai alea de la oamenii mei dragi...

Vadim o privea cum se bucura si ii straluceau ochii.Cand deschise cutia, ramase cu gura cascata.Bratara de aur lumina camera si zambetul Taniei deveni mai frumos.

- Imi place, imi place la nebunie...Dar cum ai stiut? Cu cine ai ales-o?

- Ei, asta nu mai conteaza acum.S-o porti mereu si sa-ti amintesti de mine.

- Multumesc.Dar cum sa-mi amintesc? Ce tu nu mai vii pe aici?

- Nu asta am vrut sa spun.Cand eu voi fi departe undeva...ca zilele trecute

- Aaaa, bine.Dar sa nu mai pleci, bine? Nici in Germania, nici la tine acasa, cum ai facut data trecuta?

Vadim simti un pic reprosul din vocea ei, insa incerca sa nu-i acorde prea multa importanta.Toata seara se bucura de compania Taniei, care se cuibari la el inbrate si ii povesti ce facu ea , in zilele cand fusese singurica.Au ras pina tarziu.Vadim uita de tot si spera sa nu-i mai revina in minte nimic care sa-i desparta.

- Nu vrei sa raman aici? intreba Vadim, la un moment dat.Uite e ora doua deja.

- Bine vei dormi pe patul celalalt.

- De acord, dar noaptea te voi vizita.

Tanea aranja patul si se culca prima.Vadim veni linga ea si se incalzi de corpul ei cald si micut.Tanea adormi pe pieptul lui, cu mina peste el.Voia sa-l cuprinda, dar nu ajungea...Vadim ii lua mina si o duse la gura.Ii saruta fiecare deget.

- Cred ca te iubesc...

Tanea nu auzi nimic.El o cuprinse strins si se cufunda in lumea visurilor.Atit de placut era...Sa dormi cu cineva care te iubeste, care te pupa si te stringe in brate...Si cat e e de bine sa te inveleasca cineva, cand ti-i frig...

Dusmanii si rautaciosii urzeau ceva.Relatia Taniei si a lui Vadim inflorea, insa in curand martorii involuntari se infiltrara in viata lor, pentru a-i pune la incercare si pentru a incerca sa distruga dragostea care abia se infiripase intre cei doi...