Vadim se trezi tirziu.Incerca sa-si aminteasca de petrecerea de aseara.Surprinzator, ii veni in minte chipul Taniei.Parul blond si drept...ochii negri..buzele subtiri si mici, de parca nici nu ar fi existat.Dar privita in ansamblu, avea ceva ce te atragea.Poate figura ei micuta si frageda care te facea sa o protejezi...sau poate privirea trista si speriata...Era foarte buna fata, se gindi el, caci aseara refuza invitatia baietilor de a merge la un suc, la o cafea in alta parte, dupa discoteca.A zis ca are ore de dimineata.Si a plecat cu un taxi.Sonia a mers cu ei si au petrecut pina dimineata.vadim hotari astazi sa le cheme la el...sa se mai distreze un pic.Era curios sa afle ce-i de capul Taniei, ca nu auzise nimic de ea prin oras.Puse mina pe telefon si suna cateva prietene.Le invita in ospetie, ca sa fie mai vesel.In general fetele nu-l refuzau.Mai ales ca Vadim intotdeauna le trata corespunzator, daca ele erau dragute...Reputatia lui de fustangiu se impletise cu cea de baiat rau, caci faceau parte din familie cu influenta in oras care avea toate portile deschise.Vadim muncea la un depozit, asa ii placea sa spuna.De fapt toata ziua si-o petrecea in barul de alaturi, cu barmanita.Unchiul lui se prefacea ca nu vede, ca de..baiatul tre sa se mai distreze.Ii platea salariu lunar, pe care Vadim il cheltuia intr-o zi.De studiat nu a vrut.Dupa ce a murit tatal sau, unicul lucru la care a aspirat a fost sa munceasca si cand unchiul l-a chemat la el, sa munceasca, nici nu a mai stat pe ginduri.Locuia cu varul lui, Oleg intr-un apartament spatios unde studentele ii vizitau mai des decat facultatea.

Usa de la intrare se trinti si Vadim se ridica repede din pat.Iesi sa vada cine e.Nicoleta il intimpina zambitoare si cu doua cafele in mina.

- Am vazut ca nu vii la depozit si m-am gandit ca ai fost la chef aseara...

- Da...cine a deschis magazinu?

- A venit varu'tau dis-de- dimineata.

Nicoleta incepu sa-si plimbe ochii pe corpul lui Vadim.Era bine facut, inalt, brunet, tuns scurt...ce mai o bunaciune!!!!!!!!!!!Si avea un glas gros, masculin, puternic. O cuprinse un dor de imbratisarile lui...Sari repede sa-l sarute.

- Ce te-a apucat? Hai mai bine du-te si fa o cafea!

Vadim o impinse usurel de spate inspre bucatarie.Isi amintise cate nebunii facea cu Nico, ori de cate ori avea chef. Acum insa n-avea chef de barmanita.Se intinse pe pat, in asteptarea cafelei.

Oleg atipise in canapeaua de la intrarea in depozit.Pretul ei era de trei mii de lei.Sonia il ciupi de mina incet.

- Esti si tu inclus in pret?

Oleg tresari si se ridica repede in picioare.isi trase camasa in pantaloni si privi speriat in jur.

- Ce te uiti asa? Nu m-ai vazut de ieri si deja m-ai uitat?Unde-i Vadim?

Asa si se astepta.Sa-l caute pe Vadim.Ca pe el nimeni nu-l cauta.Oleg isi lasa capul in jos si raspunse linistit: e acasa.doarme.

Sonia se incrunta putin,nu-i placuse moleseala asta din glas.dar asa era el.Molatec si incet.Cu ochelari si putin gras.Fara initiativa si mereu din urma lui Vadim.

- Hai sa ma duci la voi acasa.

Oleg o asculta.Lua cheile de pe canapea si porni inspre masina.

-Poate mergem sa bem o cafea? intreba el, pe sub ochelari.

- Cu tine? se mira Sonia

- Da, si cu prietena ta...

Sonia ridica umerii.Nu stia nimic de Tania.Nici nu veni azi la facultate.Poate se simte rau.Se hotari sa-i faca o vizita.