Gara era plina de oameni.Glasurile lor puternice, muzica, vinzatorii, autobusurile..o forfoteala imensa.In coltul de la intrare era asezat un bradut, mic si uscatel, cu vreo doua jucarii pe el si cateva luminite.Daca-l priveai te cuprindea o tristete nemarginita...mai ales ca timpul de afara era mai mohorat ca niciodata.Doar vinzatorii erau glumeti si amabili, poate vei cumpara ceva, un flecustet cat de mic pentru cei de acasa.

Tanea cara valiza dupa ea.Microbusul era plin.Locuri nu mai erau, nici pentru bagaje.Tanea astepta putin, pina ce acesta pleca si se gandi putin.Ce sa faca?Sala de asteptare din gara era unica solutie.Va astepta pina la urmatoarea cursa.Incerca sa-si gaseasca un loc, insa fara succes.Dar vazu altceva...Alex si Ala se imbratisau in fata unui chiosc.De ramas-bun.El ii strinse fata in mainile lui si o saruta lung.Tanea ii privea, atenta la gesturile lui care nu se schimbasera.Cu cateva luni in urma asa o petrecea si pe ea, pe peronul garii.Cei doi observara ca cineva ii priveste.Cand au vazut-o, au inceput sa se susoteasca si apoi s-au apropiat de ea.

- Salut.Ce faci? Pleci acasa? intreba Ala, de parca nu era atit de evident.

Alex asista la conversatia lor, dar nu scoase un cuvint.Parca astepta ceva.De fapt astepta sa-si ia curaj.

- Cred ca ai auzit ce am patit, incepu el.Te bucuri acum.Dar ce rau ti-am facut eu? Daca asa ne-a fost dat sa fim impreuna?

Tanea se sperie putin.Despre ce vorbeste? Ce mai facuse?

- Mi-au furat totul.Si plapuma de pe pat.Numai tu stiai unde punem cheia.Si ai vrut sa dai lovitura.

Alex aproape ca striga la ea.Ala o privea zambitoare.Doamne, cum oare crezuse ca-i este prietena?Furie si rusine, asta simti Tanea.Nu se putea apara in fata lui.Nu vroia sa se certe, fiindca el era in stare sa strige toata gara, la cat tupeu avea.Alex, dupa cateva minute se opri.Vazu un baiat ca se indrepta spre ei.Il cunostea.Era Vadim.Se saluta cu el.Tanea il privi cu atita jale si bucurie...Macar el sa zica ceva de bine, sa nu-si faca de cap tocmai acum.

- Am venit sa iau un pachet, zise Vadim, uitindu-se in jur sa caute oficiul de informatii.Dar tu ce faci pe aici?

- Pai o petrec pe Ala, iubita mea acasa.

- Aha.

Vadim o studie putin, dar fara interes. Tanea se ruga in gand ca sa nu se ia de vorba de furt. Ca sa nu inceapa iar Alex cu invinuirile lui si cu minciunile ca Vadim va afla toata povestea..cu el, cu Ala, cu tradarea si va ride si el...Insa prea tirziu.Alex deja ii spunea ultimele detalii.

- Tu sa te gindesti bine, aauzi? spuse Alex iar cu un ton rastit la Tanea.

Vadim se incrunta putin.Nu prea intelegea ce se petrece, insa tonul vocii lui Alex nu-i placu deloc.Intinse mina spre Alex si i-o puse pe umar. Il batu usor.

-Ia-o mai incet cu fata asta...Toate problemele- la mine!

Alex isi inghiti limba.Se bloca, pur si simplu.O strinse tare de mina pe Ala si iesi din gara, cu pasi marunti si apasati.In urma lor ramase doar zgomotul autobuselor care veaneau si plecau, vocea dispecerului care anunta cursele si linistea dintre cei doi.Se priveau si comunicau.Tanea intelese ca el o aparase.Vadim intelese ca ea avea nevoie de protectie.Totul a tinut cateva secunde , insa li se parea o vesnicie.In cele din urma Tanea reusi sa vorbeasca prima.

- Multumesc mult.M-ai salvat...de gura lui prea mare.Era sa-mi faca o dispozitie... inainte de sarbatori.

Vadim tacea.Nu raspunse nimic, incat Tanea se gindea ca nici nu o asculta.Dar ea continua sirul povestirii sale triste din acea zi.

- .....si microbusul era plin.Acum astept sa vina mai repede altul ca nu mai pot sta aici.

Vadim sari deodata:

- Hai ca te duc eu acasa.Cat e pina la Orhei?

- Serios?

Vadim nu mai astepta raspunsul.Ii insfaca valiza si iesise din gara cu o viteza ametitoare.Tanea abia reusi sa tina pasul cu el. Urca in masina, unde era atit de cald si atit de placut.O lasase cateva minute singurica, ca sa mearga sa-si ieie pachetul.

- Uite cum facem: mergem acum la mine...ma astepti putin sa duc pachetu la depozit si apoi plecam.Bine?

- dar sigur mergi? Ca daca pierd si ultima cursa...

- Ei, hai, nu ma cunosti, daca ti-am zis ca da, apoi asa ramine.

Tanea se mira de caldura cu care o trata si amabilitatea spontana...Intra in apartament, singura.Lumina zilei patrundea in salonul unde altadata fusese bairamul...acela de cosmar.Tanea era curioasa.Merse in dormitor.Surprinzator, totul era strins.Cuvertura-perfect intinsa, cu nici o cuta pe ea.Pernutele frumos aranjate, dupa culori.La mijloc statea intins un caine din plus, foarte vesel si dragalas.Ii placu atit de mult ca incepu sa-si imagineze cum doarme Vadim aici, dezbracat pe patul asta asa de mare, singurel....sau nu!!!!!!!!!Intra repede in camera de baie ca sa-si alunge gandurile deocheate.Se uita la rafturile pline cu prosoape curate, cu lotiuni diferite, cu geluri...si mirosul era foarte placut.Nici nuti-ai fi imaginat ca locuieste un baiat aici. Se auzi un tiuit lung.Tanea iesi repede.Era masina de spalat din hol.Terminase de spalat.Tanea trsimba putin din buze.

- Oare a planuit totul? nuuuuuuuuuuuu, de unde era sa stie ca o sa se intilneasca cu mine?

Mai vesela ca oricand se intinse pe fotoliul unde statea Vadim altadata.Ceva lipsea.Ah, da muzica.

Cand Vadim intra, deodata zambi larg, sprijinindu-se de peretele din hol.O privea pe Tanea cum cinta si se bucura.Era vesela si bucuroasa.era placuta aceasta senzatie, ca poti face pe cineva fericit, macar pe cateva clipe.

Pe drum cei doi au discutat despre facultate, despre serviciul lui Vadim si despre distractii.Aici mai mult Tanea il asculta pe el, caci era expert, dupa cum observa.Il privea cu coada ochiului cand conducea.Era atit de calm fata de atunci cand il cunoscuse...atit de serios, de aranjat.Ii venea sa-l pupe.Rosi la gandul acesta si se hotari sa priveasca pe fereastra.Vadim ii povesti ca de Revelion vor merge cu prietenii in club, unde au rezervat un separeu...

Oare vor fi fete? Sau poate are o prietena?Intrebarea aceasta o rodea, mai ales ca nu avea raspunsul.Ii reveni in minte chipul lui Alex, prima data cand ii spusese:te iubesc.Doamne, cat de adevarat parea!Pentru ce isi mai pierduse vremea cu ea, daca nu o iubea? Pentru ce fac barbatii asa ceva?

- Uite am ajuns! In centru, aici coboti? sau sa te duc pina acasa?

- NUUUUUUUUUUUUUUUU.

Vadim isi ridica sprincenele foarte mirat de reactia ei.

- Tata meu e un pic sever...

Vadim nu zise nimic.Doar a ajutat-o sa-si coboare valiza.Se opri o clipa sa o priveasca.Afara incepu sa ninga.Fulgii mari si albi se topeau in parul ei.

- Vezi sa nu racesti.Sarbatori fericite.

Tanea nu putea sa priveasca in dierctia lui, ca ninsoarea ii venea in fata.Oare era suparat? De ce plecase asa repede? Nici nu-i multumise...Nici nu-i urase nimic..Nici macar nu a intrebat-o numarul de telefon.

Dar ploaia alba si linistita ii dadu speranta.Cand ma voi intoarce, eu il voi cauta.Si atunci totul va fi bine.